Cum ar trebui să fie. Cum ar putea să fie.

Noi doi am putea locui doar într-o căsuță din copac. Cu un singur pat, o singură măsuță, doar două scăunele, o singură pătură, o singură pernă, o singură scară, poate chiar fără scară deloc.
Să fim doar noi, fără nici o altă nevoie, doar noi, mereu, interior, fără exterior, plin, gol, fără timp, fără activități, fără prieteni, fără familie, fără oameni, fără vărbe, fără supărări, doar mângâieri, doar priviri nerostite, fără întreruperi, fără neînțelegeri, fără ură, fără răuvoiri, doar muzică și liniște, doar răsărituri și apusuri, fără sfaturi, fără întrebări, fără răspunsuri, fără reproșuri, fără scuze, fără iertări, doar liniște, fără trecut, fără viitor, doar prezent.

Groupie de grup

de data asta, nu sunt singură.
Eu și cele două fete cu care îmi petrec timpul (nothing very fancy, one of which is my sister, the other one her/my friend) suntem mega fane Silviu. Internetul s-a dovedit o invenție minunată, astfel cu toții putem fii la curent cu manifestările lui.
Recunosc, eu am ceva mai puțină vechime în grup, but I'm coming along great.
Prietena mea chiar ne povestea un moment groupie de „uite, el e  Silviu!” de acum câteva luni, la metrou Pipera. Complet adorabil.
Iar astăzi, oho. Astăzi am fost la o întălnire, căci trebuia să asist la organizarea unui performing. Nimic deosebit, până când a venit Silviu. Nu l-am văzut până când ne-a salutat și am făcut cunoștință. Mi se întâmplă uneori să mă comport ca o școlăriță, dar acum I totaly played it cool, deși în sinea mea eram fix ca fetele de la concertele cu Beatles.

Enjoy the fan clip!

Eu si Ea. de te fabula narratur

I`m a big fat groupie. I have a big fat lady crush on her.
E ciudat cum se potrivesc lucrurile, pe Ea, autoarea, am găsit-o în cele mai neobișnuite circumstanțe, pe care nu le voi revela acum, căci nu sunt tocmai relevante.
Of, internetul, minune a tehnicii moderne, mai ceva ca mecanica de clasa a 9a, O urmăresc cu sârguință, mă umple de emoție, mă transfigurează, mă zdruncină și mă pune înapoi la loc.
Ar putea sa îmi fie mamă, prietenă, confident.
Ar putea fi mereu acolo, privindu-mă din spate, mereu acolo să îmi surprindă privirea dacă aș întoarce-o vreodată.
Bineînțeles că e adevărat și nu.

Am cunoscut-o și nu mă așteptam să decurgă așa lucrurile.
Autoarea.
Am avut timp să îmi intre puțin în vene înainte să facă acest pas, să urce acea treaptă. Să o respir să o ingerez să-mi intre sub piele.
Am avut timp cât să mă bucur.

Am fost singură, am fost să o ascult, să fiu acolo la o lectură din prima ei carte, deși în mod normal mi se pare poate puțin cam prețios și poate puțin cam înfumurat - bineînțeles, poate că sunt doar prejudecățile mele.
Și am fost mulți, Admiratorii.
Știu pentru că am stat lângă standul de cărți, știu pentru că i-am văzut făcând poze și filmând și, din nefericire, știu pentru că i-am văzut plecând buluc după ce a terminat.
Am fost și am vorbit puțin cu ea, am fost ca un copil în fața lui Moș Crăciun, pe un râu de dulciuri, cred, căci am avut mai multe emoții decât atunci când îmi susțin proiectele, mai mult decât oricând în viața mea.

A fost frumos, Dodo.

Bunicul meu mergea.

Bunicul meu avea ochii spălăciți și limpezi. întotdeauna blânzi cu noi.
Bunicul meu mergea. Mergea întotdeauna cu mâinile încrucișate la spate. Când se uita să vadă roadele, când avea ceva ce îl măcina sau măcar preocupa subtil. Mergea gânditor şi sobru, iar eu mergeam în urma lui, fără să îmi incrucisez braţele la spate, eu eram micî şi nu eram încă demnă de aşa ceva.
Mergea cu paşi lungi şi mărunţi. Acum nu mai merge. Iar eu îmi încrucişez mâinile la spate şi merg, închisă în gândurile mele.

Bunica mea.

Bunica mea nu a fost întotdeauna groaznică.
Când eram mică mă ajuta, crăpând vărful seminţelor de dovleac ca apoi eu să reuşesc să le curăţ. Mă trezea dimineaţa, deşi eram în vacanţă şi nu aveam o treabă anume. Făcea dimineaţa ceai, să mă trezesc îndulcită. Făcea şi omletă sau cartofi prăjiţi, care se răceau până eram în picioare. Iar când eram mai mare, mă chema să stau pe pat lângă ea, sau iarna, sus, în capul patului, lângă sobă, să îmi încălzesc ciolanele.
Mereu i-au plăcut dulciurile și mereu mi-a oferit și mie, chiar dacă nu îi împărtășeam plăcerea. Și se bucura întotdeauna când veneam în vizită, și mereu ne zicea să venim mai des. Era o bucurie sinceră, părintească. poate, nu am de unde să știu, doar încerc să ghicesc.
Altfel, îmi amintesc şi, fiind foarte mică, cum m-am ascuns de ea şi am auzit-o vorbindu-şi necăjită că sunt dezordonată şi că "trebuie" să strângă după mine. Ce pacoste, zicea. Singură, despre un boţ de om care încă nu ştie nimic.

Acum, s-au inversat locurile. Ce pacoste, mă gândesc doar, nu zic la nimeni. Cel puţin nu aşa direct şi crud. 

Bunica mea a fost chiar ok. Nu facea nimic deosebit, dar mă iubea, şi a fost singura pe care am avut-o.
Bunica mea a fost chiar ok

Primăvara asta e o mincinoasă!

Iarna nu e cel mai bun sezon al meu. De cam trei ani, pe cât îmi pot permite, iarna mă înfund în scorbura mea și nimic nu mai mă face să ies de acolo. Nu mă izolez față de oameni mai mult decât de obicei, căci primesc vizite destul de des.
Sunt fix ca un urs, care nu vrea să îşi părăsească peştera. Îmi fac fantezii cum nu o să trebuiască niciodată să mai păşesc afară. Dar nu durează mult.
Iar primăvara, ea e altcumva, mă umple de viaţă, la fel ca pe copaci. Dacă aş putea să călătoresc în spaţiu, m-aş duce pe Soare. Ador soarele, mai mult decât toţi la un loc. E ca o mamă care îşi mângâie copilul pe creştet şi îi cerne grijile, supărările şi depresiile.
Iar acum, acum întârzie că neruşinare. Nici măcar o rază de Căldură.
Iar ploaia asta, şi lipsa lui, frigul, totul mă apasă. Mă apasă cu-şi-ca o linişte din poveşti cu păduri sovietice iarna.
But...
Its just a matter of time.
Ea ştie deja.

I am big human!

Mi se întâmplă frecvent să mi se vorbească ca și cum aș fi un copil. Lucru care mă stresează constant și care înainte mă și frustra; acum am mai crescut.
Poate că am ani buni în minus față de majoritatea oamenilor cu care îmi petrec timpul, dar asta nu face decât să mă ajute.
Motivele pentru care îmi displace „atitudinea” sunt multiple. Ar fi o investigație în interior de prea mare amploare ca să o încep chiar acum.

Iar oamenii care mă tratează ca pe un copil, nu sunt neapărat oamenii cu care interacționez, ci mai degrabă străinii.
Ca o tanti, care azi, la coada de la magazin, surprinzător de lungă pentru marți la 16:21, care s-a grăbit să îmi așeze condimentele care „daca sunt la fel, pune-le una peste alta, ca să le ia mai ușor. ah, astea sunt diferite”.
Bine, poate cu altă ocazie, aș fi scuturat-o puțin, să mă lase-n pace, poate chiar să se ducă pe pulă, dacă era cazul. Dar acum sunt mai zen. Cel puţin încerc. Aşa că am lăsat-o să-şi facă plăcerea, şi chiar am profitat de ocazie, când ceva mai încolo a ţipat la casieriţă să se grăbească că ea întârzie la muncă, şi am mustrat-o, că nu ajută pe nimeni să ţipe la domnişoară, că poate mai rău o stresează, şi mai degrabă greşeşte aşa, stresată; i-am zis-o şi pe aia, cum ar fi să vină cineva la muncă şi să ţipe la ea, cum s-ar descurca.
A lasat capul în jos, ca un copil, daca îmi permit comparaţia. A acceptat dojana şi s-a retras cuminte.

SUCK IT, grandma!

București și Biciclete. Bijboci și Bojogari.

Acum aproximativ 4 ani sora mea și-a luat o bicicletă. „Ieftină”, comparativ cu altele, mică, fără viteze, dar bicicletă; cu care ne făceam de cap, nopțile de vară, pe mici străduțe și prin Hierăstrău - noi stând departe de Hierăstrău, iar străzile mici erau traseul până acolo - în cazul că am făcut totul să pară prea siropos.
După ce am început școala, am continuat obiceiul de vară și bineînțeles că am folosit-o să mă deplasez până acolo, fiind considerabil mai bună decât Pegasul meu cu aberant de multe defecțiuni.
Iar atunci un șir de întâmplări nefavorabile au dus la furtul bicicletei, care, repet, nici măcar nu era a mea. Și nici măcar nu era cu adevărat „sexi”.
A dus la o profundă dezamăgire, dezamagire față de paza facultății, ofițerii cu câini de afară, de bucureșteni și pretty much de oameni.
(Acum, spre deosebire de atunci, mi se pare amuzant că observând lipsa bicicletei din parcare, m-am reîntors în clădire, fără să vorbesc cu paznicii sau altcineva, pur și simplu am intrat, ca să mai pot ieși o dată și să îi dau șansa să FIE acolo. Brain reboot; doesn't work in real life)
Poate părea o exagerată dramatizare, dar atunci când ai așteptări grandioase, decăderile sunt cu atât mai spectaculoase.

Sora mea și-a luat alta, după cum am zis, fusese destul de ieftină, a trecut timpul, s-a așezat praful.
Sau „s-a ales praful”.
A urmat o perioadă când am folosit role pentru transport, dar sunt ceva mai impractive, deci nu a fost de durată. Acum merg, dar timpul nu este mereu de partea mea.
În același timp am tot amânat să îmi repar bicicleta, chiar dacă o ador și e printre puținele legături pe care le port cu simpla mea copilărie.
Dar acum a repornit „setea”, de bicicletă, activitate, viteză, comoditate, control. Ceea ce face lucrurile și mai complicate; oare se merită să mai încerc?

Bear Possessive Love, pun intended

Am făcut ceva ce nu fac de obicei, am plecat în excursie; m-am pierdut şi am ajuns într-o pădure, cu copaci mulţi şi deşi, subţirei şi înalţi. Am dat peste noroc, în toată dragostea, când munca merge bine, dar oricum, nu am ajuns la echilibru şi nu îi înțeleg mereu pe ceilalți. Sunt în continuă căutare, ce sunt nu e ceea ce pot fi. Sunt precaută, bineînțeles, ca întotdeauna, poate că despic firul în patru, poate doar sunt prevăzătoare. Foarte prevăzătoare. Situaţii reale duse la extrem. Îmi fac griji, dar trebuie să mă concentrez, sunt mulţumită şi încă mai am speranţă. Pe cât mă apropiam, părea populată, poate de niște țigani nomazi care făcuseră destul de multă dezordine, fie că erau lucruri atârnate sau orice. Poate mă tem, dar oare nu ar trebui? De ce? Că în cele câte am citit, se plimbă cu pasiune, din aia arzătoare, care te mișcă, te stimulează. Pasiuni brutale, ce cuvinte. Am hotărât să mă retrag, fiind un moment mult prea exotic pentru Ea. Așa că m-am îndepărtat. Dar până să reușesc să fac asta am descoperit că Ea avea în posesie câțiva urși. Primul, unul mare, maro, se îndrepta întâmplător către mine, agale. A fost un pericol, dar a fost și evitat, nu oricum, cu perseverență, poate răbdare. Un drum urâcios, murdar, ponegrit. Dar bătrânii mei au fost și poate mai sunt undeva în spatele meu. Poate așa învăț să îmi încalc frica și să mă contopesc cu ceilalți, iar de ei îmi e frică. M-am urcat în primul copac pe care l-am văzut, unul subțire, cu multe rămurele rezistente. Când a plecat, mi-am continuat drumul, pentru scurt timp. Cel de-al doilea, unul înalt, sublu, gri. Iar tentativa mea de a scăpa s-a finalizat prin frângerea copacului care trebuia să mă salveze. Am tot fost și sunt înconjurată de teamă, stres, tristețe, mohorâre, supărare, nesiguranță, neîncredere; sper că e doar o perioadă scurtă de tranziție, iar rutina, nu bătută de uniformitate și plictiseală, e bună, îți aduce liniște interioră, e imaginatie. Ursul a venit şi a mâncat din el.

You've been dropping the ball for 430 days straight

Mi-am amintit de un cont pe care mi l-am facut, se pare, acum 435 de zile pe un „dont break the chain” sitething.
Este o idee care a călătorit mult pe internet până să ajungă la mine, pornită aparent din gura lui Seinfeld.
Eu am luat-o de la fost puști pe care îl admir, pot spune. Un puști care, ca și mine, a cochetat destul cu Procrastinarea și care, în plus, are obiceiul de a nu termina lucrurile.
De ceva vreme, (minim 435 de zile) doresc să îmi fac multă rutină. Deși poate sună ciudat, îmi doresc mult asta. Am nevoie de organizare și disciplină, precum un câine.
(UNsuccessfull)
Și cum să asimilezi un obicei durează în jur de-o lună, i can only hope for the best.
No more ball dropping.
No more!

Schimbări

De ce le mai multe ori, schimbările sunt bune. Uneori le adopt, doar pentru a face asta. Pentru că nu sunt sigură că nu ar fi mai bine altfel, să schimb aerul, să schimb.
E neplăcut când descoperi că nu poți să revii la ce era. Fie că nu mai știi cum, fie că s-a dus. În cazul actual e strict vorba despre template-ul de pe blog, but its not just that. Am pierdut o dată pe care care nu o să o mai găsesc niciodată. Se întampla acum 1200+ zile și însemna ceva pentru mine.
Nu am idee ce.
A fost probabil Ziua Z. Acum, neștiind ce este, pot o sa idolatrizez, pot să o fac muma zmeilor si a gheonoaielor și a balaurilor. Pot să o fac cum vreau eu.
Nu pot să îmi amintesc ce se întâmpla acum 3 ani, dar știu că o sa rămână cu mine în continuare, chiar dacă într-o formă modificată după placul meu.

NOTA nymore

Primesc tot felul de informatie despre mine, din interion, din exterior, dar nu reusesc sa fac nimic cu ea.
Am reusit sa trec de la 18 la 30 de ani fara a trece prin toate acele etape de maturizare. Am experimentat, dar scurt, cam tot ce am auzit la multi ca au experimentat, si pare a fi important in viata lor. Mai mult de 3luni nu cred ca am facut ceva, nu am simtit mai mult de atat.
Iar acum, ma simt un suflet batran.
Dar eu nu sunt asa.
E un contrast care face rau, si nu numai mie.
Am realizat ca am gresit fata mult prea mult din oamenii care ii cunosc sau pe care i-am cunoscut. As vrea sa imi rascumpar greselile, si sper sa nu fie prea tarziu. Prea putin stiu oricum ca este, cel putin pentru mine.
Mi-am dat seama ca toate gesturile mele au fost de copil rasfatat si iresponsabil.
Caci asta am fost pana acum, un copil rasfatat si iresponsabil, cu suflet batran, care nu a realizat ce efecte au actiunile lui in existenta celorlalti. Si poate parea egocentrist, dar nu este, pentru ca am gresit mult. Si imi pare rau, imi pare rau ca si dupa ce am realizat ca gresesc, am facut greseli noi.
Si imi pare rau ca nimeni care ar putea sa primeasca putin confort stiind ca am realizat macar asta nu o sa citeasca.
Dar macar o sa vad eu, si sper ca atunci cand o sa vad, o sa imi fi curatat greselile.

Trebuie.
Imi pare rau.
Multumesc.

OllHaters

Este unul din oamenii pe care momentan nu îi înţeleg.
L-am cunoscut acum maxim doi ani, este una din situaţiile "a friend of a friend". La momentul respectiv nu aveam prea multe opinii formate, nu am avut timp suficient cât să formulez orice concret şi educat. Era foarte, foarte înalt, şi asculta muzică ce mi-a plăcut.

[Moment muzical]

A venit în vizită de câteva ori, a lăsat în urmă ca ştie când să zică nu, când este momentul să se retragă şi că cumva un iz de "sharing is caring". Şi cam atât.
Apoi a dispărut complet.
Până acum 2-3 luni, când am început să ne intersectăm de la distanţă. Devenise puţin enervant, având în vedere cantitatea normală de narcisism care iese la iveală în anumite circumstanţe.
De la distanţă pentru că spaţiul meu de confort nu îmi permite să mă angajez în atenţionări-semnalizări-şi-salutări foarte zgomotoase.
Mi-a luat-o înainte şi a eliminat cumva elementul "awkward".
Am descoperit noi lucruri, pe care nu le înţeleg în totalitate. Iar nouă ne place să înţelegem.
Am (re)descoperit diverse ...facts. Cum că oamenilor uneori le place să manipuleze alţi indivizi doar pentru că se poate şi pentru că poate fi distractiv; că nu întotdeauna reuşim să ne menţinem flowul de invenţii şi că putem să ne demascăm singuri; că uneori minţim ca să îi atragem pe ceilalţi către noi; că uneori minţim pentru că suntem nesiguri. Manipulăm ca să aflăm ce cred alţii, poate dacă sunt pe aceeaşi undă ca şi noi; manipulăm pentru că ne simţim mai puternici; că să aducem oameni acolo unde ne-am dori să fie.
Uneori minţim şi manipulăm pentru că e mai uşor.

Am descoperit şi că uneori pot fi prea încurcată în propriile mreje (nu m-am putut gândi la o traducere mai potrivită pentru self-involved care este un termen destul de auto-lămuritor) ca să observ efectele pe care le au acţiunile mele asupra altora; uneori impactul este mai mare decât îţi imaginezi iniţial.
Nu ştiu nimic încă despre consecinţe, dacă ceva urât, oricât de accidental ar fi fost va atrage după el alte lucruri şi mai urâte, dacă este uşor să ştergi ceva urât cu ceva frumos.
This is still work in progress.

Tataie. Bre.

Până acum, m-au "inspirat" (atât în text, cât și în evoluția mea) oamenii din viața mea care nu mai sunt. Totuși, încă nu am vorbit aproape deloc despre bunicul meu.
Au trecut mai bine de 5 luni de când a murit, dar nu am procesat încâ informația, așa îmi place să zic. Am încercat să fac asta o dată, ca un test, dar nu am avut un auditoriu potrivit, precum credeam atunci, așa că am renunțat rapid. Dar sunt lucruri care trebuiesc pronuntate.
Nici nu știu sigur când s-a întîmplat, ceea ce nu e neobișnuit, din mai multe motive.
A fost o experiență deosebită.
Întreg evenimentul a durat 3 săptămîni, o săptămînă a dus-o singur, săptămână în care s-a instalat ușor, dar sigur declinul, după care a trimis după fie-su, deși putea să sune. I s-a părut mai potrivit, așa a putut. Și-a dat seama că acolo se termină când nu mai putea să citească ceasul; se pare că trebuie să fii treaz și viu ca să știi timpul.  Și-a chemat familia ca să își termine tot ce mai era de terminat, toate grijile pământești. La scurt timp după, au trimis vorbă și pentru noi, ca să ne luam rămas bun... Când am ajuns, bunicul nu mai era acolo; nu murise, dar... Era doar o forță care îi stăpânea corpul și care vroia să fugă. Din fericire, există medicina modernă, care a făcut liniște în mintea care știa că nu mai are mult și nu vroia să accepte asta. Fuga de moarte, așa i se zice în popor. O denumire foarte plastică, aș putea spune. Chiar asta e. După ce au reușit să îi facă injecții, după ce s-a linistit, atunci am reușit și să ne luam rămas bun, a fost emoționant, evident. Știam ce se întâmplă, și noi, și el. A fost cumva spontan, eram acolo, s-a trezit și a încercat să vorbească. Nu îmi amintesc ce. Eu doar am încercat să îi spun că suntem acolo, că am venit să îi fim aproape, și că nu este singur. Eram acolo, măcar nu moare singur. Apoi m-am dus și mi-am chemat sora, nu știu dacă a întrebat de ea, sau doar m-am pierdut și am vrut să îi predau ștafeta. A fost frumos, a început să-și amintească momente din copilăria ei, la fel și ea; și-au spus povești. Eu nu prea am multe amintiri din copilărie, nici cu el, nici cu mine. Nu știu dacă ea a fost preferata lui, este posibil, poate și pe bună dreptate; și-a petrecut o parte mai mare din copilarie cu el decât am făcut-o eu pentru că e mai mare, ca să nu mai menționez că am fost dintotdeauna un copil foarte dificil. Dacă a fost ea preferata, a reușit să țină această informație destul de bine ascunsă.
Ne-a mai zis să nu te crezi puternic, pentru că de fapt, nu ești nimic. Orice ai face, o să mori. Apreciază. Iar moartea vine, pentru el a venit încet, încet. Cam atât cred că a putut să vorbească, și chiar și asta, cu mare dificultate.
Mai cerea apă, destul de des, știa că suntem noi. Ne zicea pe nume, ne recunoștea, deși nu ai fi crezut. Când mi-a cerut prima oară apă mie, am vrut să chem pe cineva, dar m-a mustrat cumva că deranjez pe altcineva, când aș putea face eu cu ușurință; da' de ce nu-mi dai tu? Cu greu accepta ajutorul, să se ridice, căci singur nu putea; era o imagine aproape sfâșietoare. Într-o zi mi-a cerut pește, nu aveam, evident, dar am fugit și am luat o conservă. Nu a putut să mănâne, zicea că e tare, dar în cele din urmă s-a liniștit.
Cam astea au fost evenimentele, dacă nu pun la socoteală relația care s-a creat între noi și cumnata bunicului, pe care eu nu prea mi-o aduceam aminte, sau nebuniile bunicii.
Cel mai dificil a fost, cum era de asteptat, pentru tatăl meu. Iar modul lui de a face față lucrurilor a fost destul de ciudat pentru mine, deși îl înțeleg în totalitate și l-am acceptat chiar și atunci. Ca să facă față, a început să își aducă aminte și evident să ne povestească toate lucrurile pe care i le-au făcut părinții, sau mai bine spus, pe care nu i le-au făcut. Se pare că nu au fost cei mai buni părinți, dar tatăl meu a reușit să facă un lucru minunat, le-a dat o șansă înceapă de la zero. Să fie socri, să fie bunici. În ciuda tuturor lucrurilor cu care au greșit față de el, a vrut să ne ofere o familie întregită. Nu consider că a greșit, ne-a oferit o copilărie frumoasă, fără probleme ale ”adulților”. Doar că acum mă simt cum nu l-aș fi cunoscut niciodată. Poate nu l-aș fi cunoscut oricum, chiar dacă știam toate detaliile, cu bune, cu rele, oricum nu aș fi înțeles, cu mintea mea de copil, necoaptă. Am învățat în schimb și mai multe despre tatăl meu, l-am auzit zicând lucruri pe care nu le-a mai spus până acum, lucruri venite din inimă. Lucruri care m-au făcut să-l apreciez și mai mult.

Iar amintiri, nici nu știu, cred că sunt suficiente să le număr pe degete.
Îmi aduc aminte, în anul '97, a fost o pseudoinundație și pentru o perioadă destul de scurtă s-au instalat la noi în curte multe broaște; îl văd cum îmi scotea din șoșoni una, aproape mormoloc. M-a scăpat odată de un liliac ce își găsise vara adăpost în dormitorul meu. Sau cum mă plimba atunci când vedea la noi pe Stela, care era de o cumințenie nemaivăzută. Îmi amintesc că știam că o să treacă pe stradă în drum spre porumb, atunci când lătra câinele nostru, care nu îl suporta (și care îl mirosea cu 5minute cel puțin înainte să se audă zgomot de potcoavă pe cimentul gol). Sau cum m-a pus în spatele lui Bujor, o namilă de cal, mai mare și puternic decât oricare altul pe care îl văzusem până atunci. Și cum am văzut și urmărit cel mai mare fluture galben, atunci când m-a luat sa „ajut” la cules de ceva. Cum mă mângăia pe cap cu degetele lui cocârjate, pe care nu putea să le întindă; dar nu ziceam nimic, că îmi plăcea când facea asta, deși mă și durea puțin. Și cum mereu când mergeam în vizită la plecare ne dădea niște bănuți, iar eu niciodată nu mă uitam să văd cât e, doar apreciam gestul. Iar când plecam, le făceam cu mâna până în capătul străzii, când nici nu mă mai vedeau. Altfel, am doar frânturi neclare.
Iar acum, acum nici nu știu ce simt.

Dorin

M-a atras chiar dinainte sa il cunosc.
Il chema ca pe mine. Prenumele meu si numele lui. Daca ne-am fi casatorit as fi fost ca Ion Ion. Mi-ar fi placut asta, doar din maxim narcisism.

Inca mai stiu cum s-a intamplat. Ciudat.
Am avut la dispozitie un an sa il cunosc. Imparteam un meditator; eu i-am trimis un mail, iar acesta m-a confundat cu tizul. Nu am facut nimic, nu mi s-a parut in nici un fel.
Apoi am aflat ca vom fi colegi. Asa ca am vrut sa il cunosc. Sa fim prieteni. Asa ca am facut asa incat sa ma sesizeze.
M-am prezentat, cu incredere. I-am si intins mana, ne-am conectat. Am creat un moment.
A urmat un an de prietenie intensa. Muncita.
Era dificil, cu multe griji, cu multe preocupari; incerca sa multumeasca pe toata lumea.
Eram copii, copii cuminte, experimentand oameni noi.
Treptat i-am dobandit increderea, treptat s-a deschis in fata mea. Mi-a zis din secretele lui, fara sa imi ceara nimic inapoi; eu nu cred ca am facut-o. Poate prea putin.
Era determinat. Mie imi lipseste asta.
Imi place sa imi amintesc. Am facut multe lucruri impreuna; poate nu suficient. M-a facut sa accept porumbeii. M-a scos in zapada. Am concertat pe scari in TNB. Am vizitat muzeul. Am incercat fotografii. Am impartit prieteni.

Aveam caldura, mult drag, frumos. Mi-e dor de asta.

Sunt oamenii pe care i-am cunoscut.

Intotdeauna m-am amorezat de oamenii pe care i-am cunoscut. M-am atasat de ei, m-am bucurat la fiecare intalnire, am crescut cu fiecare data.
Mereu invat cate ceva nou, chiar daca "lectiile" au fost predate inainte, cand nu eram pregatita pentru ele.
Ma atrage noul, curiozitatea, arome, nuante, informatie.
Imi place sa aflu cat mai mult de la fiecare.
Si sunt indragostita. Nicodata intr-un mod erotic. Mai degraba ca un copil intr-o biblioteca.

Si vreau sa ma gandesc la ei toti. Am inceput deja. Asa descopar lucruri noi pe care le-am aflat demult, fara sa stiu; lucruri noi in lucruri vechi, lucruri noi in locuri vechi.

Asa sunt eu.

Cu mare greutate m-am reapucat de scris.
O saptamana|windows. Din momentul in care mi-a venit acest gand si momentul in care am facut asta efectiv.
Nu stiu de ce.
Poate imi era frica. Asa cred. Reactie posibil normala, te temi sa faci ceva, asa ca amani cat mai mult.
Poate.

A trecut atat de mult de cand nu m-am gandit la blog, incat si uitasem, a fost o surpriza placuta sa il regasesc functional, 1001 de zile mai tarziu.

L-am parcurs pe tot, prin toate setarile si optiunile.
M-am gandit la cum vreau sa arate si ce sa contina, m-am gandit la cat mai mult.
Dar nu am facut nimic.
Stiu ca la un moment dat ma temeam ca nu o sa am nimic de zis.
Probabil nici nu am.
Dar vreau sa o fac.
Am nevoie. De transparenta. Chiar daca este doar o transparenta virtuala.
M-am hotarat sa scriu din nou, in urma a multor indemnuri nonanormale. Mici nonindicii din diverse locuri unde sunt magnetic atrasa. Le numesc asa pentru ca sunt niste secvente de evenimente, mici detalii pesonale, pe care  probabil multi indivizi nu le-ar fi pus cap la cap pentru a obtine acest rezultat.
Nimicuri efemere.

memorabil

il regretam de atunci
pentru ca te vedeam pe zi ce trece cum te ofilesti
si eu ma bucuram ca un prost
credeam ca o sa incepi sa vorbesti
but you didn't
si eu credeam ca glumesti cand imi spuneai de alta
credeam ca faci cum iti spuneam eu de altu
iar azi, si in general de cand ai zis ca vrei sa te muti
m-am racit de tine
nu pentru ca as simti altfel
doar pentru ca mi-e frica
mi-e frica de tine

Monday, November 30, 2009
|memorabil

just that

Ramasite|11

Wednesday, October 20, 2010

|m: mierador
  4: zici ca e sapun ieftin
  
Sunday, January 16, 2011

|unii oameni sunt facuti pentru a nu fericiti.
i had a friend once who said: happiness is a rare thing, there is rather joy. when i'll be completly happy, i will die.
I almost killed my friend
Vlahuță, umblă vorba prin casă că ești proastă.
Aici pisica se odihnește dupa o zi întreagă de șotii dar am și bătut-o.
 
Tuesday, March 1, 2011

|Cred că dacă o parte din oameni, la sfărşitul vieţii, ar putea să aleagă o a doua variantă, şi ar avea de ales printre altele sexul, cu siguranţă ar alege să fie bărbaţi.
Şi nu din cauză că bărbaţii au un statut mai bun social vorbind, că sunt fizic puternici, că au părul des, curul mic, sau mai ştiu eu ce probleme se pun în războiul dintre sexe..
Nimic dintre acestea, nici pe aproape.. când spun asta mă gândesc doar la un beneficiu: femeile.
 
Tuesday, May 31, 2011
|You are amazing...

Dar nimic altceva nu e.

Suntem fantastici noi, oamenii, cu imaginaţia noastră. Nu putem părăsi planeta, nu ştim ce există acolo, dar nimic nu ne poate opri să ne imaginăm.

Nu există Doctorul, Dalekşi, Vashta Nerada, dar totuşi i-am vazut.

Tuesday, May 31, 2011
|nu mai pot sa scriu....

..deşi mi-ar face plăcere.

Dar mă blochez, for some reason. Am destule gânduri, dar parcă nici unul nu vrea să ajungă la destinaţie. am nevoie de ceva, ceva fabulos, am nevoie de mai mult.

Înainte era simplu, erau zei, şi oameni,şi stări. Şi lucruri frumoase. Acum, nici nu mai ştiu...

Oh, sally, sparrow...

Tuesday, May 31, 2011

|Florea mea preferata îi floarea soarelui. nu doar din cauză că sunt o persoană foarte solară, dar din cauză că reprezinta atat de mult.

Ramasite|iunie

Friday, June 11, 2010
|Oboseala

Saturday, June 19, 2010
|So and So...

Da, e absolut genial, este printre oamenii aia cu foarte multă personalitate, dar căpătată oarecum forțat de împrejurări.
Ştii cum se spune, copii sunt răi. Iar răul te mutilează şi formează cel mai bine.
Mi-a luat ceva să îmi dau seama că ceea ce zice este şi nu  este.

Desi pare foarte sigur pe el, si chiar este 99%din timp, mai e si o parte mica mica, mai mica decat el, care incearca sa il reasigure de barbatia pe care o are.

Thursday, June 24, 2010

|Ce înseamnă de fapt cuvintele...

Mi se pare ciudat când oamenii aleg cea mai pură formă a unor cuvinte care nu sunt folosite, aproape în mod evident astfel...

  

Friday, June 25, 2010

|foto flori calatorii caini  

Ramasite|mai

Wednesday, May 19, 2010
|i am tealeaf

din cele 10 porunci, a mai ramas nimic...
le scriu pe alea, si le analizez

Wednesday, May 19, 2010
|Conflicte...

Orice fel de conflict ar putea fi... cu siguranţă este dificil. Cel puţin din perspectiva mea. Eu nu sunt tocmai capabil să reacţionez corespunzător în astfel de situaţii "extreme".
Şi din acest motiv am încercat întotdeauna să le evit. Dar cum de ce îţi este frică nu scapi, au fost câteva momente.
Şi se pare că cele mai dese în ultima vreme au loc la subsol.

Tuesday, May 25, 2010

|Paranoia extrema...

mi se pare ca totul in jur e din ce in ce mai dubios.

nu inteleg exact de ce

nu am ajiuns la assa nivel sa ma inttreb daca este totul o inventie personala. toata existenta. dar sunt pe aproape

  

Friday, May 28, 2010

|uneori te plictisesti
cat de misto e

Ramasite|aprilie

Friday, April 23, 2010

|i was checked out by a fameous ro

hot look

Sunday, April 25, 2010

|Nebunia e iubire!

Deşi nu este cel mai sănătos lucru. Cursa cu masina, chiar daca nu aprob.

Nebunie lasata libera

Tuesday, April 27, 2010  

|Long time no see

De mult nu am avut un şir de zile "nepotrivite pentru ştiinţă".

Ramasite|martie

Wednesday, March 31, 2010
|Butters...

Seară. Te rog, da-i şi tu play, l-am pus mai devreme să se încarce. Click! - click! Fereastră mare fail, forward good. Net prost. Buffering deplin.
(e mai funny decât pare)

Saturday, March 27, 2010
|copoipiopos cu pupulapa maparepe
|farmacia maica domnului
din start iti reteaza orice vointe sexuale
au voie sa aiba prezervative altemetode anti dumnezeu
  
Saturday, March 20, 2010
|Câte 10 întrebări...

Recent, îmi pun tot mai multe întrebări. Urmează astfel de exemple.
1. De ce nu există ratb-geriatric?
2. Cum ar fi aşezate scaunele, şi cine ar ceda locul?
3. De ce miniaturile trezesc senzaţii wow în ...rândul fetelor?
4. Ce înseamnă apartenența de o zi?
5. Integritatea mintală (sanity) înseamnă să te cerţi - dar nu zgomotos, cu placa ta pentru că nu se luptă cu vântul? Pe stradă...

Ramasite|9

Sunday, October 25, 2009
|Good friends always come fast, sau ce se naste din pisica, soareci mananca..
|In timp.Cu siguranta ma atasez prea mult.  Momentele, obiectele, spatiile, oamenii.  Melodii imi amintesc de situatii, de oameni; obiectele - la fel.
|Charlize Theron is a BABE!
Sunt lucruri care capătă importanţă.
Sunt bucle. Gânduri neformate.
Sunt nori.
Sunt mâini chinuite, figuri, imagini, nimic concret.
E durere, sunt lacrimi.

Wednesday, December 2, 2009
|Adoraţie..
Cât poate fi de frumos când nu merge nimic cum vrei.
Eu consider că lumea este guvernată de echilibru - şi astfel mă întreb: what the fuck? Pe cine echilibrez eu? sau poate că îmi merge atât de bine, încât nu îmi dau seama.

Thursday, December 12, 2013
[Charlize Theron is a BABE still! chiar mai ieri ma gaseam zicand asta]

Ordine si curatenie.

M-am hotarat de mult timp ca am nevoie de asta. Ordine si curatenie. O fac usor, treptat, in profunzime.
Intai in casa, prin lucruri, prin calculator, prin hartii, si ganduri, planuri, pana la urma, prin viata.
Iar acum, ca m-am reapucat de scris, m-am hotarat sa fac asta si prin vechile postari nefinalizate.
M-am gandit ca imi este util sa finalizez ceea ce incep.
Quali-tea

O sa urmeze o aglomerare de ganduri vechi - majoritatea neterminate, astfel aproape de neinteles si pentru mine, unele de mult uitate, care m-au facut sa ma redescopar aproape.

Ozaness. Sau de unde a pornit.

Mai bine de un an in urma a murit persoana cu care am avut cea mai ciudata relatie; unilaterala.
 #sepotspunemaimultdespredateleacestuievenimentchiarmaimultdeca
   tpotintelegedesileobserv
Surprinzator, imi si aduc aminte cum cunoscut-o. Cautam demult, la inceputurile personalitatii mele, informatii despre dreaduri; am gasit-o pe un forum, am adaugat-o pe yahoo!messenger. Avea si un alterego. Ozaness. Scria momente, pe care le impartasea online. M-am indragostit instant. M-a inspirat. M-a ajutat sa vreau sa imi modelez si eu cuvintele.
M-am indragostit de ambiguitate.
De atat-de-personalul ascuns in vag si neclar.
Am vorbit cu ea de cateva ori, mi-a raspuns cu rabdare la intrebarile mele de copil insetat...chiar daca acum realizez ca era si ea tot un copil. Putin, putin mai mare decat mine; doar crescuse mai repede.
Apoi m-am retras, urmarindu-i numai povestile.
In timp am incetat si asta.

Dupa destula vreme am redescoperit-o, tot printr-un research.
From friend of a friend; cautam un artist tatuator, iar cea pe care o gasisem era cea care ii facuse atat unei prietene de-ale mele, cat si ei, caci erau bune prietene.
Hm, again, small world.
Si astfel am descoperit si "fata din spatele cuvintelor", era cu mult peste ce m-as fi asteptat.
Ca apoi sa gasesc cum ca am fi pierdut-o pentru totdeauna.
Acum simt mult egoism.
Este complet si unilateral, prietena mea.

Ultimul nihilist.

Nu cred in reincarnare, nu cred in viata de apoi, nu cred in rai, nu cred in iad, intr-un loc mai bun, in pastrarea sufletului, in oamenii care vecheaza asupra noastra, in stadii ale existentei, in existenta suprema. Aproape ca nu cred nici in visul etern din ultimele secunde de activitate cerebrala.

Sunt o fiinta egoista, traiesc in prezent si vreau totul aici, langa mine, cum m-am obisnuit si cum imi place.

Fat people are out of scale! (sau, de fapt ratb)

Expresia de mai sus nu este doar o răutate gratuită la adresa oameniilor graşi.
Este mai mult de atât.
Este o glumă archi foarte simpatică, ce şi-a croit drum prin capul meu. Şi care mi-a devenit foarte dragă.

________________
Muza mea a fost Ratb.
Autobuz, troleibuz, tramvai.
Aglomeraţie. Trafic infernal.
Şi mereu prind toate şansele să întârzi la întâlniri - bineînteles, mai puţin atunci când ajung mai devreme decât ceilalţi participanţi, care au întârziat la rândul lor..
Momentan frigul m-a făcut să privesc cu scepticism bicicleta, care trăieşte în praf şi ruină.
Mai mult decât frigul, hoţii de biciclete m-au făcut, de mult, să privesc cu scepticism chiar mai îndrăcit bicicleta ca mod de locomoţie - zi de zi.

Dar şi Ratbul are şarmul lui.
Nu găseşti oriunde în acelaşi mijloc de transport un cerşetor orb neînsoţit, un grup de alţi trei, fără talente speciale, decât recitarea de rugăciuni (şi un strat gros de nesimţire, dar mai mult în afara tramvaiului), o vânzătoare de produse de 1leu foarte politicoasă şi un violonist.
Aş spune că a fost chiar un spectacol...

Ce înţelegem...

Este amuzant cum, pentru unii, aceleaşi cuvinte pot însemna lucruri complet diferite.
Cum, de exemplu, pentru mulţi oameni poate că "lucruri bolnave şi murdare" - care se desfăşoară într-o relaţie interumană - reprezintă suma unor lucruri negative care izvorăsc din răutate.
Dar mai există şi acela care crede că natura lucrurilor depinde de relaţia dintre cele două personaje, că poate fi ceva drăguţ, plăcut, obsesiv, care provoacă dependenţă, romantic, rafinat, creativ, poate chiar ceva mai degrabă intim, şi mai ales pasional..

___________________
Mulţumesc.

Small talk - my human return

Există bineînţeles grade diferite pentru relaţiile interumane.
Apoi...există oameni care au informaţii pe care eu le vreau. Dar pe lângă extragerea efectivă, mi se pare un gest normal să introduc şi o parte de small talk, care în cele din urmă, umanizeaza procesul.

Iar aparent, la rândul meu şi eu sunt o sursă de informaţie, cel puţin pentru o anumită colegă, care mă tratează ca pe un ghişeu de informaţii... în mod constant.
Astfel, o să adopt metoda femeilor de ghişeu: ori acesta o să fie inchis, ori o sa fie cel greşit.

Iarna pe gheata..

Am căzut.
Şi nu oricum; ci Epic!

Şi nu cum se cade de obicei prin Bucureşti, pe scări, în drum spre staţia de autobuz, la farmacie, sau în faţa blocului, nu, nu..
Mă găseam la un moment dat alergând, pe gheaţa multistratificată de pe străzile oraşului, cu bocancii desfăcuţi.. alergam spre casă, fără un motiv întemeiat (de fapt era destul de frig, iar eu făcusem o "livrare" pentru care am asteptat afară, cum am spus, în frig).
Din fericire aveam un rucsac gol în spate, pe care l-am folosit în ultima clipă, foarte inspirat, pe post de bob..
Şi chiar am câştigat vreun metru jumatate teren.

Ps. nu mi-am rupt nimic

What not to do..or mustly! do it (ptr. viitorul 2)

Cândva în trecut m-am gândit că e o idee bună să îmi las câteva sfaturi.
Well, ţin să păstrez parte din ele, erau "good shit"

4. Ultima săptămână e săptămâna "să nu pleci niciodată/deloc din casă"
5. Evită contactul cu oamenii din jur, chiar și cu cei pe care îi cunoști - mai ales cu cei care te îmbie spre leneveală.
6. No sleep, no sex, no food, go Architecture!
7. Nu amâna nimic, întotdeauna mai e câte ceva de făcut.

Cea mai mare prostie pe care puteam sa o zic vreodata era aceasta:
2. Dacă este timp şi pentru altceva, ok.
Nu mai exista timp pentru altceva. De fapt, nu mai există altceva!

Iar acum aş vrea să (îmi) atrag atenţia şi asupra altor lucruri, chiar dacă nu la fel de armonioase:

1. Când începi ceva, du-l până la capăt. Nu cumva să amâni să faci planşe de pe o zi pe alta, termină tot ce e pentru grafit încă din prima zi.
2. O ieşire până la aer nu strică din când în când, dar încearcă să faci asta în sfera de activitate a pct. 4 şi pct. 5. (cele iniţiale)
3. Nu efectua nici un fel de operaţie asupra animalelor de companie în această perioadă. O să necesite mai multă atenţie decât ai rezervată pentru acestea.
4. Întotdeauna trebuie să ai materiale de rezervă, nu ştii niciodată când nu o să găseşti ceva de care ai nevoie.
5. Cumpără lampă/becuri, lucrul pe timp de noapte nu trebuie să îţi chinuie vederea!
6. Trebuie să îţi acorzi o zi special pentru lucrul manual, şi dacă este posibil să nu fie chiar ultima zi din calendar.
7. Pregăteşte-ti nişte sandviciuri inainte să te apuci de tot, altfel, o să le duci lipsa.
8. NU dormi mai mult de 12:00.
9. Nu te culca puţin cu o oră înainte de plecare, doar decât dacă ai pe cineva lângă tine, care te poate trezi.
10. Nu întârzia la predare, 10 minute e periculos (5h 30 pot fi chiar fatale).

Flăcău fiind, ...

Am fost odată îndrăgostit...
Eram aşa tânăr, nu ştiam absolut nimic, nu aveam aşteptări, eram emoţionat, stresat chiar uneori.
Încercam să demonstrez câteceva, vroiam să fac multe.
Ţineam teorii, trăiam o poveste, simţeam lucruri nemaivăzute, iar pulsul era ritmat.

Mi-a trecut de atunci, am învăţat câteva de-a lungul timpului... şi chiar dacă uneori uit să le folosesc, nu le-am şi uitat.
Totuşi m-am îndepărtat şi răcit.
Nu îmi pare rău, dar mă simt ca un moşneag din vârful muntelui uneori. E paradoxal amuzant, dacă ai ochi să vezi.
Înainte, chiar mă enerva când vedeam cupluri tinere sărutându-se pe stradă, acum sunt ceva mai permisiv, şi uneori chiar mă bucur pentru ei.
Nu e rău, pentru un batrânel ca mine.
Sănătate, înţelegere şi iubire să aveţi, copii mei.
Ascultaţi la moşul.

Chick Flick!

Îmi plac mult cadourile.
Îmi place să primesc, cât şi să ofer - chiar dacă din lipsa de inspiraţie, aceste gesturi sunt destul de rare.
Probabil din cauză că pe mine mă enervează maxim cadourile neinspirate. Sau cu o inutilitate redundantă. Sau chiar obositoare.

De fapt mint, ador cadourile!
Am primit odată şosete. Le port ca pe cea mai frumoasă perla din lume..
Ador şi obiecte stupide şi fără utilitate din ceramica, chiar dacă pe unele le-am scăpat/spart, ador şi jucăriile, de orice fel, chiar dacă nu mă joc..
Şi la fel de mult ador când fac pe cineva vesel.
Cadourile sunt foarte importante în viaţa oamenilor, ne arată că ne pasă, că ne gândim, că suntem minunaţi, că suntem undeva, etc...

Cadourile...
The Wise Man says: atenție, drag, dar, surpriză, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora;



Aşa că, drept concluzie, nu mai merit cadouri.
Vă mulţumesc, dodo.

I can fly... No, no.. McFly...

Am o reală problemă de atitudine (You've got a real attitude problem, McFly).

Sunt un ... substantiv (there's an actual word there, look for it)

1. chiulangiu
2. codaş
3. putoare
4. pierde-vară
5. tembel

(You're a slacker!)

Nu ştiu dacă este de vină anotimpul gros (friguros), multiplele decizii pe care încă nu le-am luat, oamenii vraieste din jurul meu, dar slackingul este un adevarat sport.

Încă un an..

Time flys when you're having fun...

Aşadar, încă un an, şi ne vedem peste încă 4, 5...

La mulţi ani!

Rupert!

Îmi place cum se potrivesc lucrurile.
Cum unele lucruri nefăcute stas se sincronizează perfect, cum apar coincidenţe de date, de momente, de etc...
Sau cum îmi atrage atenţia ceva, despre care citesc, şi apoi îl găsesc în alt context.

De ex.
Youtube

Documentare -> Click.

Vecini = GÂLI!

Din deliciile acestei perioade şcolastice pot spune că sunt parţialele.
Şi chiar ar fi, dacă atunci când îţi e lumea mai dragă şi citeşti cu spor, copii vecinilor vecinilor tăi (adică cei care nu stau în blocul meu, ci în blocul de vizavi - care are o parcare destul de spaţioasă) se comportă din nou ca niste draci bălţaţi şi plini dă căcat!
De obicei se rezumă la ţipete imbecile, de draci - dar acum, nu... acum este cu totul special...
Părinţii lor scumpi, care ştiu cum să le asigure o educaţie stabilă, mai ales prin exemplul personal, le-au cumpărat/câştigat la barbut nişte goarne de jucărie!
Mai multă ţigănie e în parcarea aia decât într-o şatră nomadă. Şi nu mă refer la goarnă, singular, nu.. Mă refer la ţipete, la ore în şir de mâncat seminţe, băut bere, ţipat (ţipete aparţin copiilor, ţipatul aparţine adulţilor), ţinut copii să defecheze în stradă, etc...

Şi TOT la mine se uită ca la nebuni când m-am dus să le explic omeneşte că se aude imposibil de tare şi că din 5 în 5 secunde animalele fac un sunet înfricoşător - şi astfel nu pot să învăţ.
"Că sunt copii..."
Mă piş pe copiii voştrii!
PE TOŢI!

Şi or fi copii, retarzi care nu înţeleg nimic... dar goarna cine a luat-o? Tot nişte retarzi care nu înţeleg nimic, pot spune!

Zile prăjite...

Uneori se pare că reuşesc să mă pierd la subsol. 99,9%din cazuri când mai sunt cu cineva şi stau de vorbă.
Astăzi a fost presus. Maisus.

De la Universitate am ajuns la Unirii (nu Victoriei), iar de la Unirii a ajuns la Izvor... Şi nici una din aceste staţii nu era măcar în drumul meu, cu atât mai puţin destinaţie...
Problema majoră este că am mers atât de mult cu metroul că îmi dau seama şi unde trebuie să cobor, ca să ajung cât mai bine - chiar dacă nu merg cu rutină pe acolo.
Zofreud mi-a spus că în mod subconştient nu vroia să mă duc acasă, nu am fost doar pe alte meleaguri.

Crini...

M-am îndragostit de o tânără. O tânără metalistă.
Cu mănuşi negre tăiate, bocanci, blugi rupţi, şi-o geacă de piele scurta.

Part 1.

Sometimes i browse around the internet and i borrow things. Therefore:

I actually did:

07) Taken a candlelit bath with someone
09) Hugged a tree (not a tree hugger, tho')
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise
20) Slept under the stars
27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment
30) Taken a sick day when you’re not ill
32) Had a snowball fight
36) Enacted a favorite fantasy
38) Taken an ice cold bath
40) Seen a total eclipse
43) Fit three weeks miraculously into three days
44) Danced like a fool and not cared who was looking
45) Adopted an accent for an entire day
47) Actually felt happy about your life, even for just a moment
48) Had two hard drives for your computer
50) Loved your job for all accounts
53) Had amazing friends
58) Taken a road-trip
64) Been heartbroken longer then you were actually in love
70) Pretended to be a superhero
72) Lounged around in bed all day
77) Played in the mud
78) Played in the rain
80) Done something you should regret, but don’t regret it
93) Loved someone you shouldn’t have
97) Gone without food for 5 days
105) Got flowers for no reason
107) Got so drunk you don’t remember anything
113) Had a one-night stand
119) Shaved or waxed your pubic hair off
121) Spoken more than one language fluently
134) …more than once? - More than twice?
145) Broken someone’s heart
156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild
157) Ridden a horse
160) Had a snake as a pet
163) Been arrested
172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime
200) Slept for more than 30 hours

Bună seara.. Mă numesc

Mă numesc Cătălin F.
Este februarie, noaptea. E destul de frig afară.

Acum sunt acasă, nu fac nimic. Mă uit pe pozele dintr-o galerie de arta din Bucureşti şi Cluj şi mă enervez.
În astă seară nu se organizează nimic, pe nicăieri - nu e viu nici un eveniment. Nici baruri, nici petreceri nu şi-au deschis porţile, parcă iarna nu te mai lasă să trăieşti.
Iar seara asta sunt singur, cuc. Nu e nimeni în casă, chiar şi pisica a fugit pe afară. Mereu se întâmplă aşa când este casa goală, timpul se dilată şi se complimă.
Şi e destul de mare agitaţia pe afară pentru vremea şi ora asta - suspect.

Mereu este aer puţin când nu sunt şi alţi oameni cu mine, şi parcă e şi mai cald - şi nu mai e apă.
E mare ameţeala, dar probabil am palpitaţii.

Cel mai bine o sa trec timpul cu niște ordine şi un film, probabil ANUPTAFO.

Revenge is a dish best served cold.

Cand ma gandesc la copilarie, si nu o fac de putine ori, ma gandesc la baiatul acela in pantaloni galbeni si cu parul in ochi care mereu gasea un motiv sa zambesca.
Copilaria ne invata sa ne bucuram cu adevarat de fiecare clipa care trece pe langa noi si chiar daca de multe ori in copilarie plangem ...la vederea primului fluture un zambet larg ne cuprinde toata fata si parca plutim si noi cu el.
Cand ma gandesc la copilarie imi amitesc mana bunicii care ma mangaia inainte sa adorm si vocea ei blanda care imi soptea poveste preferata cu alba ca zapada, o alba ca zapada pe care uni din noi o cauta si acum :) .
Imi aminesc cum nu imi venea sa cred ca si parintii mei au fost copii... sau mai ales bunicii care ii credeam ca sunt asa de cand lumea,nu credeam ca ea, copilaria ,trece foarte repede si in urma ne lasa sa ne gandim la ea toata viata.
Dar copilaria nu dispare definitiv. chiar si in toiag sunt momente cand ne bucuram ca un copil iar inima si ochii stralucesc ca pe vremea aceea.
"Copilaria este inima tuturor vârstelor."

Home, sweet home!

M-am mutat!

În sfârşit, îmi doream de mult. Aveam nevoie de spaţiu.

Iar spaţiul ăsta mă crează.

Mai e mult de construit, mai ales că vine iarna, iar iarna este frig. Dar esenţialul există, deci este perfect.

Haosul are prea mult sentiment, încă nu s-a stabilit.

[Urmează să adaug şi câteva fotografii, de la partyul de deschidere]

My new... Nneka - Heartbeat

You said you'd be there for me
In times of trouble when I need you and I'm down
And likewise you need friendship
It's from my side pure love but I see lately things have been changing
You have goals to achieve
But the roads you take are broad are heartless
That wants you make another way
You throw stones
Can you see that I am human I am breathing
But you don't give a damn

Can you feel my heart is beating
Can you see the pain you're causing
Can you feel my heart is beating
Can you see the pain you're causing

Blood blood blood...blood is rushing

And now the world is asleep
How will you ever wake her up when she is deep in her dreams, wishing
And yet so many die
And still we think that it is all about us
It's all about you
You sold your soul to the evil and the lust
And the passion and the money and you
See the same ones die, people hunger for decades
Suffer under civilized armedrobbers, modern slaveholders

Can you feel my heart is beating
Can you see the pain you're causing
Can you feel my heart is beating
Can you see the pain you're causing

Blood blood blood.... keeps rushing

Evaded, eliminated, erased, interrogated
Our tradition, our love for our fellow countrymen,
Our property, our resources - our pride

Can you feel my heart beating
No no no...you don't

Can you feel my heart is beating
Can you feel the pain you're causing
Can you feel my heart is beating
Can you feel the pain you're causing

Conversaţii din aer

Sunt unele fragmente pe care nu le uit.
1. conversaţie dintre două ţigănci, nu foarte bătrâne;
2. conversaţie dintre un tip, foarte studente, şi două tipe;
3. conversaţie între două tipe.


1. nu are disponibilitatea să facă şi să dreagă.
- asociere de cuvinte care mi s-a părut complet genială.
2. orice ar pune pe ea, dacă pui mâna, tot se simte.
- mi-a trezit curiozitatea.. în sensul că nu mă lamuresc pe ce ar putea pune mâna. Adică poate mă roade paranoia.

3. Despre păr. Cea mai recentă.
Din nefericire (just saying), nu pot cita în totalitate, însă ele au atins următoarele puncte, pe care aş vrea să le abordez sumar.
De ce în copilărie nu era nevoie de balsam, pentru a face părul mătăsos, de ce "acum" părul cade mai mult, de ce nu mai creşte la fel, şi alte probleme "biologice" influenţate în mod evident de vârstă.

Oamenii. They're the worse...

They really are...
Dar până la urmă, ce înseamnă societatea?
societate - SOCIETÁTE, societăţi, s.f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice. Ansamblu unitar, sistem organizat de relaţii între oameni istoriceşte determinate, bazate pe relaţii economice şi de schimb; 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; tovărăşie, companie. – Din fr. société, lat. societas, -atis.

Dar de ce avem nevoie să ne înhăităm?
Cel mai simplu este sa analizam lumea animală, pentru că, trebuie să recunoaştem, suntem cu toţii animale până la urmă. Iar acolo relațiile sunt naturale, nealterate sau influente.
O primă concluzie este că oricine slab și vulnerabil va încearca conviețuirea în grup - după principiul "siguranţă în număr" (adaptare pentru "safety in numbers") -de aici: turmă, banc, stol.
În schimb, specialiştii au observat că majoritatea speciilor mai avansate pe scara trofică sunt solitare, au siguranţă şi conștienta puterii personale.

Dar ce rac se întâmplă cu oamenii?
Este fascinant cum pot exista atât de mulţi idioţi şi oameni absurzi.
Oameni care par bine, dar care nu sunt.
Şi e neplăcut să spun tocmai eu asta, pentru că eu locuiesc de multă vreme în mansarda unei clădiri, şi de aici totul se vede diferit, lumina e mai plăpândă uneori.

Here's Johnny!

Astă era weekend-ul de pus treburile cap la cap.
Aveam şi listă de activităţi benefice, lucruri pe care vroiam să le fac ce ceva vreme, dar pe care le-am tot amânat.
Dar toată lumea ştie că socoteala de acasă nu e aceeaşi cu cea din târg.
Vineri a fost în mare parte plin de succes, dar a gravitat în jurul unei singure idei.
Sâmbătă a fost zi de pauză, iar duminică nu a fost suficintă.

Totuşi, planurile sunt nobile.
Şi sunt făcute să fie respectate sau anulate.
Iar lista tudu e destul de mare, conţine elemente de home-maintenance (care par infinite), de eliberare "profesională" - palpabilă şi online, de afecţine pentru cei din casă, de modificare personală şi aşa mai departe.
Oricum, concluzia e că johnny's back...

No vacancy!

A trecut ceva vreme.. Internetul este din ce în ce mai greu de obţinut.
Enjoy!

Relevaţie...

Negreşit trăim într-o societate superficială, în care tiparul unui om este făcut să fie mic...
Cred că fie care grup de oameni are în componenţă pe cineva numit "grasu"... Cel puţin unul...
Până acum nu am auzit de nimeni "slăbuţu"! Poate cel mult "micuţu", care bineînţeles era un individ foarte corpolent.
Cât despre toleranţa pentru femeile grase, pot spune că nu există. Iar "grasa" sau "doli" nu o sa fie niciodată o denumire folosită.

Enjoy:

It's game time!

Curând, când o să am din nou mai mult timp, o să mă joc! din nou...
Momentan tot instalez jocuri trial, de câte o oră, doar ca să am certitudinea că nu o să mă ia valul şi să nu mă pot opri.
Încă nu m-am hotărât la ce anume să mă opresc, sau ce anume să caut...

TO BE CONTINUED...

Billy Joel - She's Always a Woman

Încă o melodie, din auzite..


She can kill with a smile
She can wound with her eyes
She can ruin your faith
With her casual lies
And she'll only reveal
What she wants you to see
She hides like a child
But she's always a woman to me

She can lead you to love
She can take you or leave you
She can ask for the truth
But she'll never believe you
And she'll take what you give her
As long as it's free
Yeah, she steals like a thief
But she's always a woman to me

Oh, she takes care of herself
She can wait if she wants
She's ahead of her time
Oh, and she never gives out
And she never gives in
She just changes her mind

And she'll promise you more than the Garden of Eden
Then she'll carelessly cut you
And laugh while you're bleeding
But she'll bring out the best
And the worst you can be
Blame it all on yourself
'Cause she's always a woman to me

She is frequently kind
And she's suddenly cruel
She can do as she pleases
She's nobody's fool
But she can't be convicted
She's earned her degree
And the most she will do
Is throw shadows at you
But she's always a woman to me

I've cought a cold...

Da, am prins ceva, nu ştiu sigur ce e, dar nu pare să fie de bine...

Simt destul de multă oboseală, dar dacă reuşesc să dorm, este oarecum euforic, dar suficient de odihnitor pe moment; am un deficit de atenţie suplimentar şi aş mânca multă îngheţată şi piersici.

Aş vrea să dorm, să mă învelesc bine, să îmi fie cald, moale, ca într-o pătură de demult cu un sărut pe frunte.

Moment sentimental [..pauză]

Acum e mult să spun că înţeleg... dar, poate că văd mai bine...
Eşti cea mai minunată, bună, amabilă, îngăduitoare şi atentă fiinţă din viaţa mea. Cea mai grijulie, iubitoare, deschisă, înţelegătoare.
Îţi mulţumesc.
Stau, da, aproape mi-am pierdut cuvintele. Dar aşa mi se întâmplă mereu, mă pierd, în această lume haină.
Nu văd, nu ştiu, nu înţeleg.
Mai mult de atât nici nu ştiu ce aş putea spune, decât "îţi mulţumesc".
Din suflet, iar expresia "din suflet" are alt înţeles acum.

Întâmplător...

Cum multe lucruri se întâmplă aşa, întâmplător, astfel am găsit şi acest om, complet genial.

Tunctunctunc! ... Balkan design!

(ps. those are the best shoes ever, you can fold it and put it in your pocket)

Where the wild roses grow...

În ultima vreme îmi vin tot felul de melodii în minte, iar aceasta este una dintre ele:



They call me the wild rose
but my name was Elisa Day
Why they call me it I do not know
For my name was Elisa Day

From the first day I saw her I knew she was the one
As she stared in my eyes and smiled
For her lips were the colour of the roses
That grew down the river, all bloody and wild

When he knocked on my door and entered the room
My trembling subsided in his sure embrace
He would be my first man, and with a careful hand
He wiped at the tears that ran down my face

On the second day I brought her a flower
She was more beautiful than any woman I'd seen
I said, " Do you know where the wild roses grow
So sweet and scarlet and free?"

On the second day he came with a single red rose
Said:"Will you give me your loss and you sorrow?"
I nodded my head, as I lay on the bed
He said, "if I show you the roses will you follow?"

On the third day he took me to the river
He showed me the roses and we kissed
And the last thing I heard was a muttered word
As he stood smiling above me with a rock in his fist

On the last day I took her where the wild roses grow
And she lay on the bank, the wind light as a thief
As I kissed her goodbye, I said, "All beauty must die"
And lent down and planted a rose between her teeth

Vrei să vorbim?

Haide să vorbim!
Uneori, unele subiecte chiar nu poţi să le abordezi cu anumite persoane, indiferent de gradul de obişnuinţă.
Fie din cauză că ştii că nu o să fii înţeles, fie că ceea ce s-a întâmplat nu este acceptat de reglementările interioare, fie că succesul tău o să fie motiv de invidie care va măcina până la separare, fie că unele lucruri sunt mult prea ample pentru a fi abordate.
Motivele sunt multiple, aşa că ai de unde să alegi.

Deci, hai să vorbim...

À bientôt, Dodo

"Blog me tender"

În speranţa că o să revin cu vitejia anterioară, Voilà...
Cu melodia asta m-am trezit în cap, din motive necunoscute.

(ps, mulţumesc pentru corectare)



I don't wanna dance
Dance with you baby no more
I'll never do something to hurt you, though
Oh but the feeling is bad
The feeling is bad

I love your personality
But I don't want our love on show
Sometimes I think it's insanity
Girl the way you go

With all of the guys on the corner
Oh baby, you're the latest trick
Oh, you seem to have their number
Look they're dancing still

Baby now the party's over
For us, so I'll be on my way
Now that the things which moved me
Are standing still

I know it's only superstition
Baby, but I won't look back
Even though I feel your music
Baby that is that

Metalocalypse

PD.
"i have developse a mode to travells time"
"we are"
"and"
"but that`s just a plastic bag over your head"
"yes is are. we are travells trough time right now"
unu îşi dă jos punga şi întreabă
pe alt membru alt trupei
"you there , boy in the street, what days it is?"
"friday is... yesterday. its saturday ..i think"
"oh, i must have travelled trough time itself"
"yes, we travells trough time at the speed of regular time, but with plastic bags over our head"

Howdy, ho...

Da, am început să apar cam o dată pe an, dar din fericire, nu, nu este doar de Crăciun...

Melancolic.

S-au schimbat multe în jur de "ultima dată".

Dar de obicei nimic important cu adevărat.

Prăpăstios.

Timpul trece prea repede şi uneori treci peste prea multe deadline-uri fără să le respecţi (fie că e vorba de acelaşi reluat, iar şi iar).

Asasin...ic.
Din când în când treci prin grandioase perioade, unele de nervi când vrei poate să omori ceva/pe cineva.
Amuzat.
Senzaţii ciudate de duja ve, oameni noi pe care nu apuci să îi cunoşti, dar care te amuză.

Un mic flashback...

Ăsta este un mic clip, destul de cunoscut pe net, teribil de amuzant...
Am ţinut să îl "prezint", pentru că şi eu m-am găsit într-o situaţie mult prea asemănătpare, pe care am vrut să o păstrez...
Care a fost magia? Eclipsă în elipsă!

Pentru că nu am găsit versuri...

Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
chiar ieri sau chiar azi,
sau chiar acum
înmiresmat și bun
și chiar fericit,
în flăcări înalte
iar am pierit.
Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
și nu te știu, nu te mai văd
nici vinul în pahar nu l-am sfârșit
nici casa, nici cartea,
e aproape prăpăd.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
să-ți fie ușor
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine,
să ai de cine să îți fie dor.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
cu mâna ta,
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai spre cine te îndrepta.

Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
când tu mă știai
citind vrun eseu,
dar nu mai citeam
nu mai citeam,
de ce aș fi citit
tocmai eu?
Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
și nu în vreun film, cu regine și regi
poate așa stătea
înalt, potrivit
de lângă mine să te dezlegi.
Iar dacă nu poți să iți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
să iți fie ușor
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine,
să ai de cine să iți fie dor.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omora-mă haide, cu mâna ta...
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai spre cine te îndrepta.

Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
și nu în gluma
în vai, serios
la fel cum odată ardeam dragoste
lângă Bruxelles
Bruxellesul ploios.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
să-ți fie ușor
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai de cine să iți fie dor.
Iar dacă nu poți să iți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă haide, cu mâna ta...
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai spre cine te îndrepta!

[Dinu Olarasu - Închipuie-ți hai]

Oborul cui?

Unul din magazinele mele preferate nu este Obor.
Da, Obor.
Magazin cu vechime, şi ...renume. Cu siguranţă oricine a pus piciorul o dată măcar în el.
Într-o zi, destul de recent, din abundență de timp şi lipsă de ceva mai bun de făcut, m-am gândit să intru "o tură".
În momentul respectiv eram pe o latură (intrarea "principală" fiind pe partea cu McDonald), deci am urcat direct la etaj... unde mare mi-a fost surprinderea: era aproape gol.
Se pare că efectul crizei s-a simțit masiv, pentru că multe magazine dispăruseră.
Au închis chiar si magazinul de obiecte "simbolistice" chinezești şi gablonzuri, ... la care oricum nu cred că se oprea nimeni - deci e grav.
Dar ce-i drept, aşa le şi trebuie...
Pentru cine e magazinul ăla (mă refer la Obor, în general)?
Produse slabe, aduse de godknowswhere, cu preţuri complet imense... Adică nejustificate. Şi chiar dacă ar avea produse ok - şi mă refer exclusiv la haine, preţurile spun nu.
Astfel, mă întreb... pentru cine?

B 88 MYC

Da.
Este al doilea lucru "personal" care nu îmi aparţine şi îl fac "public".
Mai mult de atât, este numărul de înmatriculare al unor oameni pe care mi-aş dori să îi întâlnesc. ...Dar de la depărtare.

În primul rând mi-au atras atenţia pentru că nu erau hotărâţi pe ce bandă să stea, şi din câte se vedeau ar fi vrut banda autobuzului. Iar apoi, după ce s-au retras (brusc) ... fie căutau semnal la telefon cât mai aproape de asfalt, fie vroiau să filmeze roata maşinii ca să se convingă că se roteşte...

Mulţumesc, Bob Fosil...

M-am uitat puţin la dansul prim al lui Bob Fosil şi am regăsit melodia...



Well he looked down at my silver chain
He said I'll give you one dollar
I said You've got to be jokin' man
It was a present from me Mother
He said I like it I want it
I'll take it off your hands
And you'll be sorry you crossed me
You'd better understand that you're alone
A long way from home
I hurried back to the swimming pool
Sinkin' pina coladas
I heard a dark voice beside me say
Would you like something harder
She said I've got it you want it
My harvest is the best
And if you try it you'll like it
And wallow in a Dreadlock Holiday
_____________
Apoi m-am documentat puţin despre 10cc - art rock band, englezi, etc.
Se pare că nici ei nu ştiu exact ce este art rockul - citez:
In 2004, the phrase "art rock" was used by British writers from music publications to describe a group of new, mostly "indie" bands influenced by the 1970s/1980s workS.
While other art rock bands such as generally eschew self-conscious descriptions as "art rock", there is also a continuing subcultural movement of underground, sometimes highly uncommercial music with original roots in Punk rock, Post punk or the radical avant-garde whose style or philosophy would fall under common definitions of "art rock". Some of these bands may also be described as experimental rock, while the even more abrasive and abstract acts such as Wolf Eyes and Merzbow may be described as noise music.

ps. eschew = a evita.
Deerhoof - alternative rock, art punk, avant-garde music, experimental rock, garage rock, indie pop, indie rock, post-punk revival, psychedelic rock, etc - asta scrie în descrierea lor.
Şi un exemplu.
Simpatic

Energy. Sleepy. Good high.

Yup.

Este foarte sugestivă. Reprezentativă. Mă regăsesc.

Drogul meu nu este cafeaua, căci din nu ştiu care motiv, cofeina nu are mare efect asupra mea...

Totuşi, pentru că nu dorm, mai deloc, sunt hiperactiv.

Foarte hiperactiv.

Obositor de hiperactiv, în principal pentru mine.

Cam în toate zilele.

Aşa că îmi doresc o zi de apatie.

Later edit: I wrote this before my "112 ride" ... deci să aveţi grijă ce vă doriţi.

Găina oarbă

Găina oarbă şi tristă

ameţitor cloncăne

şi jale,

iar baragladina perfidă,

lipicioasă ca un plasture,

se strecoară

curmându-i suferinţa

fără suflare

ca o mişcare uşoară şi calmă

a sternocleidomastoidianului.

______________

by roaca, 28. 01. 2007 - 10:07 PM

Am întâlnit Oameni!

Aventura mea cu spitalul a fost... altceva.

Cu siguranţă puteam evita acest eveniment sau altele asemănătoare printr-o viaţă organizată şi sănătoasă, dar deja întrăm pe alte tărâmuri.

Spitalul este un loc al groazei, unde nimeni nu vrea să ajungă. Cum se spunea şi în clipul "maraciuca" ce circulă pe internet, "unii au murit sau, mai rău, au ajuns la spital".

Negreşit a fost o experienţă destul de neplăcută, nici nu se putea altfel, lichide intrând şi ieşind, o întreagă fantezie...

Iar din acestă experienţă m-au marcat două aspecte.

1. crizele epileptice şi creierul uman au ajuns pe noi meleaguri - pentru mine;

2. am descoperit că există şi Oameni.

În mod normal, eu nu suport doctorii, dar aceşti patru oameni, pe mâna cărora am picat, m-au lăsat complet fără cuvinte. Au fost oameni!

Au făcut tot posibilul să îmi facă şederea cât mai plăcută şi au fost incredibil de atenţi. Nu doar că şi-au făcut meseria, dar cum am mai spus, au fost Oameni.

Mă înclin.

Drumul cel bun...

Cum ziceam, a trecut vacanţa, cam de o săptămână.

Negreşit a trecut şi a lăsat în urma ei teme şi termene limită.

Sâmbătă - trezire 11:30

Duminică - culcare 02:00

Duminică - trezire 09:30

Luni - culcare 20:30

Marţi - trezire 11:30

Joi - culcare 03:00

Joi - trezire 11:30

Vineri -culcare 03:00 - somn de veghe

Vineri - trezire o6:30

Program minunat asezonat cu maxim două mese pe zi, şi multe alte "beneficii", punctul de plecare către o tură de ambulanţă prin Bucureşti.

Da, ştiu, au trecut zile...

Da, stiu, obişnuiam să las câte un... semn în fiecare zi.

Dar a venit "vacanţa"! Şi nu, nu cu trenul din Franţa, ci cu practică... deci multă, multă muncă.

Da, munca aia cu dureri.

Apoi a venit şi termenul limită, am trecut şi peste ăla, au venit şi alte termene limită, am trecut şi peste alea.

Iar în timp ce toate acestea se întîmplau, m-am îndepărtat vertiginos de minunea internetului.

Personal tind să cred că internetul este cel mai bun liant, informaţie la vârful degetelor, şi... I dono, games and free porn...

Iar din acest motiv, internetul poate deveni mai addictive decât fumatul.

Totuşi nu este singurul.

Ps. recomand "over logging"

I like to have my cake! And eat it too!

Urăsc oamenii care se tot răzgândesc.
Urăsc când tot amână un lucru prestabilit şi planificat. Bine (prestabilit şi planificat).
Urăsc să mă trezesc dimineaţa devreme, când nu am dormit mai deloc sau doar în general. Şi urăsc când fac asta degeaba.
Urăsc când cineva nu îşi respectă termenul.
Urăsc oamenii care nu respectă timpul celorlalţi.

Urăsc dacă fac şi eu aşa.

Asta primesc eu pe net offline....

Join ska&metal crew.dak nu prea aveti prieteni;dak nu v-ati integrat bine in nici un grup pana akum si dak aveti peste 18 ani alaturati-va noua.dak va surade ideea sa intrati intr-un crew q ideologiile disciplina;rasism;neo-haiducism si sunteti rebeli in acelasi timp alaturati-va.impreuna putem fi cei mai puternici.scz de mass.da mai departe. laura_m1989: Dai mai departe? scuzati de mass

Asta primesc eu pe net offline...

Nu am idee cine e laura_m1989, dar nici nu vreau...

În schimb, dacă voi vreţi, eu m-am gîndit că merită puţină reclamă, pentru efort....

Ha.