Cum ar trebui să fie. Cum ar putea să fie.

Noi doi am putea locui doar într-o căsuță din copac. Cu un singur pat, o singură măsuță, doar două scăunele, o singură pătură, o singură pernă, o singură scară, poate chiar fără scară deloc.
Să fim doar noi, fără nici o altă nevoie, doar noi, mereu, interior, fără exterior, plin, gol, fără timp, fără activități, fără prieteni, fără familie, fără oameni, fără vărbe, fără supărări, doar mângâieri, doar priviri nerostite, fără întreruperi, fără neînțelegeri, fără ură, fără răuvoiri, doar muzică și liniște, doar răsărituri și apusuri, fără sfaturi, fără întrebări, fără răspunsuri, fără reproșuri, fără scuze, fără iertări, doar liniște, fără trecut, fără viitor, doar prezent.

Primăvara asta e o mincinoasă!

Iarna nu e cel mai bun sezon al meu. De cam trei ani, pe cât îmi pot permite, iarna mă înfund în scorbura mea și nimic nu mai mă face să ies de acolo. Nu mă izolez față de oameni mai mult decât de obicei, căci primesc vizite destul de des.
Sunt fix ca un urs, care nu vrea să îşi părăsească peştera. Îmi fac fantezii cum nu o să trebuiască niciodată să mai păşesc afară. Dar nu durează mult.
Iar primăvara, ea e altcumva, mă umple de viaţă, la fel ca pe copaci. Dacă aş putea să călătoresc în spaţiu, m-aş duce pe Soare. Ador soarele, mai mult decât toţi la un loc. E ca o mamă care îşi mângâie copilul pe creştet şi îi cerne grijile, supărările şi depresiile.
Iar acum, acum întârzie că neruşinare. Nici măcar o rază de Căldură.
Iar ploaia asta, şi lipsa lui, frigul, totul mă apasă. Mă apasă cu-şi-ca o linişte din poveşti cu păduri sovietice iarna.
But...
Its just a matter of time.
Ea ştie deja.

Tataie. Bre.

Până acum, m-au "inspirat" (atât în text, cât și în evoluția mea) oamenii din viața mea care nu mai sunt. Totuși, încă nu am vorbit aproape deloc despre bunicul meu.
Au trecut mai bine de 5 luni de când a murit, dar nu am procesat încâ informația, așa îmi place să zic. Am încercat să fac asta o dată, ca un test, dar nu am avut un auditoriu potrivit, precum credeam atunci, așa că am renunțat rapid. Dar sunt lucruri care trebuiesc pronuntate.
Nici nu știu sigur când s-a întîmplat, ceea ce nu e neobișnuit, din mai multe motive.
A fost o experiență deosebită.
Întreg evenimentul a durat 3 săptămîni, o săptămînă a dus-o singur, săptămână în care s-a instalat ușor, dar sigur declinul, după care a trimis după fie-su, deși putea să sune. I s-a părut mai potrivit, așa a putut. Și-a dat seama că acolo se termină când nu mai putea să citească ceasul; se pare că trebuie să fii treaz și viu ca să știi timpul.  Și-a chemat familia ca să își termine tot ce mai era de terminat, toate grijile pământești. La scurt timp după, au trimis vorbă și pentru noi, ca să ne luam rămas bun... Când am ajuns, bunicul nu mai era acolo; nu murise, dar... Era doar o forță care îi stăpânea corpul și care vroia să fugă. Din fericire, există medicina modernă, care a făcut liniște în mintea care știa că nu mai are mult și nu vroia să accepte asta. Fuga de moarte, așa i se zice în popor. O denumire foarte plastică, aș putea spune. Chiar asta e. După ce au reușit să îi facă injecții, după ce s-a linistit, atunci am reușit și să ne luam rămas bun, a fost emoționant, evident. Știam ce se întâmplă, și noi, și el. A fost cumva spontan, eram acolo, s-a trezit și a încercat să vorbească. Nu îmi amintesc ce. Eu doar am încercat să îi spun că suntem acolo, că am venit să îi fim aproape, și că nu este singur. Eram acolo, măcar nu moare singur. Apoi m-am dus și mi-am chemat sora, nu știu dacă a întrebat de ea, sau doar m-am pierdut și am vrut să îi predau ștafeta. A fost frumos, a început să-și amintească momente din copilăria ei, la fel și ea; și-au spus povești. Eu nu prea am multe amintiri din copilărie, nici cu el, nici cu mine. Nu știu dacă ea a fost preferata lui, este posibil, poate și pe bună dreptate; și-a petrecut o parte mai mare din copilarie cu el decât am făcut-o eu pentru că e mai mare, ca să nu mai menționez că am fost dintotdeauna un copil foarte dificil. Dacă a fost ea preferata, a reușit să țină această informație destul de bine ascunsă.
Ne-a mai zis să nu te crezi puternic, pentru că de fapt, nu ești nimic. Orice ai face, o să mori. Apreciază. Iar moartea vine, pentru el a venit încet, încet. Cam atât cred că a putut să vorbească, și chiar și asta, cu mare dificultate.
Mai cerea apă, destul de des, știa că suntem noi. Ne zicea pe nume, ne recunoștea, deși nu ai fi crezut. Când mi-a cerut prima oară apă mie, am vrut să chem pe cineva, dar m-a mustrat cumva că deranjez pe altcineva, când aș putea face eu cu ușurință; da' de ce nu-mi dai tu? Cu greu accepta ajutorul, să se ridice, căci singur nu putea; era o imagine aproape sfâșietoare. Într-o zi mi-a cerut pește, nu aveam, evident, dar am fugit și am luat o conservă. Nu a putut să mănâne, zicea că e tare, dar în cele din urmă s-a liniștit.
Cam astea au fost evenimentele, dacă nu pun la socoteală relația care s-a creat între noi și cumnata bunicului, pe care eu nu prea mi-o aduceam aminte, sau nebuniile bunicii.
Cel mai dificil a fost, cum era de asteptat, pentru tatăl meu. Iar modul lui de a face față lucrurilor a fost destul de ciudat pentru mine, deși îl înțeleg în totalitate și l-am acceptat chiar și atunci. Ca să facă față, a început să își aducă aminte și evident să ne povestească toate lucrurile pe care i le-au făcut părinții, sau mai bine spus, pe care nu i le-au făcut. Se pare că nu au fost cei mai buni părinți, dar tatăl meu a reușit să facă un lucru minunat, le-a dat o șansă înceapă de la zero. Să fie socri, să fie bunici. În ciuda tuturor lucrurilor cu care au greșit față de el, a vrut să ne ofere o familie întregită. Nu consider că a greșit, ne-a oferit o copilărie frumoasă, fără probleme ale ”adulților”. Doar că acum mă simt cum nu l-aș fi cunoscut niciodată. Poate nu l-aș fi cunoscut oricum, chiar dacă știam toate detaliile, cu bune, cu rele, oricum nu aș fi înțeles, cu mintea mea de copil, necoaptă. Am învățat în schimb și mai multe despre tatăl meu, l-am auzit zicând lucruri pe care nu le-a mai spus până acum, lucruri venite din inimă. Lucruri care m-au făcut să-l apreciez și mai mult.

Iar amintiri, nici nu știu, cred că sunt suficiente să le număr pe degete.
Îmi aduc aminte, în anul '97, a fost o pseudoinundație și pentru o perioadă destul de scurtă s-au instalat la noi în curte multe broaște; îl văd cum îmi scotea din șoșoni una, aproape mormoloc. M-a scăpat odată de un liliac ce își găsise vara adăpost în dormitorul meu. Sau cum mă plimba atunci când vedea la noi pe Stela, care era de o cumințenie nemaivăzută. Îmi amintesc că știam că o să treacă pe stradă în drum spre porumb, atunci când lătra câinele nostru, care nu îl suporta (și care îl mirosea cu 5minute cel puțin înainte să se audă zgomot de potcoavă pe cimentul gol). Sau cum m-a pus în spatele lui Bujor, o namilă de cal, mai mare și puternic decât oricare altul pe care îl văzusem până atunci. Și cum am văzut și urmărit cel mai mare fluture galben, atunci când m-a luat sa „ajut” la cules de ceva. Cum mă mângăia pe cap cu degetele lui cocârjate, pe care nu putea să le întindă; dar nu ziceam nimic, că îmi plăcea când facea asta, deși mă și durea puțin. Și cum mereu când mergeam în vizită la plecare ne dădea niște bănuți, iar eu niciodată nu mă uitam să văd cât e, doar apreciam gestul. Iar când plecam, le făceam cu mâna până în capătul străzii, când nici nu mă mai vedeau. Altfel, am doar frânturi neclare.
Iar acum, acum nici nu știu ce simt.

Flăcău fiind, ...

Am fost odată îndrăgostit...
Eram aşa tânăr, nu ştiam absolut nimic, nu aveam aşteptări, eram emoţionat, stresat chiar uneori.
Încercam să demonstrez câteceva, vroiam să fac multe.
Ţineam teorii, trăiam o poveste, simţeam lucruri nemaivăzute, iar pulsul era ritmat.

Mi-a trecut de atunci, am învăţat câteva de-a lungul timpului... şi chiar dacă uneori uit să le folosesc, nu le-am şi uitat.
Totuşi m-am îndepărtat şi răcit.
Nu îmi pare rău, dar mă simt ca un moşneag din vârful muntelui uneori. E paradoxal amuzant, dacă ai ochi să vezi.
Înainte, chiar mă enerva când vedeam cupluri tinere sărutându-se pe stradă, acum sunt ceva mai permisiv, şi uneori chiar mă bucur pentru ei.
Nu e rău, pentru un batrânel ca mine.
Sănătate, înţelegere şi iubire să aveţi, copii mei.
Ascultaţi la moşul.

Moment sentimental [..pauză]

Acum e mult să spun că înţeleg... dar, poate că văd mai bine...
Eşti cea mai minunată, bună, amabilă, îngăduitoare şi atentă fiinţă din viaţa mea. Cea mai grijulie, iubitoare, deschisă, înţelegătoare.
Îţi mulţumesc.
Stau, da, aproape mi-am pierdut cuvintele. Dar aşa mi se întâmplă mereu, mă pierd, în această lume haină.
Nu văd, nu ştiu, nu înţeleg.
Mai mult de atât nici nu ştiu ce aş putea spune, decât "îţi mulţumesc".
Din suflet, iar expresia "din suflet" are alt înţeles acum.

Doar atât...

Am auzit-o într-o melodie, şi mi-a rămas în minte...
___________________
Mă gândesc la fosta iubită
Şi când zic iubită, înseamnă că am iubit-o

Remember, remember...?

Nu, nu the fifth of November.
Ci cum ziceam că e căcat în Orange-shop.
Atunci mi s-a părut drăgut să nu povestesc direct. Dar acum mi-am amintit momentul. Şi era amuzant, dar de căcat.

Negreşit era exact cum am zis... Un puşti intrase în Orange-shop cu un ditamai rahatul pe papuc. Nici nu vreau să ştiu din ce ieşise, dar copilul a reuşit chiar să se plimbe mult prin magazin cu el, s-a asigurat în sub(in)conştient că îl plimbă bine, iar apoi, când a început să se împută treaba, s-a dus să se şteargă.
Nu.
Nu pe un petic de iarba, ca un om normal, ci pe preşul din magazin.
Care, normal, trebuia curăţat de cineva care lucra acolo.

Da.. aşa zic şi eu.. "de căcat"...

Facts.

Iarna oamenii nu sunt mai simpatici decât în alte anotimpuri.
Şoferii de autobuz nu simt că e necesar să deschidă uşile pentru un călător care a ajuns în dreptul uşilor după ce s-au închis, chiar dacă afară ninge, viscoleşte şi e ger.
Dacă ai 94% şanse de câştig - calculate, negreşit poţi pierde urât.
Obiceiurile vechi ţi le schimbi greu, mai ales cele proaste.
Nu aprecieri lucrurile maxim decât după ce nu le mai ai.
Când viaţa ţi se schimbă complet, dai soluţii pentru tot din jur, aşa cum eşti tu nou.
Când te temi de insucces, nu o să câştigi niciodată.
Jucăriile noi sunt mult mai dicstractive, dar la cele vechi ţii mai mult.
Filmele vechi horror sunt mai tensionante (decât cele noi, sau cel puţin mai mult tensionante decât înfricoşătoare) ... probabil din cauza obişnuinţei cu un horror bolnav - recent.
Fiecare îşi trăieşte viaţa în funcție de cât estimează să trăiască.
Îngheţata cu rom are gust şi miros de spirt (oh, so I've heard).

e BUN!

Cea mai eficientă metodă de a aprecia lucrurile din viaţa de zi cu zi e de a face o pauză suficient de lungă.

Sfat: mănâncă cam o săptămână orez cu foarte puţină sare şi apoi o să mănânci cele mai bune fructe şi legume, pizza, etc, pe care le poţi avea vreodată în faţă.
Sfat: stai vreo două zile (sau mai multe, depinde de obiceiurile fiecăruia) fără a avea nici un fel de activitate sau contact cu tehnologia utilă şi apoi vei asculta cea mai frumoasă muzică creată vreodată şi vei vedea cele mai frumoase filme şi fotografii existente pe pelicule.

Cuvinte blânde

Nu ştiu dacă m-a văzut... Zâmbea.
Îi stătea bine cu păr scurt. Pare om serios... Şi cum era îmbrăcat.

Adorat.

Am început să ador.

De fiecare dată încerc să pun fiecare personă pe care o cunosc pentru prima dată pe un piedestal.
Îmi place să mă mint că lumea este bună, fără perversiuni - din punct de vedere social, nu sexual, perfidie, minciună, ipocrizie, post-făţărnicie (adică mai mult decât făţărnicie).
Şi cu bune valori morale, educaţie - bun simţ old school, bune intenţii, sinceritate, puţin altruism, inteligenţă, cu interese pentru "marile idei" sau măcar pentru evenimente, ------------- (spaţiu unde fiecare adaugă alte ..calităţi)

Astfel, ador când îmi dau seama de sisteme de scripeţi şi pârghii.
Nu doar că este atât de frumos când mă lovesc de zidul de realitate, când realizez că lumea nu este aşa cum îmi place să mi-o imaginez ("to fantasize" este o exprimare mult mai sugestivă), ci pentru că îmi place atât de mult să fiu un element de mişcare.
Ador să văd cum mă transform într-o bucată de vată sau tifon, ori într-o roată cu şanţ, într-o roată cu zimţi, sau articulaţie, ori altă construcţie adiacentă ... Îmi place să îmi schimb formele, iar asta mă ajută.

Deşi la prima vedere pare că m-am înşelat în privinţa umanităţii, zâmbetul meu ar spune altceva.

Cuvinte

sunet. frig. fulgi de nea. dezordine. sex. spate.
vis. sensibilitate. liniste. frumos. emotie. verde.
sinceritate. soare. fericire. iubire. muzica. pur.
mare. nisip. fotografie. căldură. evoluţie. masaj.
creare. poveste. ceai. femeie. intrebare. rosu.
sexualitate. vin. dorinta. impuls. buze. joaca.
lumina. libertate. zbor. uitare. plutire. barbat.
liniste. frumos. amintire. fragil. suras. muzica.
simt. palma. foc. greseala. noapte. culoare. carti.
tren. simturi; pofta; a dori; miros. teatru.
gheata. aroma. bicileta. tactil. savurare. multumesc.
rodie. ploaie. timiditate. zambet. cafea. sarut.
acasa. dependenta. lumina. sex. intens. mangaieri.
imbratisare. detalii. joc. nuante. vechi.
noapte. atingere. negru. fior. ganduri. iluzie.
intuneric. ceai. singur. amintire. confuzie. lene.
dezamagire. subtil. decizie. durere. senzualitate. roua.
coapse. miros. limba. molesala. cafea. fotografie.
cort. egoism. tandrete. piele. chitara. amagire.
calatorie. tristete. atingere. uitare. libertate. pistrui
expresivitate. tactil. principiu. bunic. alint. creion.
papadie. fior. tacere. sarcasm. pipait. pasiune.
tanjesc. orgoliu. discret.

Ador..

Mi-am amintit motivul preferintelor sexuale. Şi totuşi, este atât de ciudat pentru mine...
Pentru că este mai uşor, am făcut un mic colaj "online-posting" + surse.
(edit înainte de final: "sursă", pentru o singură poză. 1. Cealaltă nu prea contează, este oricum un citat, nu ştiu de unde).
____
Colaj:

Poza1: (care este Părerea unei femei despre femei)

"Cred ca sunt misogina. Si cand spun asta nu se subintelege ipocritul cliseu "adica detest restul femeilor, care sunt asa si pe dincolo, spre deosebire de mine care sunt ca o floare". Nu, ma includ si eu in categorie, doar n-oi fi vreo extraterestra.
Femeile sunt rele. In general. Mult mai rele decat barbatii. Poarta ranchiuna ani de-a randul. Actioneaza inteligent, subtil si perfid. Barbatii, zgandariti de testosteron, tind sa rezolve conflictele prin discutii aprinse sau daca sunt inca la varsta acneei, printr-un pumn in nas. Eu in schimb, la varsta acneei, impreuna cu alte vreo cateva de teapam ea, am hotarat sa o punem la punct pe veci pe o colega de-a noastra mai nesuferita imprastiind in liceu zvonul ca are gonoree. Pumnul trece, gonoreea ramane. Aia n-a mai scos capul in lume vreo juma de an. Ca sa nu mai vorbim de diferenta dintre a-i pune cuiva pasta de dinti pe nas si de a-i pune un tub intreg de super-glue in cap.
Daca e, in schimb, sa faca cariera in vreun sport de genul full-contact, accidentarile sunt mult mai dure, statistic vorbind. Nu pentru ca n-ar sti sa se apere, ci pentru ca nu au pic de spirit de fair play nativ; sunt mult mai agresive.
Femeile NU pot sa lucreze in echipa. Mereu cauta aliati, inamici, aliante, grupulete, fomreaza bisericute, cercuri de simpatii. Se barfesc, se musca de cur in permanenta, baga strambe, intrigi, sugestii.
Femeile NU sunt prieteni buni. Confidenti, cu atat mai putin.
Femeile sef tind sa devina tiranice.
Femeile subaltern te sapa constiincios.
Femeile sunt vesnic victime. Oricat le oferi, oricat le menajezi, protejezi, vor fi mereu martire, neintelese, nenorocite, oropsite, oprimate, marginalizate. Am reusit sa ridicam vaicareala la rang de arta. Ba nu arta; arma.
Femeile detesta principiul reciprocitatii, mai ales cand vine vorba de obligatii. NOI tre sa fim ajutate, NOUA ni se fac cadouri, NOUA ni se platesc facturile, NOI avem voie sa intarziem. Daca o femeie e intarziata,impiedicata, zapacita, cocheta, hrapareata, lacoma de bani, intriganta etc....e feminina si atat.
Femeile mint din reflex. Altfel nu-mi explic de ce chiar daca ar veni Bunul Dumnezeu acum la mine, m-ar ridica din fata tastaturii si m-ar intreba "ce vrei tu de la viata, copila, zi, ca-ti dau pe loc" as raspunde fix inversul a ce-mi doresc.
Femeile schimba. Orice. Oricum. Daca s-ar referi doar la schimbat chestii prin casa sau la inovatii stralucitoare in cariera, ar fi super bine.

Poza2: “Femeile si pisicile fac intotdeauna doar ce le place. Barbatii si cainii ar trebui sa accepte acest lucru si sa-si vada de treaba lor!”
_________________________
Hai să zicem că m-am plictisit şi pentru Poza3:.
....şi atât de amuzant.

I love this chick!

De multe ori mi se întâmplă să fac lucruri inexplicabile.
EA este doar parţial.



NATALIE TRAN
(wiki)

Birth name: Natalie Tyler Tran;
Web alias: communitychannel, natalietran;
Signature phrase: Zour mum rates me/ Hi!/ Pornomusic - slash - comment time

Natalie Tyler Tran is a video blogger on YouTube from Sydney using the nickname communitychannel. She is a digital media student at the University of New South Wales and a second-generation of Vietnamese-Australian.
Her videos include observational and self-deprecating humour. As well stream-of-consciousness commentary on social dilemmas, such as how much money to spend on gifts for friends and what is appropriate telephone etiquette. Other videos include multi-role skits, where (with occasional exceptions), Tran plays most roles, combining multiple takes using split-screen compositing. Examples include dialogue between the Easter Bunny, Santa Claus and the Tooth Fairy, and a practical joke by an ultrasound technician.
Her video response to racist viewer feedback has been described as "astute and scathingly funny." She has made several music videos, such as the "We Just Touched Awkwardly" song.Tran is an amateur violinist who has joked that no one is surprised when they learn an Asian plays a musical instrument. She displays her violin in many videos and has played it in one. She has recently asked for "challenges" for her to perform. The first challenge was for her to dance the Hoedown Throwdown from Disney's Hannah Montana: The Movie. Tran has not used her vlog to discuss religion or politics, and has said that although she does not drink it is "not because of any beliefs," but because she dislikes the taste and effects of alcohol.
Tran's vlog features frequent pop culture references and insider jokes, such as describing the soundtrack to her summary of user feedback as "porno music/comment time" and picking an "ugly word" and "attractive word" for each video. Tran's vlogs also contain elements of blue comedy. She currently ends every video with "YOUR MUM RATES ME," a reference to the frequent "your mum" jokes she uses.



(i rate her too)

Spoială

Sunt multe lucruri care ne separă.
Încrederea. Ce înseamnă?
Gândurile rămân pentru mine. Ele nu sunt înţelese de nimeni, nici de mine uneori.
Erau şi pentru Tine, dar mai demult, apoi oameni, sentimente şi nevoie (oare?) au intervenit.
Acum sunt eu, în pătura de frunze.
Urmează stratul alb, sub care poţi să găseşti orice, alt strat, poate gheaţă, sau corpul neînsufleţit.

Mătuşa. Eu. Bătrâneţe.

Uneori mă enervează când oamenii din jur fac remarce evidente ("vai, ce par lung/scurt ai", "vai, ce ochi de culori diferite ai", "vai, orice altceva").

Dar m-am înşelat. Cum trebuie să se întâmple din când în când. Căci unele remarce evidente nu sunt mereu evidente pentru "purtător".
Cel puţin aşa a fost în cazul meu.
Şi astfel vreau să îi mulţumesc. Mi-a deschisc ochii.
Mulţumesc.



Depeche Mode - Precious
_____________________________________________


Mereu am ştiu că sunt o persoană dificilă.

Mă întristează. Mult.

Ada Milea - Obosita


Uneori te gândeşti că toată viaţa poţi să trăieşti fără să simţi acele sentimente grele (adică rele) faţă de ceva.
Şi când începi să crezi în aceste gânduri, parcă te pregăteşti să expectorezi împotriva vântului.
Unele gesturi, oricât de nesemnificative ar fii, te dor mai mult decât cele aproape devenite "clişeu", la care te aştepţi.
Dar poate nu te mai doare, poate ai umplut podul de durere. Iar când podul e plin, totul devine mai greu, poate s-a mai auzit prin popor despre asta.
Şi pentru că trebuie să fie simţit ceva, iar durerea este în vacanţă, cel mai probabil este să apară dezgustul (atunci o să doară, dar nu pentru faptul initial, oricare ar fii el).

Dacă aş avea de ales între "a provoca iubire, ură sau indiferenţă", şi iubirea să nu fie posibilă, din oricare motiv, aş prefera de departe ura, pentru că indiferenţa doare prea mult.
Cât despre dezgust, este de mii de ori mai ne-curat.

Lucrurile rele (indiferent dacă sunt fapte, gesturi, oameni sau orice altceva), sunt mai bune (decât cele care de obicei sunt bune), pentru că te aştepţi să fie aşa. Dacă un lucru rău face ceva urât (şi rău), supărarea este mai mică, pentru că aşteptările erau îndreptate în această direcţie.
Însă când "good girls go bad" (or good apples, or good whatevers - expresia ar putea fii puţin nepotrivită), totul se schimbă, fiindcă eşti prins cu izmenele în vine (de altfel, şi această expresie este nepotrivită.... Nu ştiu de ce, dar cum zicea şi un nemaipomenit om pe care l-am întâlnit, limba română lasă prea mult spaţiu pentru interpretări).

Mare păcat. Nu ar trebui să fie aşa.
Ar trebui să vezi ce contează cu adevărat.
Măcar atât să ştiu că e adevărat.

Say you will,... or that you wish you could, convincingly

Multe lucruri nu sunt ce par. Poate am repetat.
Unele par rele, daunatoare, dar nu sunt. Sunt pure. Sunt sentimente ce ar trebui sa fie. Asa trebuiesc citite. Trebuie sa te gandesti la fundal si prezentare, si o sa intelegi. Eu asa cred. Si poate nu gresesc.

Trebuie.
Sa iti golesti mintea, apoi sa o umpli, si tot asa.
Este un moment dificil, din cand in cand.
Stiu ce trebuie sa fac, sau ce imi doresc. Stiu ca trebuie. Si totusi nu ma gandesc la asta, dar simt.
Mintea mea pare golita, dar toate gandurile sunt doar bine ascunse sub o ceata aparenta.
Totul o sa fie.





The Nerve - The Republic Tigers



There you are.
And here I am.
I have to make that clear
In my own mind
So I know where to begin this.
And I know you're leavin soon,
I'm busy as can be
So it wouldn't really make much sense to me.

But your eyes are dumbin' me down
And I can't take mine off of you.
So how's about spendin' half a day
Underneath a tree losin' leaves?
Who knows if they'll grow back again?

Say you will,
Or that you wish you could, convincingly.
Cause you're makin' me feel like I'm a real live
Human boy.
And she said, What's that you got?
Robotic insides?
I know I'm not black blooded
So we should dance right now
And wisen up later.

My view of you is cuttin' through
The bitter storms of the sea.
Them clouds ain't strong now as they sounded.
Let's just drive,
I wanna see
What the wind does to your hair.
Would you take a drive?

Say you will,
Or that you wish you could, convincingly.
Cause you're helpin' me remember
What it's like to have feelings like a normal human.
And she said, What's that you got?
Robotic insides?
I know I'm not black blooded
So we should dance right now
And wisen up a little later.

My view of you is cuttin' through
The bitter storms of the sea.
Your eyes are dumbin' me down
And I can't take mine off of you.
Let's just drive,
I wanna see
What the wind does to your hair.

Imi pare rau, iubire.

Nu intotdeauna am responsabilitatea intiparita. Nu mereu imi amintesc ca trebuie.
Uneori ma caracterizeaza delasarea. Alteori as vrea sa dau timpul inapoi, sa imi sterg greselile.
Nu am vrut sa iti gresesc. Niciodata. Cu nimic. Nu am vrut sa fiu cauza suferintei.
Oricat de rece ar fi sufletul oricui, suferinta celor dragi il ingenungheaza.
Sa treci prin acelasi chin mai mult decat o data, e mai mult decat o pedeapsa pentru greseala.

Imi pare rau ca nu am fost mereu acolo, ca nu am stiu cum sa iti alin durerea. Imi pare rau pentru lipsuri si goluri. As fi putut face mai mult. Greselile cantaresc prea mult. Preturile platite sunt prea mari. Nu trebuia sa fii pretul platit. Nimic nu trebuia sa se intample.

Imi pare rau ca eu nu am fost, si vreau sa stii, acum, ca cineva te-a iubit.

Un caine pentru o bere - sau o bere pentru un caine

Toate lucrurile se intampla uneori sau alteori.
Ori, fiecare pateste ceva. Sau tocmai invers, nu pateste nimic.
Din cand in cand trebuie sa faci decizii, care se vor imprima peste toata pielea ta.
___

EU - Saptamana trecuta - A trebuit sa fac o alegere. Decizia era mai veche, dar nu era definitiva.
E concret, nu?
___

Totul este relativ. Terra, a fost aici de multa vreme. La fel si soarele si luna, stelele celelalte. Au fost schimbari, in bine si rau, este totuna..
Si totusi Noi, Oamenii, incercam sa o salvam, cand ea incearca sa ne omoare - indirect si fara intentie, bineinteles.
Viata pare lunga si plina de semnificatie, dar pentru cine? Pentru istorie?
Ce inseamna frumusete? Sau ce este muzica buna?
Ce este un model demn de urmat?

___________________________________________

Cand trebuie sa renunti la ceva, tot timpul o sa il ai intiparit pe retina..
Orice ai face, e acolo.
Mereu stii sigur cat de important este ceva, cand nu il mai ai. Caci niciodata nu apreciezi prezentul.

Si eu am pierdut-o. Era un copil. O idee de mult nascuta, mult nascocita, mult imbunatatita, si probabil recent vivificata.
Ideile nu se pierd. Ele traiesc mereu alaturi de omul care le-a nascut, sau de cei care le considera...