Eu si Ea. de te fabula narratur

I`m a big fat groupie. I have a big fat lady crush on her.
E ciudat cum se potrivesc lucrurile, pe Ea, autoarea, am găsit-o în cele mai neobișnuite circumstanțe, pe care nu le voi revela acum, căci nu sunt tocmai relevante.
Of, internetul, minune a tehnicii moderne, mai ceva ca mecanica de clasa a 9a, O urmăresc cu sârguință, mă umple de emoție, mă transfigurează, mă zdruncină și mă pune înapoi la loc.
Ar putea sa îmi fie mamă, prietenă, confident.
Ar putea fi mereu acolo, privindu-mă din spate, mereu acolo să îmi surprindă privirea dacă aș întoarce-o vreodată.
Bineînțeles că e adevărat și nu.

Am cunoscut-o și nu mă așteptam să decurgă așa lucrurile.
Autoarea.
Am avut timp să îmi intre puțin în vene înainte să facă acest pas, să urce acea treaptă. Să o respir să o ingerez să-mi intre sub piele.
Am avut timp cât să mă bucur.

Am fost singură, am fost să o ascult, să fiu acolo la o lectură din prima ei carte, deși în mod normal mi se pare poate puțin cam prețios și poate puțin cam înfumurat - bineînțeles, poate că sunt doar prejudecățile mele.
Și am fost mulți, Admiratorii.
Știu pentru că am stat lângă standul de cărți, știu pentru că i-am văzut făcând poze și filmând și, din nefericire, știu pentru că i-am văzut plecând buluc după ce a terminat.
Am fost și am vorbit puțin cu ea, am fost ca un copil în fața lui Moș Crăciun, pe un râu de dulciuri, cred, căci am avut mai multe emoții decât atunci când îmi susțin proiectele, mai mult decât oricând în viața mea.

A fost frumos, Dodo.

Unele lucruri nu dispar...

Oricat as incerca, mereu ma cuprind amintiri, .... cum imi spunea o prietena, din cand in cand chiar simt nevoia sa revad unele persoane care la un moment dat au insemnat ceva pentru mine.....
Singura diferenta intre mine si ea este ca diferenta dintre "sentimentele trecute" si "dezamagire" trebuie musai sa fie pozitiva, altfel, nevoia de reuniune scade drastic...

--------------------------------------------------

Un singur lucru nu imi pot explica, cum s-a terminat....
Adica, stiu cum. Dar nu si de ce. Probabil toate relatiile se termina asa. Alea placute - cel putin.
E fain cand stai undeva, pe un scaun confortabil, in cada plina cu apa, cu picioarele langa foc, in cort sau in pat planificandu-ti casa visurilor, sa iti tresara in cap cate o amintire placuta.
De obicei alaturi de asta vin si intrebarile ...

Poate ca ar trebui sa existe pace in lume.

Toate au legatura - intre ele ...

Un mare chin am, şi chiar nu pot scăpa de el....
Uneori îmi place să mă mint singur că de fapt e doar în trecut şi că nimic nu o să mai mă bântuie. Dar se pare că trăiesc într-un conac bântuit.

Nu demult mă gândeam că m-am maturizat, că îmi scriu scenariu inspirându-mă mai mult din realitate....
Căci eu asta fac, îmi traiesc scenariul. Sunt ca acel Actor idiot, care ăşi uită rolul imediat după reprezentare; evident, eu urăsc melodia...
Fac aceste două afirmaţii, privind în urmă la fapte şi vorbe, care atunci au fost săvârşite cu un scop, dar pe care acum nu îl/le recunosc, şi probabil nici nu aş face acele lucruri în prezent, dar fiecare te duce mai departe, bănuiesc.

Am realizat, pe scurt, trei lucruri; maturitate, decizii, şi veriga slabă.
Întotdeauna filmele, mai puţin cele ridicole, m-au deprimat, pentru că prezintă frânturi de viaţă, iar lumea nu e cel mai frumos lucru unde poţi să trăieşti. Dar chiar şi aşa ador filmele; poate chiar de aceea.
Iar într-o lume de pixeli, ador cerneala, tuşul şi foile. Însă decât două au reuşit să mă deprime, două cărţi complet diferite.
Probabil că există o expresie care compară viaţa şi filmul, şi nu viaţa cu cărţile, pentru că filmul are avantajul vizual, ignorând incapacităţile de a citi, timpul, sau orice avantaje pragmatice, iar cărţi sunt cu mult mai bune decât viaţa.
Şi nu vreau să fiu prost înţeles, nu mi-au plăcut doar două cărţi, ci toate pe care le-am citit... fiecare avea ceva nemaipomenit, toate personajele aveau o piele bună de purtat.
Dar cele doua m-au învăţat fiecare ceva important, una - că 2+2=5, cealaltă - că o să iubesc toată viaţa, ce chin, nu?

Azi serbam victoria...

O formă de relaţie. Corectă, principii şi pe sentimente, complexa, interesantă.
Un prieten bun care a fost la nevoie lângă tine nu poate fi uitat uşor.
Cel mai bun prieten te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu uneori. Si te place chiar şi aşa, te întelege. Ai încredere.


Nu te numeşti prieten doar dacă eşti umărul pe care cineva plânge, ci dacă ştii să şi zâmbeşti împreună cu celălalt.
Ce? Prejudecăţi, minciuni, invidie, ironie sau răutate?

Şi cum am spus .."niciodată totul e asa cum trebuie, but they call it life"




Pe ea am iubit-o, ea mi-a amintit, iar el mi-a fost mereu.

S. pe role

Cred ca orice Om are perioade. Perioade in care simte nevoie de fotografie, de cuvinte, sex, jocuri pe calculator, desen, timbre, magie, fumat si pipe, ikebana, aer liber, ciclism, parfumuri, dansuri, calatorii, origami, carti, jocuri de carti, tarie, strazi pustii noaptea, desene animate, jocuri cu soldatei, calareti si alte jucarioare, imnuri vechi sau comuniste, picaturi de ploaie, verificarea tuturor spatiilor ocupate dintr-o incapere, cai, dulciuri, lapte, miere, muzica, culori, pensule, si asta.Sunt perioade umane cand calculezi sau transformi tot in unitati masurabile neconventionale: haine, foi, timbre, vama, timp sexual, jocuri.

Am spus povestea aia ca sa spun povestea asta.

De ce atunci cand esti suparat trebuie sa te calmezi brusc? De ce arunci, spargi, lovesti, rupi? Sentimentele puternice se consuma rapid. Obiectele trosnind te fac sa te simti mai barbat, un perete intotdeauna va fi mai aducator de faima decat o bucata de carne. De ce ataci ceva mai slab decat tine, care oricum nu are sanse de izbanda?

Calculat, meticulos, detaliat, incitant. Niciodata nu voi uita unele lucruri, mereuo melodie imi va trezi imagini, mereu voi iubi acesta.

Iubire fericita. Idol.

Odata, un pusti, un personaj, a spus ca o data cu timpul petrecut departe de o persoana de care te-ai despartit, iti apar doua variante..
1. sa ii ridici statuie
2. sa ii urasti orice detaliu;

Cazul meu este cel mai nefericit.
Am idolizat-o ca fiind THE ONE AND ONLY, the greatest.


POEMUL

Prea mult, prea mult am iubit-o, m-am gandit doar la ea, m-am urat pentru despartire, am urat departarea, mi-am urat cuvintele, am vrut sa ii aflu orice miscare, sa fiu iar alaturi de ea.
Si am facut pasul care m-a luminat, nu mi-am retras cuvintele urate pe care le-am spus, nu mi-am cerut scuze, nu am facut nimic. Am reintrat in viata ei, brusc, brutal, si totusi insesizabil, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Dar a fost neobisnuit. Pentru ca nu am fost niciodata cu adevarat acolo. A fost fantoma craciunului prezent.
Regret doar ca nu m-am transpus cand simtirea era noua. Caci acum pot spune doar ca am iubit o idee, atat. Caci fiinta era de mult pierduta.
Oamenii se schimba, nu sunt mereu la fel.
Iar cand traiesti doar sa simti ideea, nimic nu ti se pare suficient.
Dar simtind persoana, ideea pare prea mare, iubirea se termina, si binenteles regretul dispare.
Chiar daca apare altul, alte motive, alte idei.

Chiar am iubit-o, acum regret ca am pierdut-o. Am pierdut-o, dar nu pentru mine, ci pentru ea.
Ea s-a pierdut, si imi pare rau.
E vina mea.

Noutati..

E plăcut când afli ceva nou despre cineva..
Uneori îţi formezi o idee şi cu greu o scoţi din cap..

E plăcut când descoperi că cineva se oferă să te ajute atunci când nu te aştepţi.
Uneori nu te gândeşti că ai putea să te descurci decât prin propriile forţe.

E plăcut când îţi dai seama că sunt oameni care te acceptă cu fiecare defect si te iartă când greşeşti şi te protejează ca o cloşcă.
Uneori faci lucruri deşi ştii că nimic bun nu va rezulta din asta.

E trist când uneori oamenii se uită.
E plăcut ca uneori să le aminteşti ce simţi, poate schimbi ceva..

Cine ar trebui sa te invete?

Friends come and go.
Rareori prietenii raman pentru toata viata.. Si e ciudat, uneori, din diferite motive alegi sa termini o prietenie, si totusi stii ca nu e solutia cea mai buna pe timp lung.
Dar alegerile sunt exact ca pastilele de raceala, "astea au efect imediat, astea au efect de durata" ... si eu de unde sa stiu? vreau sa ma simt mai bine acum sau mai tarziu?

Stiu ca exista cel putin doua care pun inainte de orice prietenii..
E placut sa apuci sa indragesc omul..
dar mereu este loc pentru goluri si rani, indiferenta si instrainare..

Nu inteleg de ce cand investesti timp, sentimente, fiinta, cand ai inaintat prea mult ca sa te intorci, e prea probabil sa simti departare, raceala.. cand pierzi pe cineva drag, simti ca tot dispare peste noapte, ca si cum nici nu ar fi fost...


Am iubit-o..