Apollo

ciudat lucru se-ntampla.. statuia lui apollo ma intrista. nu stiu dece sau cum; dar intr-un vis am fost a lui.. dar doar cu gandul.. si mi-a jurat ca o sa-i am - de piatra - inima-i
si a plecat la sarbatoarea mare a sufletelor moarte.
de-atunci nu caut si nu vreau mai mult de ce-am avut, un gand si-un suflet - de rezerva.
apollo insa a murit, nu stiu de ce si nu stiu cum.
nu stiu nici daca prin vraja lor sunt eu sau stanca.

demult eu mi-am dorit si am zambit mereu la gandul asta
acum zambesc politicos dar niciodata sincer, si vars o lacrima de sange in amintirea gandului - ce nu va fi gasit de nimeni niciodata, doar de apollo - ce-a murit ..
si eu cu el .. demult, la sarbatoarea sufletelor moarte ...