Întrebări.

M-am obisnuit să nu am încredere în oameni. Deşi aparent nu aş spune nici eu asta.
Dacă eşti genul de om care îşi pune întrebări, chiar dacă nu caută răspuns, sigur o ştii pe asta: ce este încrederea?
___________
THE WISE GUY says: A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva; Sentiment de convingere; lipsă de îndoială; încrederea este o atitudine atât raţională, cât şi emoţională, încrederea se bazeaz pe analiza unor acţiuni, activităti, însuşiri...
___________
Deşi îmi impun automatic, categoric şi subconştient să nu am încredere în nimeni, bineînţeles că există acei, peştii mici care au scăpat prin plasă. Puţini, cum era de aşteptat. Iar între aceştia singular îmi captează încrederea necondiţionat.
Şi chiar pentru acele persoane îmi ridic sprâncene, chiar dacă nu am mereu motive.

Am auzit mai demult un "citat stalinist", deci voi spune şi eu altul: nu am încredere în nimeni, nici măcar în mine însumi.
Deşi îmi place teribil cum gândeşte, eu nu pot merge atât de departe, probabil în egocentrismul şi aroganţa mea îmi place să cred că am încredere în mine.

Cea mai dificilă sarcină este să găsesc persoane în care să am încredere - nu că aş căuta problema cu lumânarea, dar oameni noi întâlnim în fiecare zi.
În strânsă legătură cu această sarcină (şi automat cu încrederea în sine) vine draga mea vorbă - low expectations, low disappointments - nu am încredere, pentru că ştiu că o să mă dezamăgească, este doar vorba de timp, iar dacă mă înşel şi nu apare dezamăgirea, este doar o surpriză plăcută.
Doar că nu prea cred în surprize plăcute: it was fun while it lasted.