Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...
4. Scenele de sex.
De fapt, mai exact este vorba de scenele legate de scenele de sex, fie că este vorba de presex sau de postsex.
Prima dintre acestea, care nu mă deranjează atât de tare, dar nu este de ignorat, şi anume alunecarea din cadru a cuplului.. în genunchi, lângă pat, sărutându-se...
Who does that?
Serios.
Există o fiinţă umană care poate spune cu mâna pe inimă că s-a găsit în exact această situaţie?
Una?
Cine dracu' face sex tandru jos, lângă pat, faţă în faţă? Pentru că asta e următorul pas în toate aceste scene.
Înţeleg sex nebun şi bolnav pe mobilă, pe jos, pe oriunde... dar sex tandru lângă pat?
Cât despre postsex, aceste scene scot dracii din mine.
Mereu vezi în filme "de familie", un cuplu drăguţ după ce face dragoste - că doar am zis "de familie", complet echipat.
Înţeleg un sutien, înlăturarea lui nu este complet esenţială pentru actul sexual.
Dar boxeri şi bikini?
Pentru numele lui Dumnezeu, cât de anal trebuie să fi ca în exact următoare clipă să pui ceva pe tine şi să stai în pat, îmbrăţişat şi cu priviri tandre?
Nu prea cred..
Şi înţeleg că fie filmul nu necesită full-frontal-nudity, fie contractul actorilor.. dar ar putea să se străduiască ceva mai mult.
Istoric:
4 feb 2010
Sunday, February 7, 2010
Brainstorm.
Am fost un copil puţin dificil, neobişnuit poate e mult spus, dar cuminte..oarecum.
Nu s-au schimbat multe lucruri de atunci.
Nu îmi place să beau ..multe lucruri. Urăsc gustul alcoolului 90% din cazuri. În schimb îmi place senzaţia de high şi ameţeală. Din fericire, există restul de 15%.
Am câteva fobii, multe frici, şi mai mult decât suficienti declanşatori.
Frica este o piedică. Trebuie să riştii, Tu, chiar dacă nu ai de câştigat.
Câteodată vorbesc prea mult. Câteodata sunt mut.
Nici eu nu pot să mă înţeleg uneori. Aşa că înţeleg.
Mi-ar place să înnot.
Dar tot amân.
Lucrul cel mai de valoare este istoria, dar nu cea pe care ţi-o pun la nas la şcoală.
Am probleme cu nervii şi nu fac nimic să rezolv asta.
Îmi place să scriu, să citesc - nu continuarea nu este "de Doamna, şi să merg la şcoală".
Nu-mi place româna.
Cred în cel mai bun remediu pentru viaţă. Este muzica.
Îmi place să glumesc şi uneori întrec măsura. Discutabil.
Indiferenţa este cel mai rău sentiment.
Cel mai egocentrist lucru este să te abţii de la ceva ce îţi place.
Urăsc să mi se impună ceva. Iar când urăsc ceva, nu fac - ori calitatea este complet îndoielnică.
De multe ori uit lucruri esenţiale şi ţin minte detaliile nefolositoare. Mă simt ca un bătrânel trecut de prima tinereţe care povesteşte ceva (link on George Carlin, when he talks about people).
Zâmbesc prea mult. Sau deloc. Uneori e sincer.
Nu cred persoanele care pretind a fi cele mai bune.
Îmi place ura.
Nu sunt rebel, dar sunt complet deloc planificat.
Progresez foarte repede în ceea ce mă interesează cu adevărat.
Îmi place să fiu dependent de internet, dar rezist perioade lungi fără.
Mă scuz foarte des, 99% formal. Când chiar regret, 99% nu spun.
Cea mai mare greşeală: să nu spui.
Nu s-au schimbat multe lucruri de atunci.
Nu îmi place să beau ..multe lucruri. Urăsc gustul alcoolului 90% din cazuri. În schimb îmi place senzaţia de high şi ameţeală. Din fericire, există restul de 15%.
Am câteva fobii, multe frici, şi mai mult decât suficienti declanşatori.
Frica este o piedică. Trebuie să riştii, Tu, chiar dacă nu ai de câştigat.
Câteodată vorbesc prea mult. Câteodata sunt mut.
Nici eu nu pot să mă înţeleg uneori. Aşa că înţeleg.
Mi-ar place să înnot.
Dar tot amân.
Lucrul cel mai de valoare este istoria, dar nu cea pe care ţi-o pun la nas la şcoală.
Am probleme cu nervii şi nu fac nimic să rezolv asta.
Îmi place să scriu, să citesc - nu continuarea nu este "de Doamna, şi să merg la şcoală".
Nu-mi place româna.
Cred în cel mai bun remediu pentru viaţă. Este muzica.
Îmi place să glumesc şi uneori întrec măsura. Discutabil.
Indiferenţa este cel mai rău sentiment.
Cel mai egocentrist lucru este să te abţii de la ceva ce îţi place.
Urăsc să mi se impună ceva. Iar când urăsc ceva, nu fac - ori calitatea este complet îndoielnică.
De multe ori uit lucruri esenţiale şi ţin minte detaliile nefolositoare. Mă simt ca un bătrânel trecut de prima tinereţe care povesteşte ceva (link on George Carlin, when he talks about people).
Zâmbesc prea mult. Sau deloc. Uneori e sincer.
Nu cred persoanele care pretind a fi cele mai bune.
Îmi place ura.
Nu sunt rebel, dar sunt complet deloc planificat.
Progresez foarte repede în ceea ce mă interesează cu adevărat.
Îmi place să fiu dependent de internet, dar rezist perioade lungi fără.
Mă scuz foarte des, 99% formal. Când chiar regret, 99% nu spun.
Cea mai mare greşeală: să nu spui.
Saturday, February 6, 2010
What is "Realitate"?
Din ce în ce mai des îmi creez propria realitate. Sau într-un singur cuvânt, dintotdeauna.
Unii oameni ar spune că realitatea mea este bazată pe minciuni. Poate. Dar o minciună devine adevărată când toată lumea o crede, inclusiv tu. Artiştii folosesc minciuna pentru a spune adevărul.
Realitatea virtuală se manifestă pe (mai) multe domenii, sub (mai) multe forme.
Cel mai des îmi imaginez cea mai rea versiune posibilă a cursului desfăşurării acţiunii (cunoscut şi sub mult mai uşoara versiune: "worst case scenario"). De multe ori pot spune că fantezia nu are limite, şi tot ce e rău e destul.
Dar nu se poate pune mereu răul în faţă, aşa că uneori intervine frumosul. Realitatea îmbracă forma unor oameni, întâmplări şi situaţii posibile, dar nefavorabile.
Şi dacă frumosul nu este suficient, atunci intervine ridicolul şi jenantul - două stări care te pândesc la orice pas.
Unii oameni ar spune că realitatea mea este bazată pe minciuni. Poate. Dar o minciună devine adevărată când toată lumea o crede, inclusiv tu. Artiştii folosesc minciuna pentru a spune adevărul.
Realitatea virtuală se manifestă pe (mai) multe domenii, sub (mai) multe forme.
Cel mai des îmi imaginez cea mai rea versiune posibilă a cursului desfăşurării acţiunii (cunoscut şi sub mult mai uşoara versiune: "worst case scenario"). De multe ori pot spune că fantezia nu are limite, şi tot ce e rău e destul.
Dar nu se poate pune mereu răul în faţă, aşa că uneori intervine frumosul. Realitatea îmbracă forma unor oameni, întâmplări şi situaţii posibile, dar nefavorabile.
Şi dacă frumosul nu este suficient, atunci intervine ridicolul şi jenantul - două stări care te pândesc la orice pas.
Fanteziile sunt minunate şi fac lumea un loc mai bun - fie că sunt sexuale, legate de un loc de muncă, o locaţie existentă ori chiar numai posibilă/dorită, sau de o persoană pe care o îndrăgeşti ori o aştepti.
Realitatea este ceea ce vrei.
Friday, February 5, 2010
Prea mult sex amorţeste mâna.
Unele lucruri chiar nu sună bine când sunt scoase din context. Unul din acele lucruri este "Prea mult sex amorţeste mâna".
Se pare că acesta era titlul unui articol în care se spunea că sindromul canalului carpian se dezvoltă în rândul cuplurilor care fac amor in mâini (cu sprijin, adică...)
Iar acest sindrom se manifesta la nivelul închieturii mâinii prin furnicături şi amorteală, fiind cauzat de reprizele de sex prelungite peste normal.
Astfel, citind aceste (două) rânduri înţelegi care este legătura între amorţirea mâinii şi prea mult sex. Dar nu poţi să nu te întrebi dacă este totuşi cea mai inspirată alăturare de cuvinte pentru un titlu.. or... orice altceva.
Prima reacţie umană ar fi să faci conexiunea cu onanismul, nu cred ca cineva s-ar gândi la altceva.
Şi poate asta era scopul, poate masturbarea este un subiect mai tabu decât sexul. Deci mai palpitant ca momeală.
Dar, totuşi.
De ce?
Se pare că acesta era titlul unui articol în care se spunea că sindromul canalului carpian se dezvoltă în rândul cuplurilor care fac amor in mâini (cu sprijin, adică...)
Iar acest sindrom se manifesta la nivelul închieturii mâinii prin furnicături şi amorteală, fiind cauzat de reprizele de sex prelungite peste normal.
Astfel, citind aceste (două) rânduri înţelegi care este legătura între amorţirea mâinii şi prea mult sex. Dar nu poţi să nu te întrebi dacă este totuşi cea mai inspirată alăturare de cuvinte pentru un titlu.. or... orice altceva.
Prima reacţie umană ar fi să faci conexiunea cu onanismul, nu cred ca cineva s-ar gândi la altceva.
Şi poate asta era scopul, poate masturbarea este un subiect mai tabu decât sexul. Deci mai palpitant ca momeală.
Dar, totuşi.
De ce?
Thursday, February 4, 2010
Fuck.
Some people are really attracted to fuck... in it's every form.
It might be sex, most of the times, really. But some times they are attracted to "fucked up", be it a fucked up row of events, or just fucked up persons.
A different appealing form is "fuck it" ... it might come as booze, drugs, or even the root - sex.
But as a wise man once said, there is no such thing as a selfless good deeds...
It might be sex, most of the times, really. But some times they are attracted to "fucked up", be it a fucked up row of events, or just fucked up persons.
A different appealing form is "fuck it" ... it might come as booze, drugs, or even the root - sex.
But as a wise man once said, there is no such thing as a selfless good deeds...
Viaţa din filme... RECURSIV
Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...
1. Cel mai discutat subiect este bineînţeles exploziile maşinilor, dar acesta nu mă deranjează atât de tare.
2. Ceea ce mă deranjează profund este trezirea bruscă din somn - toată lumea se ridică.
De ce?
Mie mi s-a întâmplat doar de 2-3 ori să mă trezesc brusc, şi de fiecare dată mă cufundam în pat. Pentru că reacţia normală pentru frică sau surprindere (sau combinat, "groază") este de a te retrage. De aceea când te frigi sau te curentezi îţi retragi mâna, de aceea frâna este pusă mai sus decât acceleraţia, de aceea fugi când vezi un urs.
Se numeşte autoconservare.
Deci mă îndoiesc că instinctul unei fiinţe umane este de a se ridica din pat (decât dacă o ia la fugă, la asta nu m-am mai gândit...sau dacă doarme pe burtă), ci de a se retrage...
Bineînţeles, este mai puţin dramatic un om care deschide repede ochii.
Cough, fuckers, cough!
Dar trecând peste acest MyNemesis, sunt multe alte mici lucruri pe care le observ şi care îmi dilată venele.
3. Într-un oarecare film, o oarecare tanti, după o oarecare criză de panică, îşi mângâie tandru creierul proaspăt descoperit având orgasm, dar în acelaşi timp scoţându-şi-l din cavitatea care îl proteja - în limita bunului simţ, până la urmă era un craniu spart.
Aceste două elemente sunt explicate de evenimente ce apar pe parcursul filmului, evident. Şi nu, nu este complet ciudat, în context, de ce are capul crăpat, nici că îşi auto..stimulează creierul.
Dar cum aş putea să nu simt măcar o picătură de insultă, atâta vreme cât creierul nu simte nimic?
Totuşi mă gândesc că este un film făcut de americani (de fapt doar sper pentu că nu m-am documentat. Deloc.), pentru americani.
În final am două variante. Într-o mână am "toată lumea ştie despre creier că este centrul de percepţie a durerii", în cealaltă am "materia nervoasă propriu-zisă nu prezintă receptori pentru durere", şi undeva sub picior am "it's a good movie if you can read subtitles"....
Aş vrea să pot spune doar atât: I rest my case ... Ar fi deplin.
Dar nu mereu mă pot stăpâni.
Astfel, această "scăpare" nu poate să nu mă enerveze, fie că a fost făcută din neştiinţă, incompetenţă şi ignoranţă, fie că s-a bazat pe aceste ingrediente magice. Şi da, mă refer la publicu larg.. care fie este complet idiot, fie este dorit aşa.
1. Cel mai discutat subiect este bineînţeles exploziile maşinilor, dar acesta nu mă deranjează atât de tare.
2. Ceea ce mă deranjează profund este trezirea bruscă din somn - toată lumea se ridică.
De ce?
Mie mi s-a întâmplat doar de 2-3 ori să mă trezesc brusc, şi de fiecare dată mă cufundam în pat. Pentru că reacţia normală pentru frică sau surprindere (sau combinat, "groază") este de a te retrage. De aceea când te frigi sau te curentezi îţi retragi mâna, de aceea frâna este pusă mai sus decât acceleraţia, de aceea fugi când vezi un urs.
Se numeşte autoconservare.
Deci mă îndoiesc că instinctul unei fiinţe umane este de a se ridica din pat (decât dacă o ia la fugă, la asta nu m-am mai gândit...sau dacă doarme pe burtă), ci de a se retrage...
Bineînţeles, este mai puţin dramatic un om care deschide repede ochii.
Cough, fuckers, cough!
Dar trecând peste acest MyNemesis, sunt multe alte mici lucruri pe care le observ şi care îmi dilată venele.
3. Într-un oarecare film, o oarecare tanti, după o oarecare criză de panică, îşi mângâie tandru creierul proaspăt descoperit având orgasm, dar în acelaşi timp scoţându-şi-l din cavitatea care îl proteja - în limita bunului simţ, până la urmă era un craniu spart.
Aceste două elemente sunt explicate de evenimente ce apar pe parcursul filmului, evident. Şi nu, nu este complet ciudat, în context, de ce are capul crăpat, nici că îşi auto..stimulează creierul.
Dar cum aş putea să nu simt măcar o picătură de insultă, atâta vreme cât creierul nu simte nimic?
Totuşi mă gândesc că este un film făcut de americani (de fapt doar sper pentu că nu m-am documentat. Deloc.), pentru americani.
În final am două variante. Într-o mână am "toată lumea ştie despre creier că este centrul de percepţie a durerii", în cealaltă am "materia nervoasă propriu-zisă nu prezintă receptori pentru durere", şi undeva sub picior am "it's a good movie if you can read subtitles"....
Aş vrea să pot spune doar atât: I rest my case ... Ar fi deplin.
Dar nu mereu mă pot stăpâni.
Astfel, această "scăpare" nu poate să nu mă enerveze, fie că a fost făcută din neştiinţă, incompetenţă şi ignoranţă, fie că s-a bazat pe aceste ingrediente magice. Şi da, mă refer la publicu larg.. care fie este complet idiot, fie este dorit aşa.
Monday, February 1, 2010
Mărturisire
Pentru cei ce mă cunosc şi pentru ceilalţi:
Am 35 de ani, 1.93 şi 73 kg, ochii verzi - deşi par albaştrii uneori, părul şaten deschis, dar în pruncie eram blond.
Urăsc maxilarele late, bărbia cu cur şi spâncenele împreunate, şi din fericire nu am aşa ceva.
Sunt inginer-arhitect, dar marea mea pasiune a fost structuri-acoperişul. Îmi place sa urmăresc emisiuni despre operaţii estetice, clişeic, cele pentru sâni sunt preferatele mele.
Ador pielea, fie că e vorba de gât, sâni, spate, fund sau picioare.
Ador arta şi pictura, tuşul şi cerneala, grafica, desenul.
Cred în fidelitate, deşi am înşelat.
Eram cândva cel puţin cu un tovarăş într-un bar, iar el a zis să o sune pe proaspăta mea gagica Maria să vină şi ea cu noi, dar a sunat Marina.
Marina, foarte de treabă. Fată de treaba, Marina.
Cred în sex şi masturbare, dar şi în relaţii interumane.
Cred în permanenţă, perseverenţă, încredere şi schimbări.
Cred în anotimpuri şi frig, afecţiune.
Îmi place să combin.
Ador lumina.
Duc o viaţă dublă în somn, mă comport ciudat, creez şi ascult cu Dolby, fabric momente.
Am nevoie înţelegere şi spaţiu, de apropiere şi linişte.
Înţeleg mereu mai multe lucruri, atât despre mine cât şi despre alţii.
Sunt multe lucruri pe care nu le-am spus, dar timp mai este cel puţin acum.
Am 35 de ani, 1.93 şi 73 kg, ochii verzi - deşi par albaştrii uneori, părul şaten deschis, dar în pruncie eram blond.
Urăsc maxilarele late, bărbia cu cur şi spâncenele împreunate, şi din fericire nu am aşa ceva.
Sunt inginer-arhitect, dar marea mea pasiune a fost structuri-acoperişul. Îmi place sa urmăresc emisiuni despre operaţii estetice, clişeic, cele pentru sâni sunt preferatele mele.
Ador pielea, fie că e vorba de gât, sâni, spate, fund sau picioare.
Ador arta şi pictura, tuşul şi cerneala, grafica, desenul.
Cred în fidelitate, deşi am înşelat.
Eram cândva cel puţin cu un tovarăş într-un bar, iar el a zis să o sune pe proaspăta mea gagica Maria să vină şi ea cu noi, dar a sunat Marina.
Marina, foarte de treabă. Fată de treaba, Marina.
Cred în sex şi masturbare, dar şi în relaţii interumane.
Cred în permanenţă, perseverenţă, încredere şi schimbări.
Cred în anotimpuri şi frig, afecţiune.
Îmi place să combin.
Ador lumina.
Duc o viaţă dublă în somn, mă comport ciudat, creez şi ascult cu Dolby, fabric momente.
Am nevoie înţelegere şi spaţiu, de apropiere şi linişte.
Înţeleg mereu mai multe lucruri, atât despre mine cât şi despre alţii.
Sunt multe lucruri pe care nu le-am spus, dar timp mai este cel puţin acum.
Saturday, January 30, 2010
17 - 06 - 2009 : pentru o carte - recunoaşteţi
Aci aseara cu-o fată am-nnoptat,
Dotată şi zdravănă,
numa' bună în pat.
Dotată şi zdravănă,
numa' bună în pat.
Friday, January 29, 2010
V
Suntem cu toţii (a se citi "the best of us") în căutarea de ceva. De multe ori este vorba de unicitate.
Suntem disperaţi de/după această identitate.
Ne repetăm că privind doar biologia suntem irepetabili (având în vedere că amprentele sunt diferite chiar şi în cazul gemenilor).
Eu am căutat un semn. Un semn care să reprezinte ceva; pe mine, un moment, un gând, un fel. Şi l-am găsit.
Astfel...
Remember, remember the Fifth of November,
The Gunpowder Treason and Plot,
I know of no reason
Why Gunpowder Treason
Should ever be forgot...
Thursday, January 28, 2010
Wonderfull puns...
The first pun that made me laugh blood off my nose.
Newer one.
________________________________________
Most recent, some movie. Two guys meating a woman and a third man.
Man1: Good morning, detectives. Collecting donations for the Policeman's Ball?
Man3: We don't have balls!
(awkward silence)
Man1: I honestly have no response to that.
Newer one.
________________________________________
Most recent, some movie. Two guys meating a woman and a third man.
Man1: Good morning, detectives. Collecting donations for the Policeman's Ball?
Man3: We don't have balls!
(awkward silence)
Man1: I honestly have no response to that.
Nu vă sfiiţi şi semnati.. Chiar daţi mai departe.
Nu trebuie să crezi într-o anume cauză, poţi lupta pentru ea.
Poţi crede doar în luptă.
Trăim într-o lume plină de rău şi de schimbări (schimbarea sugerează binele).
Puţini luptă pentru schimbare, majoritatea se gândesc la ei, dar există şi cei puţini care trăiesc pentru esenţă.
Trăim într-o lume plină de rău şi de schimbări.
Paradoxal şi clişeic. Dar nu toţi trăiesc schimbarea, căci răul “se descurcă bine”.
Schimbările, într-o lume dominată de rău, nu pot apărea, cred, decât sub formă de revoltă, când oamenii nu mai suportă condiţia (lor) actuală, şi urmând istoria, fiind dispuşi să omoare. Este trist însă că factorul decisiv nu este “calea cea bună” – deşi “the right thing to do” ar fi cea mai sugestivă expresie.
Revenind într-o stare mai palpabilă - în “zilele noastre”, situaţiile extreme (adică partea cu “dispuşi să omoare”) sunt substanţial mai puţine, crimele acestea fiind făcute în principal pentru pace/împotriva războiului, sau în numele religiei (şi nu mă refer decât la cele mediatizate), al libertăţii (umane-sociale). Negreşit, aş putea exagerera cu termenul “crimă”, însă cu siguranţă “agresivitate” nu este de ocolit.
Pe lângă aceste teme puternice, oamenii luptă şi pentru alte lucruri care îi deranjează profund, dorindu-şi altceva, posibil opusul.
Unii luptă pentru legalizarea canabisului, alţii pentru spaţii verzi “pe cap de locuitor”, pentru role şi biciclete în parcuri, unii chiar pentru (nobila) curăţare a mediului – fie că voluntariatul înseamnă mai mult excursii, focuri de tabără, socializare, fie doar cele câteva tone de gunoi adunate, lupta pentru salvarea copiilor din Africa şi împotriva bolilor benigne de care se moare în fiecare zi din cauza lipsei de medicamente, sau - nelipsit - împotriva foametei.
Iar lista poate continua la infinit, lumea fiind departe de perfecţiune.
Cu toate aceste idei sunt de acord, deşi nu mă afectează direct (ori chiar deloc) sau nu m-am implicat până acum, din varii motive: (exemple de motive).
Într-o exprimare foarte idealistă mereu voi putea spune că la o vârstă la care majoritatea copiilor se gândesc la pubertate, eu mă gândeam la Corpul Păcii şi îmi doream să schimb ceva.
Iar acum mă gândesc că pe măsură ce trece mai mult timp, cu atât mai puţină încredere ai în lume şi societate.
Poţi crede doar în luptă.
Trăim într-o lume plină de rău şi de schimbări (schimbarea sugerează binele).
Puţini luptă pentru schimbare, majoritatea se gândesc la ei, dar există şi cei puţini care trăiesc pentru esenţă.
Trăim într-o lume plină de rău şi de schimbări.
Paradoxal şi clişeic. Dar nu toţi trăiesc schimbarea, căci răul “se descurcă bine”.
Schimbările, într-o lume dominată de rău, nu pot apărea, cred, decât sub formă de revoltă, când oamenii nu mai suportă condiţia (lor) actuală, şi urmând istoria, fiind dispuşi să omoare. Este trist însă că factorul decisiv nu este “calea cea bună” – deşi “the right thing to do” ar fi cea mai sugestivă expresie.
Revenind într-o stare mai palpabilă - în “zilele noastre”, situaţiile extreme (adică partea cu “dispuşi să omoare”) sunt substanţial mai puţine, crimele acestea fiind făcute în principal pentru pace/împotriva războiului, sau în numele religiei (şi nu mă refer decât la cele mediatizate), al libertăţii (umane-sociale). Negreşit, aş putea exagerera cu termenul “crimă”, însă cu siguranţă “agresivitate” nu este de ocolit.
Pe lângă aceste teme puternice, oamenii luptă şi pentru alte lucruri care îi deranjează profund, dorindu-şi altceva, posibil opusul.
Unii luptă pentru legalizarea canabisului, alţii pentru spaţii verzi “pe cap de locuitor”, pentru role şi biciclete în parcuri, unii chiar pentru (nobila) curăţare a mediului – fie că voluntariatul înseamnă mai mult excursii, focuri de tabără, socializare, fie doar cele câteva tone de gunoi adunate, lupta pentru salvarea copiilor din Africa şi împotriva bolilor benigne de care se moare în fiecare zi din cauza lipsei de medicamente, sau - nelipsit - împotriva foametei.
Iar lista poate continua la infinit, lumea fiind departe de perfecţiune.
Cu toate aceste idei sunt de acord, deşi nu mă afectează direct (ori chiar deloc) sau nu m-am implicat până acum, din varii motive: (exemple de motive).
Într-o exprimare foarte idealistă mereu voi putea spune că la o vârstă la care majoritatea copiilor se gândesc la pubertate, eu mă gândeam la Corpul Păcii şi îmi doream să schimb ceva.
Iar acum mă gândesc că pe măsură ce trece mai mult timp, cu atât mai puţină încredere ai în lume şi societate.
Tuesday, January 26, 2010
Pentru veşnicie...
A tear for an old man...
2007-07-23 08:57:21 - 2007-07-25 01:37:16
norishor: interesant personajul :)
herrad: Placut, lasat semn!
Anonim: o alta poza plictisitoare... cu boschetari. ca de obicei cum nu exista subiecte si idei pozam boschetari. si cand ma gandesc ca porcaria asta de poza urcase la un moment dat pe photoranger in top :))
roaca: you don`t have to hurt my feelings, you know ;) si plus, chill..
mihai d: Plictisitoare, dar totusi smulge reactii, naste controverse, alimenteaza polemici, rapeste timp pretios pentru comentarii "elaborate" deci... o imagine buna caci scopul oricarei imagini este in primul rand acela de a nu trece neobservata iar o imagine ce nu trece neobservata are toate sansele sa devina o imagine buna. Spor!
____________________________
Alex Buciuman în rolul lui norishor; 194;
Radu Herjeu în rolul lui herrad; 602;
Roaca în rolul lui roaca; 194;
Mihai D în rolul lui mihai d; 1,675;
2007-07-23 08:57:21 - 2007-07-25 01:37:16
norishor: interesant personajul :)
herrad: Placut, lasat semn!
Anonim: o alta poza plictisitoare... cu boschetari. ca de obicei cum nu exista subiecte si idei pozam boschetari. si cand ma gandesc ca porcaria asta de poza urcase la un moment dat pe photoranger in top :))
roaca: you don`t have to hurt my feelings, you know ;) si plus, chill..
mihai d: Plictisitoare, dar totusi smulge reactii, naste controverse, alimenteaza polemici, rapeste timp pretios pentru comentarii "elaborate" deci... o imagine buna caci scopul oricarei imagini este in primul rand acela de a nu trece neobservata iar o imagine ce nu trece neobservata are toate sansele sa devina o imagine buna. Spor!
____________________________
Alex Buciuman în rolul lui norishor; 194;
Radu Herjeu în rolul lui herrad; 602;
Roaca în rolul lui roaca; 194;
Mihai D în rolul lui mihai d; 1,675;
Sunday, January 17, 2010
What is....what?
Error:
undefined
["poveşti","poveştii","povesti","poveste","povestim","povestea"],["urmând","urmînd","urînd","uimind","urcînd","Irlanda"],["culţi","colţii","colţ","cult","culci","culmi"],["budă","nudă","udă","buba","bubă","bula"],["având","avînd","avans","avansa","avansă","avid"],["câte","coate","acte","cat","carte","către"],["Dostoeivski"],["Idiotul","Idiot","Odiosul","Idolul","Editorul","Urîtul"],["lângă","lungă","lînga","lîngă","lungea","lung"],["câte","coate","acte","cat","carte","către"],["hârtie","hîrtie","hîrtiei","harta","hartă","hărţi"],["bientôt","bîntuit","bîntuită","bîntui","bunătate","intuit"]
["Dodo","Do do","Doi","Dos","Dioda"];
undefined
["poveşti","poveştii","povesti","poveste","povestim","povestea"],["urmând","urmînd","urînd","uimind","urcînd","Irlanda"],["culţi","colţii","colţ","cult","culci","culmi"],["budă","nudă","udă","buba","bubă","bula"],["având","avînd","avans","avansa","avansă","avid"],["câte","coate","acte","cat","carte","către"],["Dostoeivski"],["Idiotul","Idiot","Odiosul","Idolul","Editorul","Urîtul"],["lângă","lungă","lînga","lîngă","lungea","lung"],["câte","coate","acte","cat","carte","către"],["hârtie","hîrtie","hîrtiei","harta","hartă","hărţi"],["bientôt","bîntuit","bîntuită","bîntui","bunătate","intuit"]
["Dodo","Do do","Doi","Dos","Dioda"];
What is "Perfecţiune"?
Din cauză că vreau ca totul să iasă perfect, de multe ori nu reuşesc să duc la capăt acele lucruri. De multe ori neplăcut.
Astfel, poate părea că am renunţat la poveşti.
Nu.
Poveştile sunt viaţă. Şi încă nu am renunţat, nu aşa uşor.
Deci, urmând vechea vorbă cum că unii oameni sunt mai culţi pe budă, uneori având câte un volum de Dostoeivski, Idiotul dacă se poate, pe o măsuţă: A trecut timpul.
Aşa cum trece pe lângă. Mereu, repede şi uşor.
În toată perioada aceasta am scris, câte puţin, pe hârtie, sau în memorie. O să apară acele cuvinte. Mereu, treptat şi uşor.
Á bientôt, Dodo.
Wednesday, December 30, 2009
1. Spiritul de crăciun
Acum ceva ani am văzut un film, complet inutil, în sensul că nu îmi amintesc nimic din el, mai puţin o secvenţă, în care toată lumea se certa, iar cineva îi întrerupe, pe motiv că nimeni nu ar trebui să se certe în ziua de Crăciun, pentru că îl supără pe Dumnezeu... Moment în care altcineva din public (din cei care se certau), cu totală sinceritate, a intervenit spunând "dar ce treabă are Dumnezeu cu Crăciunul?"
So true!
Şi totuşi Crăciunul este un eveniment important în an - în cadrul familiei, dar mai ales pentru economie.
Brazi, cadouri, excursii, so on...
Toată lumea devine prietenoasă, se iubeşte şi iartă, şi tot setul de căcat...
Ce urăsc cel mai mult la această perioadă, si nu, nu este vorba de iluminare.. este vorba de colinde.
Ce se vrea? O modă de cerşit, care ar trebui să împresioneze mai mult?
Un mod de a aduce poporul în iubire, iertare şi dărnicie?
They make me sick...
So true!
Şi totuşi Crăciunul este un eveniment important în an - în cadrul familiei, dar mai ales pentru economie.
Brazi, cadouri, excursii, so on...
Toată lumea devine prietenoasă, se iubeşte şi iartă, şi tot setul de căcat...
Ce urăsc cel mai mult la această perioadă, si nu, nu este vorba de iluminare.. este vorba de colinde.
Ce se vrea? O modă de cerşit, care ar trebui să împresioneze mai mult?
Un mod de a aduce poporul în iubire, iertare şi dărnicie?
They make me sick...
Wednesday, December 16, 2009
Bucharest
This is not my home town, but I feel closer to it than to the actual one.
I find myself unsure of finding a definition for Bucharest, I prefer just the naming of the, The Big City.
Most people I know (or just people that I had heard talking) think badly of Bucharest. I think they are rather used with small towns, with a concealed way of life. In a large city, that sustains over two millions, it is rather hard.
Everything becomes public, but in a colder way, because you are forced to share the space with a large number of people, strangers, that you will probably never meet.
As I said, I was not born or even raised as a child here, but I see things differently.
Usually people complain about how crowded it is – on the sidewalk, but also on road, how there is no parking space, about the lack of green spaces, the homeless people, thieves.
Of course, this is just a small fracture of the whole problem.
But you have to look at them from different angles: most of them are universal problems. Just think of the busy, swarming streets of New York, the packed up cars from Paris, or at the fact there are one billion people on the planet who lack adequate housing, while around 100 million have no housing whatsoever.
So, who are we to judge this one city?
When I think about Bucharest, I see a lot of potential. And I am not a hypocrite, neither am I a overly optimistic person. It annoyes me that surroundings are dominated by concreet and not grass, and most of that concrete buidings need restoration – either apartment buidings or museums.
But a city means more than streets, buidings, parks, and so on. A city is a live organism, people can be seen as cells, at least from a personal point of view.
So a city is as beautiful as their inhabitants alow it to be.
As I said, I think this is a city with high potential, with a misunderstood beauty and latent greatness. I find everyday life, with it’s ups and downs, with fancy streets and bad smells, everything that surrounds us very beautiful, even if at first sight it might apear unpleasent or even disgusting.
There are many cities or towns I have visited, but I cannot say that I linked with any of them, no matter how much they impressed me, mostly through (regardless of the fact that now I am a architect student).
Remarking for Bucharest I find it’s eclecticism, the lack of a single whole – even in the old city (comparing with Sibiu, at least).
I cannot and will not say that the way I look at architecture is revolving around Bucharest, it would be a lie.
The iconic image of the big city is given by some of it’s imposing buildings, but also by some of it’s worst.
The first ones are more emblems of respect for the past, not as much sources of inspiration, and the second category is obviously a emblem of “never do this, never”.
I must say Bucharest is a wonderful town, but it lacks in people to make it shine.
I find myself unsure of finding a definition for Bucharest, I prefer just the naming of the, The Big City.
Most people I know (or just people that I had heard talking) think badly of Bucharest. I think they are rather used with small towns, with a concealed way of life. In a large city, that sustains over two millions, it is rather hard.
Everything becomes public, but in a colder way, because you are forced to share the space with a large number of people, strangers, that you will probably never meet.
As I said, I was not born or even raised as a child here, but I see things differently.
Usually people complain about how crowded it is – on the sidewalk, but also on road, how there is no parking space, about the lack of green spaces, the homeless people, thieves.
Of course, this is just a small fracture of the whole problem.
But you have to look at them from different angles: most of them are universal problems. Just think of the busy, swarming streets of New York, the packed up cars from Paris, or at the fact there are one billion people on the planet who lack adequate housing, while around 100 million have no housing whatsoever.
So, who are we to judge this one city?
When I think about Bucharest, I see a lot of potential. And I am not a hypocrite, neither am I a overly optimistic person. It annoyes me that surroundings are dominated by concreet and not grass, and most of that concrete buidings need restoration – either apartment buidings or museums.
But a city means more than streets, buidings, parks, and so on. A city is a live organism, people can be seen as cells, at least from a personal point of view.
So a city is as beautiful as their inhabitants alow it to be.
As I said, I think this is a city with high potential, with a misunderstood beauty and latent greatness. I find everyday life, with it’s ups and downs, with fancy streets and bad smells, everything that surrounds us very beautiful, even if at first sight it might apear unpleasent or even disgusting.
There are many cities or towns I have visited, but I cannot say that I linked with any of them, no matter how much they impressed me, mostly through (regardless of the fact that now I am a architect student).
Remarking for Bucharest I find it’s eclecticism, the lack of a single whole – even in the old city (comparing with Sibiu, at least).
I cannot and will not say that the way I look at architecture is revolving around Bucharest, it would be a lie.
The iconic image of the big city is given by some of it’s imposing buildings, but also by some of it’s worst.
The first ones are more emblems of respect for the past, not as much sources of inspiration, and the second category is obviously a emblem of “never do this, never”.
I must say Bucharest is a wonderful town, but it lacks in people to make it shine.
Monday, December 14, 2009
Greseli
Mereu mi s-a părut mai degrabă imposibil să nu poţi să asişti la un eveniment important (de tipul examen) din cauza unui alt eveniment, nefavorabil - să îl numim accident.
Pentru că un moment ca un examen este din timp anunţat. Deci ŞTII că pe acea dată trebuie să fii în viaţă.
Dar se pare că de această dată m-am cam înşelat. Pentru că este prea uşor să nu fii atent.
Cel mai uşor lucru pe care îl poţi face înainte de o astfel de zi este să mănânci ceva defect, şi astfel să te schimbi la faţă - adică să te faci verde. Mă rog, complicaţii există personalizat, dar nu asta este important.
Astfel, cum eu, în toată încrederea de sine, am făcut o astfel de greşeală, inevitabil, la un moment dat, se pot întâmpla diverse astfel de situaţii, detaşate de voinţa personală, făcute pe măsura fiecăruia.
Simt nevoia, negreşit, să îmi retrag cuvintele anterioare.
[retragere]
Pentru că un moment ca un examen este din timp anunţat. Deci ŞTII că pe acea dată trebuie să fii în viaţă.
Dar se pare că de această dată m-am cam înşelat. Pentru că este prea uşor să nu fii atent.
Cel mai uşor lucru pe care îl poţi face înainte de o astfel de zi este să mănânci ceva defect, şi astfel să te schimbi la faţă - adică să te faci verde. Mă rog, complicaţii există personalizat, dar nu asta este important.
Astfel, cum eu, în toată încrederea de sine, am făcut o astfel de greşeală, inevitabil, la un moment dat, se pot întâmpla diverse astfel de situaţii, detaşate de voinţa personală, făcute pe măsura fiecăruia.
Simt nevoia, negreşit, să îmi retrag cuvintele anterioare.
[retragere]
Sunday, December 13, 2009
Paradox al înţelegerii.
Cu riscul aroganţei şi egocentrismului, pot spune că am o foarte mică toleranţă faţă de oamenii care nu vor să depună nici un pic de efort psihic pentru a face ceva sau pentru a înţelege (ca să nu spun proştii care nu se cred).
Mi s-a întâmplat de prea multe ori să mă enervez sau să am reacţii neplăcute în preajma acestora, deşi, în mod normal, nu mă găsesc ţipând la oameni.
Deşi/totuşi - netolerând lipsa de voinţă intelectuală, mă enervează, dar într-un mod intrigant şi plăcut, când persoane din viaţa şi spaţiul meu sunt prea inspirate (ca să nu spun inteligente) şi le este uşor în anumite situaţii să înţeleagă lucruri pe care le-aş fi ţinut mai degrabă în umbră.
________________________________
Şi pentru a merge în sensul "nu există cale să te mulţumesc":
[nn. pentru o înţelegere mai uşoară]
Would you like a smoke and a pancake?
You know, flapjack and a cigarette? Cigar and a waffle? Pipe and a crepe? Bong and a blintz?
Mi s-a întâmplat de prea multe ori să mă enervez sau să am reacţii neplăcute în preajma acestora, deşi, în mod normal, nu mă găsesc ţipând la oameni.
Deşi/totuşi - netolerând lipsa de voinţă intelectuală, mă enervează, dar într-un mod intrigant şi plăcut, când persoane din viaţa şi spaţiul meu sunt prea inspirate (ca să nu spun inteligente) şi le este uşor în anumite situaţii să înţeleagă lucruri pe care le-aş fi ţinut mai degrabă în umbră.
________________________________
Şi pentru a merge în sensul "nu există cale să te mulţumesc":
[nn. pentru o înţelegere mai uşoară]
Would you like a smoke and a pancake?
You know, flapjack and a cigarette? Cigar and a waffle? Pipe and a crepe? Bong and a blintz?
Saturday, December 12, 2009
Frumos şi subtil.
Titlul iniţial era acesta: agreabil, arătos, aspectuos, atrăgător, chipeș, falnic, frumos, impozant, marghiol, muşat, plăcut, prezentabil, tâmbuș.
Dar cum spune francezul, "Less is more", iar canadianul, "Weniger ist mehr", am decis să mă înfrânez.
Negreşit, aceste cuvinte sinonime sunt esenţiale pentru fluxul informaţiei, care la fel de negreşit nu va fi înţeleasă.
Cu toate acestea, coaja este la fel de importantă ca şi miezul.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
nn. nota naratorului: "marghiol", ca şi "tâmbuș", este un regionalism, şi face parte din seria de sinonime. personal, întotdeauna am găsit Marghioala ca fiind un nume urât, îngrozitor chiar, dar se pare că este tocmai opusul.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ador când oamenii sunt discreţi şi subtili.
Mai ales când încearcă sa afle ceva, oricât de banal ar fi. De fapt, cu cât mai banală este informaţia, cu atât surpriza este mai plăcută.
Exemplul la care mă gândesc îl voi ţine pentru mine, un gest cu adevărat egocentrat.
Iar gestul iniţial mă va face mereu să zâmbesc, căci unele lucruri nu le uiţi niciodată.
Dar cum spune francezul, "Less is more", iar canadianul, "Weniger ist mehr", am decis să mă înfrânez.
Negreşit, aceste cuvinte sinonime sunt esenţiale pentru fluxul informaţiei, care la fel de negreşit nu va fi înţeleasă.
Cu toate acestea, coaja este la fel de importantă ca şi miezul.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
nn. nota naratorului: "marghiol", ca şi "tâmbuș", este un regionalism, şi face parte din seria de sinonime. personal, întotdeauna am găsit Marghioala ca fiind un nume urât, îngrozitor chiar, dar se pare că este tocmai opusul.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ador când oamenii sunt discreţi şi subtili.
Mai ales când încearcă sa afle ceva, oricât de banal ar fi. De fapt, cu cât mai banală este informaţia, cu atât surpriza este mai plăcută.
Exemplul la care mă gândesc îl voi ţine pentru mine, un gest cu adevărat egocentrat.
Iar gestul iniţial mă va face mereu să zâmbesc, căci unele lucruri nu le uiţi niciodată.
Friday, December 11, 2009
Frig şi sinceritate.
Ah.. aer rece, proaspăt.
Este sezonul sincerităţii. este momentul când se renunţă la aparenţe şi totul este direct, pe faţă.
Este sezonul zăpezii, al frecuşului. este momentul când nimeni nu se mai ascunde, când nu există secrete.
___________________
Lor le face plăcere să ne frece. Rău şi mult. Neîntrerupt. Oricum. Oriunde. Fără nici un motiv aparent.
Poate este un lucru bun, după principiul ce nu te omoară, te întăreşte.
Dar bineînţeles, trebuie să ai nervii puternici.
Şi voinţă de fier.
(uneori şi un organ bun, să poţi să îl foloseşti... da, aceea este expresia pe care evit să o folosesc.)
___________________
Astfel, vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu - pentru că mă păzeşte de rele, părinţilor - care m-au susţinut să ajung până aici, prietenilor - care au fost şi ei aproape mereu (*), fanilor - fără de care nu aş fi ajuns niciodată unde sunt, şi Lor, pentru că au mereu grija de curul meu (..da, exact la asta mă refer)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
(*)
zâmbet trezit de o glumă.
glumă trezită de expresia "aproape mereu".
glumă asemănătoare cu cea adusă la adresa cunoscutei devizei "mereu aproape.
"mereu aproape", niciodată acolo.
"aproape mereu", niciodată permanent.
not as funny, but hei..
Este sezonul sincerităţii. este momentul când se renunţă la aparenţe şi totul este direct, pe faţă.
Este sezonul zăpezii, al frecuşului. este momentul când nimeni nu se mai ascunde, când nu există secrete.
___________________
Lor le face plăcere să ne frece. Rău şi mult. Neîntrerupt. Oricum. Oriunde. Fără nici un motiv aparent.
Poate este un lucru bun, după principiul ce nu te omoară, te întăreşte.
Dar bineînţeles, trebuie să ai nervii puternici.
Şi voinţă de fier.
(uneori şi un organ bun, să poţi să îl foloseşti... da, aceea este expresia pe care evit să o folosesc.)
___________________
Astfel, vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu - pentru că mă păzeşte de rele, părinţilor - care m-au susţinut să ajung până aici, prietenilor - care au fost şi ei aproape mereu (*), fanilor - fără de care nu aş fi ajuns niciodată unde sunt, şi Lor, pentru că au mereu grija de curul meu (..da, exact la asta mă refer)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
(*)
zâmbet trezit de o glumă.
glumă trezită de expresia "aproape mereu".
glumă asemănătoare cu cea adusă la adresa cunoscutei devizei "mereu aproape.
"mereu aproape", niciodată acolo.
"aproape mereu", niciodată permanent.
not as funny, but hei..
Thursday, December 10, 2009
Adorat.
Am început să ador.
De fiecare dată încerc să pun fiecare personă pe care o cunosc pentru prima dată pe un piedestal.
Îmi place să mă mint că lumea este bună, fără perversiuni - din punct de vedere social, nu sexual, perfidie, minciună, ipocrizie, post-făţărnicie (adică mai mult decât făţărnicie).
Şi cu bune valori morale, educaţie - bun simţ old school, bune intenţii, sinceritate, puţin altruism, inteligenţă, cu interese pentru "marile idei" sau măcar pentru evenimente, ------------- (spaţiu unde fiecare adaugă alte ..calităţi)
Astfel, ador când îmi dau seama de sisteme de scripeţi şi pârghii.
Nu doar că este atât de frumos când mă lovesc de zidul de realitate, când realizez că lumea nu este aşa cum îmi place să mi-o imaginez ("to fantasize" este o exprimare mult mai sugestivă), ci pentru că îmi place atât de mult să fiu un element de mişcare.
Ador să văd cum mă transform într-o bucată de vată sau tifon, ori într-o roată cu şanţ, într-o roată cu zimţi, sau articulaţie, ori altă construcţie adiacentă ... Îmi place să îmi schimb formele, iar asta mă ajută.
Deşi la prima vedere pare că m-am înşelat în privinţa umanităţii, zâmbetul meu ar spune altceva.
De fiecare dată încerc să pun fiecare personă pe care o cunosc pentru prima dată pe un piedestal.
Îmi place să mă mint că lumea este bună, fără perversiuni - din punct de vedere social, nu sexual, perfidie, minciună, ipocrizie, post-făţărnicie (adică mai mult decât făţărnicie).
Şi cu bune valori morale, educaţie - bun simţ old school, bune intenţii, sinceritate, puţin altruism, inteligenţă, cu interese pentru "marile idei" sau măcar pentru evenimente, ------------- (spaţiu unde fiecare adaugă alte ..calităţi)
Astfel, ador când îmi dau seama de sisteme de scripeţi şi pârghii.
Nu doar că este atât de frumos când mă lovesc de zidul de realitate, când realizez că lumea nu este aşa cum îmi place să mi-o imaginez ("to fantasize" este o exprimare mult mai sugestivă), ci pentru că îmi place atât de mult să fiu un element de mişcare.
Ador să văd cum mă transform într-o bucată de vată sau tifon, ori într-o roată cu şanţ, într-o roată cu zimţi, sau articulaţie, ori altă construcţie adiacentă ... Îmi place să îmi schimb formele, iar asta mă ajută.
Deşi la prima vedere pare că m-am înşelat în privinţa umanităţii, zâmbetul meu ar spune altceva.
Wednesday, December 9, 2009
Prietenie îmbrăcată în panglici de răutate.
De ce cu prietenii ăia cei mai buni, ăia cu care îţi împarţi mâncarea şi care vin să te ajute cu curăţenia, mutatul şi renovatul, ai cele mai ciudate momente?
... de ce tocmai cu aceeia faci cele mai urâte glume? Încerci să le găseşti mici slăbiciuni ca apoi să le i le freci puţin în faţă, să le roteşti (tot puţin) cuţitul în rană, să burezi şi sare, dar la final să fii numai miere (dar deia care nu se face zacăr)?
I know I do...
Oricare ar fi motivele, activităţile acestea sunt, cel puţin, bune exerciţii de toleranţă (etc).
Şi sunt indefinit amuzante.
(Á bientót, Dodo)
... de ce tocmai cu aceeia faci cele mai urâte glume? Încerci să le găseşti mici slăbiciuni ca apoi să le i le freci puţin în faţă, să le roteşti (tot puţin) cuţitul în rană, să burezi şi sare, dar la final să fii numai miere (dar deia care nu se face zacăr)?
I know I do...
Oricare ar fi motivele, activităţile acestea sunt, cel puţin, bune exerciţii de toleranţă (etc).
Şi sunt indefinit amuzante.
(Á bientót, Dodo)
Tuesday, December 8, 2009
Urmează limbaj maliţios. Viewers discretion is advised.
Cum în mod normal nu adopt astfel de "cuvinte vulgare" (adică nu le folosesc în viaţa de zi cu zi), atrag atenţia, acoperiţi-vă ochii.
Sau cu alte cuvinte, pardon my french.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
O să încep uşor (şi tandru).
Eu cred că renaşterea sexul a fost în anii '60. Şi ce vremuri. Never to remember.
Lumea devenea mult mai conştientă de natura lucrurilor, femeile şi-au dorit şi au obţinut mai multă autonomie, s-a născut libertatea şi libera exprimare, flower power, so on an so foward. Frumos.
Din nefericire, în ziua de astăzi, prea mult se învârte totul în jurul sexului.
Cu toţii ştim că sexul vinde. Nu ştim de ce, dar se pare că publicul ţintă nu se satură prea lesne.
Dar poate când spun "publicul ţintă" nu se va ridica unanim vocea poporului. Sper, având în vedere că am dat cu ochii peste aşa ceva, dinspre micime (pentru verificare, dictionarul).
Eu spun, spune NU sexului.
___________________________________
Apart from that, în timp, oamenii au păstrat ideea, dar au renunţat la sex, dar nu cum spuneam eu.
Acum tot timpul te pândesc...
La magazin,la farmacie, la orice punct de vânzare sau de interacţiune socială îţi flutură produsul (seviciul, sau ce-mai-contează) puţin în faţă, îţi dă altceva sau prea mult, sau chiar şi ce nu ai cerut, oricum ar face orice să te fută în cur.
În ratb nu există spaţiu personal, oamenii nu se simt deloc nevoia să nu se urce pe tine, ca să nu mai vorbesc de păstratul aparenţelor, deşi cu siguranţă toţi ar fi complet contrariaţi dacă cineva ar fute efectiv alt călător în cur.
Iar în alt cadru, pentru oamenii care adoră "să li se amestece salata" (mot-á-mot pentru "tossing the salad") - aici.
___________________________________
Scris de FutÎnCur
Sau cu alte cuvinte, pardon my french.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
O să încep uşor (şi tandru).
Eu cred că renaşterea sexul a fost în anii '60. Şi ce vremuri. Never to remember.
Lumea devenea mult mai conştientă de natura lucrurilor, femeile şi-au dorit şi au obţinut mai multă autonomie, s-a născut libertatea şi libera exprimare, flower power, so on an so foward. Frumos.
Din nefericire, în ziua de astăzi, prea mult se învârte totul în jurul sexului.
Cu toţii ştim că sexul vinde. Nu ştim de ce, dar se pare că publicul ţintă nu se satură prea lesne.
Dar poate când spun "publicul ţintă" nu se va ridica unanim vocea poporului. Sper, având în vedere că am dat cu ochii peste aşa ceva, dinspre micime (pentru verificare, dictionarul).
Eu spun, spune NU sexului.
___________________________________
Apart from that, în timp, oamenii au păstrat ideea, dar au renunţat la sex, dar nu cum spuneam eu.
Acum tot timpul te pândesc...
La magazin,la farmacie, la orice punct de vânzare sau de interacţiune socială îţi flutură produsul (seviciul, sau ce-mai-contează) puţin în faţă, îţi dă altceva sau prea mult, sau chiar şi ce nu ai cerut, oricum ar face orice să te fută în cur.
În ratb nu există spaţiu personal, oamenii nu se simt deloc nevoia să nu se urce pe tine, ca să nu mai vorbesc de păstratul aparenţelor, deşi cu siguranţă toţi ar fi complet contrariaţi dacă cineva ar fute efectiv alt călător în cur.
Iar în alt cadru, pentru oamenii care adoră "să li se amestece salata" (mot-á-mot pentru "tossing the salad") - aici.
___________________________________
Scris de FutÎnCur
Monday, December 7, 2009
Cuvinte
sunet. frig. fulgi de nea. dezordine. sex. spate.
vis. sensibilitate. liniste. frumos. emotie. verde.
sinceritate. soare. fericire. iubire. muzica. pur.
mare. nisip. fotografie. căldură. evoluţie. masaj.
creare. poveste. ceai. femeie. intrebare. rosu.
sexualitate. vin. dorinta. impuls. buze. joaca.
lumina. libertate. zbor. uitare. plutire. barbat.
liniste. frumos. amintire. fragil. suras. muzica.
simt. palma. foc. greseala. noapte. culoare. carti.
tren. simturi; pofta; a dori; miros. teatru.
gheata. aroma. bicileta. tactil. savurare. multumesc.
rodie. ploaie. timiditate. zambet. cafea. sarut.
acasa. dependenta. lumina. sex. intens. mangaieri.
imbratisare. detalii. joc. nuante. vechi.
noapte. atingere. negru. fior. ganduri. iluzie.
intuneric. ceai. singur. amintire. confuzie. lene.
dezamagire. subtil. decizie. durere. senzualitate. roua.
coapse. miros. limba. molesala. cafea. fotografie.
cort. egoism. tandrete. piele. chitara. amagire.
calatorie. tristete. atingere. uitare. libertate. pistrui
expresivitate. tactil. principiu. bunic. alint. creion.
papadie. fior. tacere. sarcasm. pipait. pasiune.
tanjesc. orgoliu. discret.
vis. sensibilitate. liniste. frumos. emotie. verde.
sinceritate. soare. fericire. iubire. muzica. pur.
mare. nisip. fotografie. căldură. evoluţie. masaj.
creare. poveste. ceai. femeie. intrebare. rosu.
sexualitate. vin. dorinta. impuls. buze. joaca.
lumina. libertate. zbor. uitare. plutire. barbat.
liniste. frumos. amintire. fragil. suras. muzica.
simt. palma. foc. greseala. noapte. culoare. carti.
tren. simturi; pofta; a dori; miros. teatru.
gheata. aroma. bicileta. tactil. savurare. multumesc.
rodie. ploaie. timiditate. zambet. cafea. sarut.
acasa. dependenta. lumina. sex. intens. mangaieri.
imbratisare. detalii. joc. nuante. vechi.
noapte. atingere. negru. fior. ganduri. iluzie.
intuneric. ceai. singur. amintire. confuzie. lene.
dezamagire. subtil. decizie. durere. senzualitate. roua.
coapse. miros. limba. molesala. cafea. fotografie.
cort. egoism. tandrete. piele. chitara. amagire.
calatorie. tristete. atingere. uitare. libertate. pistrui
expresivitate. tactil. principiu. bunic. alint. creion.
papadie. fior. tacere. sarcasm. pipait. pasiune.
tanjesc. orgoliu. discret.
Sunday, December 6, 2009
Old good times. (toni basil)
Viaţa este conceptual simplă: te naşti, creşti, evoluezi, cunoşti oameni, mai faci câte ceva şi mori - nu neapărat în această ordine.
Trecând peste aceste câteva etape, lucrurile se complică puţin.
________________________
Oamenii pe care îi cunoşti de-a lungul timpului sunt foarte variaţi, evident.
Din râurile pe care ajungi să îi cunoşti, foarte puţini vor rămâne acolo până la sfârşitul vremurilor.
Dar întotdeauna va exista acea persoană pe care nu pot rămâne supărat, oricât aş încerca.
Bineînţeles, a existat un prim moment, t0, unde totul a fost şi a pornit foarte frumos, apoi a urmat o amiciţie curată şi frumoasă, iar în final o replică stupidă sau un alt motiv pentru dispută puerilă, urmată de orgolii sculate în picioare.
Totuşi fiecare intersectare accidentală înseninează feţe şi zile.
Trecând peste aceste câteva etape, lucrurile se complică puţin.
________________________
Oamenii pe care îi cunoşti de-a lungul timpului sunt foarte variaţi, evident.
Din râurile pe care ajungi să îi cunoşti, foarte puţini vor rămâne acolo până la sfârşitul vremurilor.
Dar întotdeauna va exista acea persoană pe care nu pot rămâne supărat, oricât aş încerca.
Bineînţeles, a existat un prim moment, t0, unde totul a fost şi a pornit foarte frumos, apoi a urmat o amiciţie curată şi frumoasă, iar în final o replică stupidă sau un alt motiv pentru dispută puerilă, urmată de orgolii sculate în picioare.
Totuşi fiecare intersectare accidentală înseninează feţe şi zile.
Sleep, the new sex? - People want it, need it, can't get enough of it.
Sleep... it's the new sex
You think about it all the time.
Every seven seconds? MORE.
You talk about it, brag and make jokes. "Oh man, you won't even believe how many hours it lasted."
"you're kidding! All I got last night was a five minute quickie!"
The fact of the matter is, you NEED it.
Don't be ashamed.
It's perfectly natural!
And, like it or not, everyone does it.
Our grandparents did it... Oprah does it... In fact, your mom is probably doing it right now.
And if you don't get enough? You're not alone.
The nights are the worst.
That's when you walk down the halls knowing that EVERYONE AROUND YOU IS GETTIN' SOME.
Sleep: the sex of our generation.
Anywhere and everywhere. No place is off limits.
(thank you, Facebook. no copyright for me in this)
You think about it all the time.
Every seven seconds? MORE.
You talk about it, brag and make jokes. "Oh man, you won't even believe how many hours it lasted."
"you're kidding! All I got last night was a five minute quickie!"
The fact of the matter is, you NEED it.
Don't be ashamed.
It's perfectly natural!
And, like it or not, everyone does it.
Our grandparents did it... Oprah does it... In fact, your mom is probably doing it right now.
And if you don't get enough? You're not alone.
The nights are the worst.
That's when you walk down the halls knowing that EVERYONE AROUND YOU IS GETTIN' SOME.
Sleep: the sex of our generation.
Anywhere and everywhere. No place is off limits.
(thank you, Facebook. no copyright for me in this)
Friday, December 4, 2009
Thursday, December 3, 2009
Pentru micime (din nou, dpdv pur cronologic)
LYRICZ 'N CHORDZ:
Bm, F, C, A Dm
I am you, you are me
together we make a perfect charlie
And when I'm feeling down
We know that we will always be around
F, C, B
Our relationship is complicated
Sometimes it's hard to remember
That you're even there
But when I feel I'm being hated
Feeling lonely in December
Facing hardships that we can't bear
You'll help me come through the other side
You build up my confidence, and raise my pride
Together there's nothing that we can't face
Just as long as we embrace ourselves
It's just a shame that I hate you
F, C, B, C
You're insufferable, your acne's terrible
your sunny dispossession is completely unbearable
and worst of all, you've got no friends
they're just on the internet
you're a waste of space, you've got no life
got a mole on your face, you should take a knife
to your head, and do it before I do it instead
you're that perfect either, mate
in fact you're way too easy to hate
what 19 year old can't get a date
I guess it's fate, that you'll never find a soul mate
you're going to die alone, on your own
making crappy YouTube videos
Bm, F, C, A Dm
I am you, you are me
together we make an
spotty, unfit, neurotic, unfunny, forgetful, weedy Charlie
And when I'm feeling down
We know that we, will only ever have each other around
F, C, B
Our relationship is complicated
Sometimes it's hard to remember
That you're even there
But when I feel I'm being hated
Feeling lonely in December
Facing hardships that we can't bear
You'll help me come through the other side
You build up my confidence, and raise my pride
Together there's nothing that we can't face
Just as long as we embrace ourselves
You know that I really love you
I really love you too
Yes, even though it's vain, I feel the same
You need to be able to love yourself
but not in that way, what way?
Atenţie, 6-6..
După lungi observaţii, am ajuns la o concluzie: ratb-ul îşi selectează atent şoferii. Sau cel puţin îi grupează atent.
O clasificare sfioasă ar fi:
De ce 66?
Pentru că este sugestiv. Mai mult decât 69, în orice caz, care este prea out-spoken (iar acum se ridică uşor, dar ferm întrebarea: cum anume sunt selectaţi soferii de pe 69? însă aceasta este o altă poveste).
Alegerea numărului poate fi văzut ca parte a expresiei "6-6. atenţie". Atenţie sau păzea.
Sau preferinţă personala: ,(66) sau 666. Pentru că da, oamenii aceeia nu lucrează pentru ratb, ci pentru diavol.
În zilele cu trafic lejer, văd mereu 66 gonind turbat, iar în oricare altă zi, strecurându-se printre maşini, cu agilitate felină şi dacă nu ar fi fost legaţi la cabluri sus, cu siguranţă ar fi intrat şi pe sens invers, fără nici un fel de jenă.
Şi nu ştiu dacă aţi observat, în 66 nu scrie "în timpul mersului vă rugăm să vă ţineţi de bare", ci "în timpul mersului vă rugăm să vă ţineţi puternic de bare".
PS. Observaţiile sunt pur personale.
O clasificare sfioasă ar fi:
- începătorii îi pun pe rute mai uşoare (unde traficul nu devine criminal)
- cei care conduc agitat, pe express (unde pasagerii se simt mai rău decât sacii de cartofi)
- femeile, sensibile de fel, pe tramvai sau troleibuz cu rută uşoară
- cei liniştiţi pe autobuz
- cei nenorociti şi cei mai nenorociţi pe troleibuz (sau cel puţin cei cu mult potenţial).
De ce 66?
Pentru că este sugestiv. Mai mult decât 69, în orice caz, care este prea out-spoken (iar acum se ridică uşor, dar ferm întrebarea: cum anume sunt selectaţi soferii de pe 69? însă aceasta este o altă poveste).
Alegerea numărului poate fi văzut ca parte a expresiei "6-6. atenţie". Atenţie sau păzea.
Sau preferinţă personala: ,(66) sau 666. Pentru că da, oamenii aceeia nu lucrează pentru ratb, ci pentru diavol.
În zilele cu trafic lejer, văd mereu 66 gonind turbat, iar în oricare altă zi, strecurându-se printre maşini, cu agilitate felină şi dacă nu ar fi fost legaţi la cabluri sus, cu siguranţă ar fi intrat şi pe sens invers, fără nici un fel de jenă.
Şi nu ştiu dacă aţi observat, în 66 nu scrie "în timpul mersului vă rugăm să vă ţineţi de bare", ci "în timpul mersului vă rugăm să vă ţineţi puternic de bare".
PS. Observaţiile sunt pur personale.
Wednesday, December 2, 2009
Întrebări.
M-am obisnuit să nu am încredere în oameni. Deşi aparent nu aş spune nici eu asta.
Dacă eşti genul de om care îşi pune întrebări, chiar dacă nu caută răspuns, sigur o ştii pe asta: ce este încrederea?
___________
THE WISE GUY says: A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva; Sentiment de convingere; lipsă de îndoială; încrederea este o atitudine atât raţională, cât şi emoţională, încrederea se bazeaz pe analiza unor acţiuni, activităti, însuşiri...
___________
Deşi îmi impun automatic, categoric şi subconştient să nu am încredere în nimeni, bineînţeles că există acei, peştii mici care au scăpat prin plasă. Puţini, cum era de aşteptat. Iar între aceştia singular îmi captează încrederea necondiţionat.
Şi chiar pentru acele persoane îmi ridic sprâncene, chiar dacă nu am mereu motive.
Am auzit mai demult un "citat stalinist", deci voi spune şi eu altul: nu am încredere în nimeni, nici măcar în mine însumi.
Deşi îmi place teribil cum gândeşte, eu nu pot merge atât de departe, probabil în egocentrismul şi aroganţa mea îmi place să cred că am încredere în mine.
Cea mai dificilă sarcină este să găsesc persoane în care să am încredere - nu că aş căuta problema cu lumânarea, dar oameni noi întâlnim în fiecare zi.
În strânsă legătură cu această sarcină (şi automat cu încrederea în sine) vine draga mea vorbă - low expectations, low disappointments - nu am încredere, pentru că ştiu că o să mă dezamăgească, este doar vorba de timp, iar dacă mă înşel şi nu apare dezamăgirea, este doar o surpriză plăcută.
Doar că nu prea cred în surprize plăcute: it was fun while it lasted.
Dacă eşti genul de om care îşi pune întrebări, chiar dacă nu caută răspuns, sigur o ştii pe asta: ce este încrederea?
___________
THE WISE GUY says: A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva; Sentiment de convingere; lipsă de îndoială; încrederea este o atitudine atât raţională, cât şi emoţională, încrederea se bazeaz pe analiza unor acţiuni, activităti, însuşiri...
___________
Deşi îmi impun automatic, categoric şi subconştient să nu am încredere în nimeni, bineînţeles că există acei, peştii mici care au scăpat prin plasă. Puţini, cum era de aşteptat. Iar între aceştia singular îmi captează încrederea necondiţionat.
Şi chiar pentru acele persoane îmi ridic sprâncene, chiar dacă nu am mereu motive.
Am auzit mai demult un "citat stalinist", deci voi spune şi eu altul: nu am încredere în nimeni, nici măcar în mine însumi.
Deşi îmi place teribil cum gândeşte, eu nu pot merge atât de departe, probabil în egocentrismul şi aroganţa mea îmi place să cred că am încredere în mine.
Cea mai dificilă sarcină este să găsesc persoane în care să am încredere - nu că aş căuta problema cu lumânarea, dar oameni noi întâlnim în fiecare zi.
În strânsă legătură cu această sarcină (şi automat cu încrederea în sine) vine draga mea vorbă - low expectations, low disappointments - nu am încredere, pentru că ştiu că o să mă dezamăgească, este doar vorba de timp, iar dacă mă înşel şi nu apare dezamăgirea, este doar o surpriză plăcută.
Doar că nu prea cred în surprize plăcute: it was fun while it lasted.
Prietenii prietenilor.
Sunt una din persoanele acelea care îşi verifică căsuţa poştală zilnic. Pentru că primeşte de obicei multe mailuri; uneori chiar multe - multe.
Dar mai există şi zilele când am un singur mail. De la Facebook. Trimis de cineva pe care nu îl cunosc aşa bine (fie el un fost coleg de la vechea şcoală, pe unde am trecut, fie oricine altcineva), dar care mă roagă:
Şi pentru că ador micimea (din punct de vedere pur cronologic) mi-am amintit "de aici".
Dar mai există şi zilele când am un singur mail. De la Facebook. Trimis de cineva pe care nu îl cunosc aşa bine (fie el un fost coleg de la vechea şcoală, pe unde am trecut, fie oricine altcineva), dar care mă roagă:
Take a look at my photos on Facebook.
Dar observ că FaceBook este destul de impersonal. Mi-e dor de mailurile de la oameni care vor sa fim prieteni, sau de la bunii mei prieteni care vor să ne conectăm, sau ....Şi pentru că ador micimea (din punct de vedere pur cronologic) mi-am amintit "de aici".
Ei, prietenii mei.
Am avut un moment de amintire. Literalmente.
La un moment dat, ei, prietenii mei foloseau intensiv un grup de litere, anume "ciu", ca sufix ori ca prefix, alăturat oricărui cuvânt. Viezureciu, streptococciu, casăciu, statuieciu, mărciu, luciferciu.
A fost amuzantă revelaţia, vorbind despre oamenii ciufuţi.
Atât.
La un moment dat, ei, prietenii mei foloseau intensiv un grup de litere, anume "ciu", ca sufix ori ca prefix, alăturat oricărui cuvânt. Viezureciu, streptococciu, casăciu, statuieciu, mărciu, luciferciu.
A fost amuzantă revelaţia, vorbind despre oamenii ciufuţi.
Atât.
Tuesday, December 1, 2009
Ador..
Mi-am amintit motivul preferintelor sexuale. Şi totuşi, este atât de ciudat pentru mine...
Pentru că este mai uşor, am făcut un mic colaj "online-posting" + surse.
(edit înainte de final: "sursă", pentru o singură poză. 1. Cealaltă nu prea contează, este oricum un citat, nu ştiu de unde).
____
Colaj:
Poza1: (care este Părerea unei femei despre femei)
"Cred ca sunt misogina. Si cand spun asta nu se subintelege ipocritul cliseu "adica detest restul femeilor, care sunt asa si pe dincolo, spre deosebire de mine care sunt ca o floare". Nu, ma includ si eu in categorie, doar n-oi fi vreo extraterestra.
Femeile sunt rele. In general. Mult mai rele decat barbatii. Poarta ranchiuna ani de-a randul. Actioneaza inteligent, subtil si perfid. Barbatii, zgandariti de testosteron, tind sa rezolve conflictele prin discutii aprinse sau daca sunt inca la varsta acneei, printr-un pumn in nas. Eu in schimb, la varsta acneei, impreuna cu alte vreo cateva de teapam ea, am hotarat sa o punem la punct pe veci pe o colega de-a noastra mai nesuferita imprastiind in liceu zvonul ca are gonoree. Pumnul trece, gonoreea ramane. Aia n-a mai scos capul in lume vreo juma de an. Ca sa nu mai vorbim de diferenta dintre a-i pune cuiva pasta de dinti pe nas si de a-i pune un tub intreg de super-glue in cap.
Daca e, in schimb, sa faca cariera in vreun sport de genul full-contact, accidentarile sunt mult mai dure, statistic vorbind. Nu pentru ca n-ar sti sa se apere, ci pentru ca nu au pic de spirit de fair play nativ; sunt mult mai agresive.
Femeile NU pot sa lucreze in echipa. Mereu cauta aliati, inamici, aliante, grupulete, fomreaza bisericute, cercuri de simpatii. Se barfesc, se musca de cur in permanenta, baga strambe, intrigi, sugestii.
Femeile NU sunt prieteni buni. Confidenti, cu atat mai putin.
Femeile sef tind sa devina tiranice.
Femeile subaltern te sapa constiincios.
Femeile sunt vesnic victime. Oricat le oferi, oricat le menajezi, protejezi, vor fi mereu martire, neintelese, nenorocite, oropsite, oprimate, marginalizate. Am reusit sa ridicam vaicareala la rang de arta. Ba nu arta; arma.
Femeile detesta principiul reciprocitatii, mai ales cand vine vorba de obligatii. NOI tre sa fim ajutate, NOUA ni se fac cadouri, NOUA ni se platesc facturile, NOI avem voie sa intarziem. Daca o femeie e intarziata,impiedicata, zapacita, cocheta, hrapareata, lacoma de bani, intriganta etc....e feminina si atat.
Femeile mint din reflex. Altfel nu-mi explic de ce chiar daca ar veni Bunul Dumnezeu acum la mine, m-ar ridica din fata tastaturii si m-ar intreba "ce vrei tu de la viata, copila, zi, ca-ti dau pe loc" as raspunde fix inversul a ce-mi doresc.
Femeile schimba. Orice. Oricum. Daca s-ar referi doar la schimbat chestii prin casa sau la inovatii stralucitoare in cariera, ar fi super bine.
Poza2: “Femeile si pisicile fac intotdeauna doar ce le place. Barbatii si cainii ar trebui sa accepte acest lucru si sa-si vada de treaba lor!”
_________________________
Hai să zicem că m-am plictisit şi pentru Poza3:.
....şi atât de amuzant.
Pentru că este mai uşor, am făcut un mic colaj "online-posting" + surse.
(edit înainte de final: "sursă", pentru o singură poză. 1. Cealaltă nu prea contează, este oricum un citat, nu ştiu de unde).
____
Colaj:
Poza1: (care este Părerea unei femei despre femei)
"Cred ca sunt misogina. Si cand spun asta nu se subintelege ipocritul cliseu "adica detest restul femeilor, care sunt asa si pe dincolo, spre deosebire de mine care sunt ca o floare". Nu, ma includ si eu in categorie, doar n-oi fi vreo extraterestra.
Femeile sunt rele. In general. Mult mai rele decat barbatii. Poarta ranchiuna ani de-a randul. Actioneaza inteligent, subtil si perfid. Barbatii, zgandariti de testosteron, tind sa rezolve conflictele prin discutii aprinse sau daca sunt inca la varsta acneei, printr-un pumn in nas. Eu in schimb, la varsta acneei, impreuna cu alte vreo cateva de teapam ea, am hotarat sa o punem la punct pe veci pe o colega de-a noastra mai nesuferita imprastiind in liceu zvonul ca are gonoree. Pumnul trece, gonoreea ramane. Aia n-a mai scos capul in lume vreo juma de an. Ca sa nu mai vorbim de diferenta dintre a-i pune cuiva pasta de dinti pe nas si de a-i pune un tub intreg de super-glue in cap.
Daca e, in schimb, sa faca cariera in vreun sport de genul full-contact, accidentarile sunt mult mai dure, statistic vorbind. Nu pentru ca n-ar sti sa se apere, ci pentru ca nu au pic de spirit de fair play nativ; sunt mult mai agresive.
Femeile NU pot sa lucreze in echipa. Mereu cauta aliati, inamici, aliante, grupulete, fomreaza bisericute, cercuri de simpatii. Se barfesc, se musca de cur in permanenta, baga strambe, intrigi, sugestii.
Femeile NU sunt prieteni buni. Confidenti, cu atat mai putin.
Femeile sef tind sa devina tiranice.
Femeile subaltern te sapa constiincios.
Femeile sunt vesnic victime. Oricat le oferi, oricat le menajezi, protejezi, vor fi mereu martire, neintelese, nenorocite, oropsite, oprimate, marginalizate. Am reusit sa ridicam vaicareala la rang de arta. Ba nu arta; arma.
Femeile detesta principiul reciprocitatii, mai ales cand vine vorba de obligatii. NOI tre sa fim ajutate, NOUA ni se fac cadouri, NOUA ni se platesc facturile, NOI avem voie sa intarziem. Daca o femeie e intarziata,impiedicata, zapacita, cocheta, hrapareata, lacoma de bani, intriganta etc....e feminina si atat.
Femeile mint din reflex. Altfel nu-mi explic de ce chiar daca ar veni Bunul Dumnezeu acum la mine, m-ar ridica din fata tastaturii si m-ar intreba "ce vrei tu de la viata, copila, zi, ca-ti dau pe loc" as raspunde fix inversul a ce-mi doresc.
Femeile schimba. Orice. Oricum. Daca s-ar referi doar la schimbat chestii prin casa sau la inovatii stralucitoare in cariera, ar fi super bine.
Poza2: “Femeile si pisicile fac intotdeauna doar ce le place. Barbatii si cainii ar trebui sa accepte acest lucru si sa-si vada de treaba lor!”
_________________________
Hai să zicem că m-am plictisit şi pentru Poza3:.
....şi atât de amuzant.
Sunday, November 29, 2009
Hedonism.
Cândva, am fost la şcoală.
Atunci am avut o profesoară, ca toate cele, dar din care am vrut să îmi amintesc decât părţile bune. Poveştile.
Una din acele poveşti era despre plăcere, şi despre cum unii oameni destul de deştepţi (mai greci la faţă) credeau că, la sfârşit de linie, scopul vieții este plăcerea, deci astfel, întreaga trăire este un cult al plăcerii.
Idee care mi-a aprins câteva raze de zâmbet, mi-a răspuns la unele întrebări şi mi-a formulat altele.
_______________________
Şi cum obiceiurile rele nu pier uşor, şi acum sunt la şcoală. Foarte personal.
Poveşti uneori aud mai mult decât aş vrea să ascult. Nu vreau poveştile banale, de ce le-aş vrea?
Poveşti din tinereţe, de vitejie, poveşti de noapte neinspirate; pentru cine?
Totuşi, hedonismul mă urmăreşte uşor. Uneori îl urmăresc la rându-mi, dar asta este mai puţin important.
Dar mereu o să accept un răspuns, oricât de stupid ar părea: "Din plăcere" (pentru "De ce faci asta?") .. pentru că este adevărat.
Atunci am avut o profesoară, ca toate cele, dar din care am vrut să îmi amintesc decât părţile bune. Poveştile.
Una din acele poveşti era despre plăcere, şi despre cum unii oameni destul de deştepţi (mai greci la faţă) credeau că, la sfârşit de linie, scopul vieții este plăcerea, deci astfel, întreaga trăire este un cult al plăcerii.
Idee care mi-a aprins câteva raze de zâmbet, mi-a răspuns la unele întrebări şi mi-a formulat altele.
_______________________
Şi cum obiceiurile rele nu pier uşor, şi acum sunt la şcoală. Foarte personal.
Poveşti uneori aud mai mult decât aş vrea să ascult. Nu vreau poveştile banale, de ce le-aş vrea?
Poveşti din tinereţe, de vitejie, poveşti de noapte neinspirate; pentru cine?
Totuşi, hedonismul mă urmăreşte uşor. Uneori îl urmăresc la rându-mi, dar asta este mai puţin important.
Dar mereu o să accept un răspuns, oricât de stupid ar părea: "Din plăcere" (pentru "De ce faci asta?") .. pentru că este adevărat.
Call me...
Poate sunt doar eu, dar, sincer, prefer ca atunci când trimit un mesaj, să mi se răspundă într-un cât mai scurt timp.
Şi nu pentru că nu îmi place să aştept, cum ar fi fost de aşteptat. Ci pentru că, dacă acest lucru nu se întâmplă, mesajul din mesajul este complet şters din memoria mea.
Şi de prea multe multe ori mi s-a întâmplat asta:
"- Hei, bună.. Am citit acum mesajul de aseară.. " (sau chiar mai RĂU: "mesajele alea").
...Moment în care mă apucă un atac anime.
Prea des, pe lângă faptul că uit ce anume am scris în el, uit chiar şi că am trimis un mesaj.
Deci, automat îmi apar în minte foarte multe gânduri negre (unul dintre ele este, most of the times, "oare l-am trimis în somn?" ..pentru că este o opţiune valabilă).
Foarte neplăcut şi, în acelaşi timp, favorabil lucru să trebuiască să dau un răspuns la o replică în totală necunoştiinţă de cauză fără să las această impresie...
Şi nu pentru că nu îmi place să aştept, cum ar fi fost de aşteptat. Ci pentru că, dacă acest lucru nu se întâmplă, mesajul din mesajul este complet şters din memoria mea.
Şi de prea multe multe ori mi s-a întâmplat asta:
"- Hei, bună.. Am citit acum mesajul de aseară.. " (sau chiar mai RĂU: "mesajele alea").
...Moment în care mă apucă un atac anime.
Prea des, pe lângă faptul că uit ce anume am scris în el, uit chiar şi că am trimis un mesaj.
Deci, automat îmi apar în minte foarte multe gânduri negre (unul dintre ele este, most of the times, "oare l-am trimis în somn?" ..pentru că este o opţiune valabilă).
Foarte neplăcut şi, în acelaşi timp, favorabil lucru să trebuiască să dau un răspuns la o replică în totală necunoştiinţă de cauză fără să las această impresie...
Saturday, November 28, 2009
Un lucru bun să şteargă 10 rele...
Aproape că uitasem povestea. A fost odată un taximetrist. Era bătran, conducea un taxi, şi da, probabil era trist.
Însă, el, în ciuda steagului galben pe care îl poartă - în trup şi suflet, a făcut ceva complet uimitor. A aşteptat în dreptul trecerii, deşi culoarea semaforului era verde, pentru a nu bloca intersecţia.
Poate nu pare mare lucru, dar pentru mie este ca mersul în mâini. Pe lună.
Absolut uimitor.
Astfel, o să iert zece taximetrişti care erau să mă calce pe zebră (sau trotuar), care au blocat intersecţia, parcând aiurea (intersecţia, dar şi spaţiul pietonal), care nu respectă în general regulile rutiere uzuale (în legatură cu schimbatul benzilor de exemplu), care te fură la rest, că e normal să le laşi şi lor ceva.
E un început.
(în ciuda discretuluişi firavului sarcasm)
Însă, el, în ciuda steagului galben pe care îl poartă - în trup şi suflet, a făcut ceva complet uimitor. A aşteptat în dreptul trecerii, deşi culoarea semaforului era verde, pentru a nu bloca intersecţia.
Poate nu pare mare lucru, dar pentru mie este ca mersul în mâini. Pe lună.
Absolut uimitor.
Astfel, o să iert zece taximetrişti care erau să mă calce pe zebră (sau trotuar), care au blocat intersecţia, parcând aiurea (intersecţia, dar şi spaţiul pietonal), care nu respectă în general regulile rutiere uzuale (în legatură cu schimbatul benzilor de exemplu), care te fură la rest, că e normal să le laşi şi lor ceva.
E un început.
(în ciuda discretuluişi firavului sarcasm)
Friday, November 27, 2009
Timpul.
Întotdeauna, când am tot timpul ocupat, îmi vin foarte multe idei "pe lângă subiect", şi aş vrea să fac (şi) multe, multe, multe alte lucruri. Dar, evident, nu am cum.
Şi de cele mai multe ori, aş scrie.
Îmi vin toate muzele şi îmi dansează în poală, aleargă în jurul meu şi cântă.
Şi de cele mai multe ori, aş scrie.
Îmi vin toate muzele şi îmi dansează în poală, aleargă în jurul meu şi cântă.
Wednesday, November 25, 2009
Parfumuri ancestrale..
Urăsc o invenţie străveche care pare-mi-se că a luat amploare de ceva vreme. Şi anume Parfumurile. Pentru cameră.
De prea multe ori am avut conflicte neanimate cu diverse dispozitive care scot miresme variate, care ar trebui să te aducă pe culmi orgasmice, cumva. They don't.
Un alt lucru pe care nu îl înţeleg, hârtie igienică multicolorată şi cu parfum de lămâiţă sau piersici.
De ce? De ce m-aş simţi mai bine ştiind că părţi ale corpului, şi anume curul, îmi miros brusc astfel?
De ce?
Şi dacă tot am intrat aici (în baie), cu siguranţă parfumul de după ...excreţie (deşi da, natural s-ar zice "de după căcare") este un fenomen destul de uzual în viaţa românului cu apă curentă (sau măcar TV).
Legat de acest alt fenomen, în ciuda faptului că mă scârbesc şi enervează mirosurile acestea, copilul din mine nu se poate abţine (NICIODATĂ) să nu apese pe buton. Mereu mă simt când ies din baie că ochii din jur văd la mine intestine (subţiri, groase) scurtate mult... (mult căcat, mult... că eu mă spăl mult pe mâini)
Ca să nu mai mă gândesc la (şi documentez despre) efectele negative ale acestor "luxuri" suburbiale, care au fost observate de Specialişti.
_____________________________________
THEY SMELL BAD!
De prea multe ori am avut conflicte neanimate cu diverse dispozitive care scot miresme variate, care ar trebui să te aducă pe culmi orgasmice, cumva. They don't.
Un alt lucru pe care nu îl înţeleg, hârtie igienică multicolorată şi cu parfum de lămâiţă sau piersici.
De ce? De ce m-aş simţi mai bine ştiind că părţi ale corpului, şi anume curul, îmi miros brusc astfel?
De ce?
Şi dacă tot am intrat aici (în baie), cu siguranţă parfumul de după ...excreţie (deşi da, natural s-ar zice "de după căcare") este un fenomen destul de uzual în viaţa românului cu apă curentă (sau măcar TV).
Legat de acest alt fenomen, în ciuda faptului că mă scârbesc şi enervează mirosurile acestea, copilul din mine nu se poate abţine (NICIODATĂ) să nu apese pe buton. Mereu mă simt când ies din baie că ochii din jur văd la mine intestine (subţiri, groase) scurtate mult... (mult căcat, mult... că eu mă spăl mult pe mâini)
Ca să nu mai mă gândesc la (şi documentez despre) efectele negative ale acestor "luxuri" suburbiale, care au fost observate de Specialişti.
_____________________________________
THEY SMELL BAD!
Tuesday, November 24, 2009
Bula de iubire...
Nu ştiu din care motive, din când în când (adică rar, foarte rar) întâlnesc câte o persoană care îmi câştigă complet încrederea. Aproape nejustificat.
În sensul că ajung să îi spun diverse lucruri în prima săptămână, lucruri pe care în mod normal nu le spun nici după câţiva ani de "convieţuire".
Eu vizualizez acest eveniment astfel: toată neîncrederea, foarte impersonală de altfel, pe care o împart şi distribui uniform tuturor se strânge într-o bubă, care creşte şi creşte... şi tot, şi tot... Urmând momentul cel mai interesant, când buba se sparge, într-o imagine foarte plastică, şi de acolo iese tot, oricât de personal, oricât de imperfect (a se citi stupid)... oricât de.
Urăsc să mă simt astfel.
Expus, vulnerabil, nesigur. Şi totuşi nu mă pot abţine.
În sensul că ajung să îi spun diverse lucruri în prima săptămână, lucruri pe care în mod normal nu le spun nici după câţiva ani de "convieţuire".
Eu vizualizez acest eveniment astfel: toată neîncrederea, foarte impersonală de altfel, pe care o împart şi distribui uniform tuturor se strânge într-o bubă, care creşte şi creşte... şi tot, şi tot... Urmând momentul cel mai interesant, când buba se sparge, într-o imagine foarte plastică, şi de acolo iese tot, oricât de personal, oricât de imperfect (a se citi stupid)... oricât de.
Urăsc să mă simt astfel.
Expus, vulnerabil, nesigur. Şi totuşi nu mă pot abţine.
Monday, November 23, 2009
God damn...
Urăsc beţivii... sincer... pur... puternic...
Şi nu mă caracterizează ipocrizia. Măcar nu acum.
Îi urăsc din simplul motiv că cei ce pot fi numiţi cu adevărat beţivi niciodată nu se păstrează pentru ei. Sunt foarte altruişti, şi mereu simt nevoia să se exteriorizeze.
În mod normal, Georgel şi Georgeta, când merg undeva - împreună sau în grupuri, atunci când dau de alcool şi au contact direct cu el, ajung la diverse cote de beţie, în funcţie de preferinţe.
În schimb beţivii sunt o specie complet diferită. Au mereu aceleaşi cote.
Astă zi a trebuit să asist la un îngrozitor spectacol - nici măcar grotesc.
În zona unde a avut loc acest spectacol sublim locuieşte un cuplu. Literalmente "în zonă", pentru că nu au casa lor.
Şi în inocenţa mea, aş vrea să ghicesc că acest lucru a pornit de la o poveste cu băutură.
Timp de cel puţin jumătate de oră, stimabila doamnă Curva a urlat la nişte muncitori de la Drumuri şi poduri - motivul nu îl cunosc, dar sincer, mă îndoiesc că m-ar mişcă în vreun fel.
Diversele înjurături erau evident pe teme sexuale.
În mod normal mă caracterizează pacifismul, dar m-am vizualizat (intens) ca lunetist.
A fost aievea.
____________________________________________
Urăsc că poliţia ştie că nu prea are ce să le facă, mai mult decât să îi plimbe practic cu maşina. Şi preferă să nu.
Şi nu mă caracterizează ipocrizia. Măcar nu acum.
Îi urăsc din simplul motiv că cei ce pot fi numiţi cu adevărat beţivi niciodată nu se păstrează pentru ei. Sunt foarte altruişti, şi mereu simt nevoia să se exteriorizeze.
În mod normal, Georgel şi Georgeta, când merg undeva - împreună sau în grupuri, atunci când dau de alcool şi au contact direct cu el, ajung la diverse cote de beţie, în funcţie de preferinţe.
În schimb beţivii sunt o specie complet diferită. Au mereu aceleaşi cote.
Astă zi a trebuit să asist la un îngrozitor spectacol - nici măcar grotesc.
În zona unde a avut loc acest spectacol sublim locuieşte un cuplu. Literalmente "în zonă", pentru că nu au casa lor.
Şi în inocenţa mea, aş vrea să ghicesc că acest lucru a pornit de la o poveste cu băutură.
Timp de cel puţin jumătate de oră, stimabila doamnă Curva a urlat la nişte muncitori de la Drumuri şi poduri - motivul nu îl cunosc, dar sincer, mă îndoiesc că m-ar mişcă în vreun fel.
Diversele înjurături erau evident pe teme sexuale.
În mod normal mă caracterizează pacifismul, dar m-am vizualizat (intens) ca lunetist.
A fost aievea.
____________________________________________
Urăsc că poliţia ştie că nu prea are ce să le facă, mai mult decât să îi plimbe practic cu maşina. Şi preferă să nu.
Sunday, November 22, 2009
Oh, the stupid things I do...
De ceva vreme intentionez să îndosariez toate lucrurile stupide pe care le fac. So... here i go.
(note: data reprezintă momentul scrierii, nu cel al acţiunii)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
¤ Mereu când mănânc, combin foarte multe lucruri. Şi de fiecare dată este prezent elementul iute. Ador acest element, de obicei reprezentat de eficientul ardei iute - pe care îl combin cu practic orice.
Însă, uneori, ardeiul nu este doar ardei, este dracul gol. (*)
Şi practic te arde. Îţi simţi celulele evaporându-se.
Da. Ai intuit bine, absolut întotdeauna continui să mănânc.
¤ Dacă atunci când lucrez cu orice lipicios, colorat, murdar sau... transferabil (iar eu lucrez mereu cu mâinile) şi trebuie din oricare motiv să folosesc calculatorul, fie că este vorba de mouse sau de tastatura, niciodată, dar absolut niciodată nu mă duc să mă spăl pe mâini. Iar la final am o tastatură (mouse-ul se curăţă ceva mai uşor) curat murdară.
¤ De fiecare dată când am un obiect care miroase dubios, deşi este curat, întotdeauna încerc să mă conving că a dispărut cumva, chiar dacă din când în când acel miros revine.
Şi bineînţeles, nu recurg doar la autosugestie, nu este valabilă mereu. Fie deschid geamurile mai mult decât de obicei, fie folosesc uleiuri pentru cameră, fie îmi torn parfum în nas. Sau poate doar sper că o să mă obişnuiesc cu mirosul.
¤ Acum multă vreme a(m) pornit o poantă cum că paznicii de la ambasade (care de obicei şi blochează strada) sunt gata să te împuşte oricând în picior dacă ai un comportament minim suspicios: alergi, ţipi, ai pungi imense pe care le arunci, so on and so forward.
Nimic în neregulă cu acest lucru, doar că... de fiecare dată când trec pe lângă o astfel de ambasadă am un cârcel în piept şi privesc atent angajaţii de la securitate.
Şi mi se pare că şi ei mă privesc la fel - exact ca în filme, când rău-făcătorul trece pe lângă poliţie, au loc schimburi de priviri "nu sunt sigur, dar cred că tu eşti nelegiutul infam + ştiu că nu eşti sigur, dar da, eu sunt şi o să scap"..
Da. Ai intuit bine, trec pe lângă ambasade şi ştiu sigur că dacă mă vor împuşca, o vor face în picior.
_________________________________________
(*) the one, the only, Toma Caragiu .....
(note: data reprezintă momentul scrierii, nu cel al acţiunii)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
¤ Mereu când mănânc, combin foarte multe lucruri. Şi de fiecare dată este prezent elementul iute. Ador acest element, de obicei reprezentat de eficientul ardei iute - pe care îl combin cu practic orice.
Însă, uneori, ardeiul nu este doar ardei, este dracul gol. (*)
Şi practic te arde. Îţi simţi celulele evaporându-se.
Da. Ai intuit bine, absolut întotdeauna continui să mănânc.
¤ Dacă atunci când lucrez cu orice lipicios, colorat, murdar sau... transferabil (iar eu lucrez mereu cu mâinile) şi trebuie din oricare motiv să folosesc calculatorul, fie că este vorba de mouse sau de tastatura, niciodată, dar absolut niciodată nu mă duc să mă spăl pe mâini. Iar la final am o tastatură (mouse-ul se curăţă ceva mai uşor) curat murdară.
¤ De fiecare dată când am un obiect care miroase dubios, deşi este curat, întotdeauna încerc să mă conving că a dispărut cumva, chiar dacă din când în când acel miros revine.
Şi bineînţeles, nu recurg doar la autosugestie, nu este valabilă mereu. Fie deschid geamurile mai mult decât de obicei, fie folosesc uleiuri pentru cameră, fie îmi torn parfum în nas. Sau poate doar sper că o să mă obişnuiesc cu mirosul.
¤ Acum multă vreme a(m) pornit o poantă cum că paznicii de la ambasade (care de obicei şi blochează strada) sunt gata să te împuşte oricând în picior dacă ai un comportament minim suspicios: alergi, ţipi, ai pungi imense pe care le arunci, so on and so forward.
Nimic în neregulă cu acest lucru, doar că... de fiecare dată când trec pe lângă o astfel de ambasadă am un cârcel în piept şi privesc atent angajaţii de la securitate.
Şi mi se pare că şi ei mă privesc la fel - exact ca în filme, când rău-făcătorul trece pe lângă poliţie, au loc schimburi de priviri "nu sunt sigur, dar cred că tu eşti nelegiutul infam + ştiu că nu eşti sigur, dar da, eu sunt şi o să scap"..
Da. Ai intuit bine, trec pe lângă ambasade şi ştiu sigur că dacă mă vor împuşca, o vor face în picior.
_________________________________________
(*) the one, the only, Toma Caragiu .....
Saturday, November 21, 2009
I love this chick!
De multe ori mi se întâmplă să fac lucruri inexplicabile.
EA este doar parţial.
NATALIE TRAN
(wiki)
Birth name: Natalie Tyler Tran;
Web alias: communitychannel, natalietran;
Signature phrase: Zour mum rates me/ Hi!/ Pornomusic - slash - comment time
Natalie Tyler Tran is a video blogger on YouTube from Sydney using the nickname communitychannel. She is a digital media student at the University of New South Wales and a second-generation of Vietnamese-Australian.
Her videos include observational and self-deprecating humour. As well stream-of-consciousness commentary on social dilemmas, such as how much money
to spend on gifts for friends and what is appropriate telephone etiquette. Other videos include multi-role skits, where (with occasional exceptions), Tran plays most roles, combining multiple takes using split-screen compositing. Examples include dialogue between the Easter Bunny, Santa Claus and the Tooth Fairy, and a practical joke by an ultrasound technician.
Her video response to racist viewer feedback has been described as "astute and scathingly funny." She has made several music videos, such as the "We Just Touched Awkwardly" song.Tran is an amateur violinist who has joked that no one is surprised when they learn an Asian plays a musical instrument. She displays her violin in many videos and has played it in one. She has recently asked for "challenges" for her to perform. The first challenge was for her to dance the Hoedown Throwdown from Disney's Hannah Montana: The Movie. Tran has not used her vlog to discuss religion or politics, and has said that although she does not drink it is "not because of any beliefs," but because she dislikes the taste and effects of alcohol.
Tran's vlog features frequent pop culture references and insider jokes, such as describing the soundtrack to her summary of user feedback as "porno music/comment time" and picking an "ugly word" and "attractive word" for each video. Tran's vlogs also contain elements of blue comedy. She currently ends every video with "YOUR MUM RATES ME," a reference to the frequent "your mum" jokes she uses.
(i rate her too)
EA este doar parţial.
NATALIE TRAN
(wiki)
Birth name: Natalie Tyler Tran;
Web alias: communitychannel, natalietran;
Signature phrase: Zour mum rates me/ Hi!/ Pornomusic - slash - comment time
Natalie Tyler Tran is a video blogger on YouTube from Sydney using the nickname communitychannel. She is a digital media student at the University of New South Wales and a second-generation of Vietnamese-Australian.
Her videos include observational and self-deprecating humour. As well stream-of-consciousness commentary on social dilemmas, such as how much money
to spend on gifts for friends and what is appropriate telephone etiquette. Other videos include multi-role skits, where (with occasional exceptions), Tran plays most roles, combining multiple takes using split-screen compositing. Examples include dialogue between the Easter Bunny, Santa Claus and the Tooth Fairy, and a practical joke by an ultrasound technician.Her video response to racist viewer feedback has been described as "astute and scathingly funny." She has made several music videos, such as the "We Just Touched Awkwardly" song.Tran is an amateur violinist who has joked that no one is surprised when they learn an Asian plays a musical instrument. She displays her violin in many videos and has played it in one. She has recently asked for "challenges" for her to perform. The first challenge was for her to dance the Hoedown Throwdown from Disney's Hannah Montana: The Movie. Tran has not used her vlog to discuss religion or politics, and has said that although she does not drink it is "not because of any beliefs," but because she dislikes the taste and effects of alcohol.
Tran's vlog features frequent pop culture references and insider jokes, such as describing the soundtrack to her summary of user feedback as "porno music/comment time" and picking an "ugly word" and "attractive word" for each video. Tran's vlogs also contain elements of blue comedy. She currently ends every video with "YOUR MUM RATES ME," a reference to the frequent "your mum" jokes she uses.
(i rate her too)
Friday, November 20, 2009
I AM SOOOO FUCKING COOL!
Of course i am! I made a FUCKING GOOD joke.
Ceva vreme am considerat că este unul din multicunoscutele bancuri cu sistem de operare windows.
Şi îl încadrasem în dupletul preferat windows-jokes; din care mai face parte: "Schumacher şi Bill Gates mergeau cu maşina, când la un moment dat aceasta se strică. (Schumacher probabil încearcă să o repare, fără succes, ...just for the sake of argument). Iar Bill Gates spune: Hai să o închidem, ne dăm jos, urcăm şi o pornim iar."
Apoi mi-am dat seama că de fapt nu am mai auzit bancul nicăieri, şi nici nu
l-am citit.
Astfel, bancul meu, născut în timpul unui spectacol de reinstalare windows, este: Prima versiune de windows inventată este The Blue Screen Of Death.
[so OWNED! .. copyright and all..]
Am adaugat câteva bancuri la dupletul iniţial, în urma căutărilor:
1. Windows 98 is not a virus, a virus does something.
2. Care este diferenţa dintre windows şi un virus? R: virusul nu se blochează niciodată.
3. Puţin şi:
Î: Câte taste are o tastatură Microsoft?
R: 3. (Ctrl+Alt+Delete).
Ceva vreme am considerat că este unul din multicunoscutele bancuri cu sistem de operare windows.
Şi îl încadrasem în dupletul preferat windows-jokes; din care mai face parte: "Schumacher şi Bill Gates mergeau cu maşina, când la un moment dat aceasta se strică. (Schumacher probabil încearcă să o repare, fără succes, ...just for the sake of argument). Iar Bill Gates spune: Hai să o închidem, ne dăm jos, urcăm şi o pornim iar."
Apoi mi-am dat seama că de fapt nu am mai auzit bancul nicăieri, şi nici nu
l-am citit.Astfel, bancul meu, născut în timpul unui spectacol de reinstalare windows, este: Prima versiune de windows inventată este The Blue Screen Of Death.
[so OWNED! .. copyright and all..]
Am adaugat câteva bancuri la dupletul iniţial, în urma căutărilor:
1. Windows 98 is not a virus, a virus does something.
2. Care este diferenţa dintre windows şi un virus? R: virusul nu se blochează niciodată.
3. Puţin şi:
Î: Câte taste are o tastatură Microsoft?
R: 3. (Ctrl+Alt+Delete).
E căcat în OrangeShop...
Şi pe bună dreptate.
Deşi am trecut foarte puţin prin această reţea, am rămas cu o părere foarte bună (sau fie, destul de... cel puţin comparativ cu V.).
Totuşi, ceea ce urăsc la diverşii operatori GSM existenţi este că îţi flutură prin faţă o ofertă foarte drăguţă, dar cu prea multe steluţe - te simţi ca într-un observatorul astronomic.
Recent am avut deosebita plăcere de a mă informa din plin, cu telefoane, oferte, opţiuni şi supraopţiuni.
Cât despre partea excretoare, este foarte ..palpabilă, din nefericire.
The joke is on a little boy.
Nu ştiu din care motiv, dar se pare că majoritatea copiilor nu se descurcă cu diverse sarcini simple. Cum ar fi ştersul, sau mersul atent, legat de şireturi ş.a.m.d.
Şi astfel, uneori miros a rahat. Uneori acest lucru se întâmplă într-o reprezentanţă Orange.
Subtil. Foarte subtil.
Deşi am trecut foarte puţin prin această reţea, am rămas cu o părere foarte bună (sau fie, destul de... cel puţin comparativ cu V.).
Totuşi, ceea ce urăsc la diverşii operatori GSM existenţi este că îţi flutură prin faţă o ofertă foarte drăguţă, dar cu prea multe steluţe - te simţi ca într-un observatorul astronomic.
Recent am avut deosebita plăcere de a mă informa din plin, cu telefoane, oferte, opţiuni şi supraopţiuni.
Cât despre partea excretoare, este foarte ..palpabilă, din nefericire.
The joke is on a little boy.
Nu ştiu din care motiv, dar se pare că majoritatea copiilor nu se descurcă cu diverse sarcini simple. Cum ar fi ştersul, sau mersul atent, legat de şireturi ş.a.m.d.
Şi astfel, uneori miros a rahat. Uneori acest lucru se întâmplă într-o reprezentanţă Orange.
Subtil. Foarte subtil.
Monday, November 16, 2009
It has been good. Very good... nay. outstanding.. nay-nay ...Exemplary.
Mi se întâmplă frecvent să uit chestii. Uneori, chiar dacă nu îmi aparţin... (a nu se înţelege greşit, chiar spuneam cândva în trecut, "pentru lucrurile mele am atenţia trezită, pentru lucrurile altora, am atenţia sporită"... of course, i might be lying).
Totuşi, dacă se întâmplă să uit ceva care nu îmi aparţine, care din oarecare motive a fost în posesia mea o anumită perioadă, şi pe care trebuie să îl returnez, mi se pare că implicarea personală salvează tot.
"Ţi-am uitat stickul acolo, dar am uitat şi căştile mele", sau.. "Ţi-am uitat copilul în parc, dar l-am uitat cu cartea mea".
Somehow, that makes sence for me.
Saturday, November 14, 2009
Profesorul meu, (the old) Dl. Herbert .. (şi câinele lui Jesse)
Toleranţa mea ajunge la cote aproape minime la limite geriatrice. Deşi sunt de părere că fiecare îşi iubeste bătrânii. Ai lui. Apoi, depinde de diverse variabile; iar în cazul meu, variabilele tind aproape toate (99,9 %) către zero.
________________________________
Despre omul acesta încerc să fac o poveste de multe, multe zile.
Totuşi, este doar un material aparent.
Mă amuză cum de fiecare dată când îl zăresc doar, mi-l vizualizez mai tremurând, cu o voce mai suavă (mmhmm) visând la tinerei cu barbă frumoasă şi bine făcută.
Sau cum niciodată nu reuşeşte să îşi păstreze răbdarea şi începe să povestească tot felul de inutilităţi (complete).
Însă cam atât este de zis.
În rest nu reprezintă nimic.
Trist.
(to be uploaded. with picture)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
UPLOADED: Urmează limbaj maliţios. Viewers discretion is advised.
Mr. H.: Nu ştiu cum m-a păcălit să îi apreciz lucrarea astfel...
S.: Ştiu eu... Pentru că l-ai fute tandru. În cur.
(din nou, explicaţia limbajului este în linkul de mai sus, sau aici. Replica este nespusă, dar gândită, deci păcatul era oricum săvârşit).
________________________________
Despre omul acesta încerc să fac o poveste de multe, multe zile.
Totuşi, este doar un material aparent.
Mă amuză cum de fiecare dată când îl zăresc doar, mi-l vizualizez mai tremurând, cu o voce mai suavă (mmhmm) visând la tinerei cu barbă frumoasă şi bine făcută.
Sau cum niciodată nu reuşeşte să îşi păstreze răbdarea şi începe să povestească tot felul de inutilităţi (complete).
Însă cam atât este de zis.
În rest nu reprezintă nimic.
Trist.
(to be uploaded. with picture)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
UPLOADED: Urmează limbaj maliţios. Viewers discretion is advised.
Mr. H.: Nu ştiu cum m-a păcălit să îi apreciz lucrarea astfel...
S.: Ştiu eu... Pentru că l-ai fute tandru. În cur.
(din nou, explicaţia limbajului este în linkul de mai sus, sau aici. Replica este nespusă, dar gândită, deci păcatul era oricum săvârşit).
░ BullFuck
Uneori ţi se pare că lucrurile au un anume curs.
Nu mereu eşti de acord cu acel curs, fie că ţi se pare odios (nedrept, etc), fie puţin cam grăbit. Oricare ar fi cazul (bineînţeles, există şi posibilitatea celui pozitiv..) la un moment dat, este foarte posibil să te conformezi, şi să accepţi lucrurile aşa cum sunt.
Şi totuşi, unele aspecte ale vieţii sunt complet imprevizibile.
Trebuie să învăţ să îmi aleg luptele..
Uneori este mai bine să aleg tăcere în loc de ceva ce nu ar trebui spus.
Nu mereu este cazul meu.
Iar eu mă întreb cum anume îşi fac oamenii alegerile importante
Nu înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, ce e în neregulă cu cei. Ce oare vor?
Şi oare, ei ştiu?
Şi dacă ştiu, oare le displace?
Este ceva care li s-a întâmplat complet întâmplător, dar nu este tocmai util, sau măcar uşor de explicat. Sau poate ceva pare natural, dar provoacă frică, iar ce provoacă frică trebuie îndepărtat.
Din oarecare motive fug de această realitate virtuală, doar de dragul diverselor raţiuni.
_________________________________________
Mai ambiguu decât de obicei?
La fel cred şi eu.
Nu mereu eşti de acord cu acel curs, fie că ţi se pare odios (nedrept, etc), fie puţin cam grăbit. Oricare ar fi cazul (bineînţeles, există şi posibilitatea celui pozitiv..) la un moment dat, este foarte posibil să te conformezi, şi să accepţi lucrurile aşa cum sunt.
Şi totuşi, unele aspecte ale vieţii sunt complet imprevizibile.
Trebuie să învăţ să îmi aleg luptele..
Uneori este mai bine să aleg tăcere în loc de ceva ce nu ar trebui spus.
Nu mereu este cazul meu.
Iar eu mă întreb cum anume îşi fac oamenii alegerile importante
Nu înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, ce e în neregulă cu cei. Ce oare vor?
Şi oare, ei ştiu?
Şi dacă ştiu, oare le displace?
Este ceva care li s-a întâmplat complet întâmplător, dar nu este tocmai util, sau măcar uşor de explicat. Sau poate ceva pare natural, dar provoacă frică, iar ce provoacă frică trebuie îndepărtat.
Din oarecare motive fug de această realitate virtuală, doar de dragul diverselor raţiuni.
_________________________________________
Mai ambiguu decât de obicei?
La fel cred şi eu.
Friday, November 13, 2009
Tinereţe tulburată
chiarnumaintereseazaparereacelorlaltinuconteazanuimipasastiucao
rsavorbeascanebunieimelesaseimpotriveascainseamnaatatdeputinpe
ntrumineoricumfaccamtotceimivinenuurmarescchiarsadisplacdarre
fuzmereusavafacpeplacnuimipasaceorsazicastiuoricumcaorsaimipoa
rtepicatuestimaiputinnebundecatmineeusuntcelcestietotuldespretine
rsavorbeascanebunieimelesaseimpotriveascainseamnaatatdeputinpe
ntrumineoricumfaccamtotceimivinenuurmarescchiarsadisplacdarre
fuzmereusavafacpeplacnuimipasaceorsazicastiuoricumcaorsaimipoa
rtepicatuestimaiputinnebundecatmineeusuntcelcestietotuldespretine
Tuesday, November 10, 2009
Din oarecare motiv roşu
La un moment dat în viaţă trebuie să te găseşti cărând diferite obiecte. Remarci acesta când acel lucru este mai mare decât tine (dar nu necesar mai greu).
Dar aşa suntem noi, conservatori. Încă din momentul zero, am construit (roţi şi corturi, de diferite anverguri), am omorât chestii ŞI, bineînţeles, am adus altele (nu neapărat vii - la oricare moment în existenţa lor) pe lângă roţi şi în corturi.
______________________________________
Sunt unele lucruri pe care nu o să le pot înţelege niciodată.
Iar şoferii sunt printre cele mai interesante specimene existente. Precum şi vorba, există oameni buni, oameni răi şi şoferi.
Totuşi nu vreau să detaliez atât de mult, încât să vorbesc despre taximetrişti.
O să mă uimesc, însă, cu cei care trec pe culoarea roşie a semaforului, chiar dacă nu există loc unde să treacă, şi ajung cei care blochează intersecţia, cu cei care intră pe străzi cu sens unic şi mai aşteaptă să te dai la o parte, să le faci loc, dar - şi mai important pentru fluxul poveştii - cu cei care fac stânga, dar nu vor să acorde prioritate pietonilor, chiar dacă aceştia îmbracă un panou roşu.
Iar roşu (în intersecţie, poate nu şi în viaţă) înseamnă opreşte, boule.
Dar aşa suntem noi, conservatori. Încă din momentul zero, am construit (roţi şi corturi, de diferite anverguri), am omorât chestii ŞI, bineînţeles, am adus altele (nu neapărat vii - la oricare moment în existenţa lor) pe lângă roţi şi în corturi.
______________________________________
Sunt unele lucruri pe care nu o să le pot înţelege niciodată.
Iar şoferii sunt printre cele mai interesante specimene existente. Precum şi vorba, există oameni buni, oameni răi şi şoferi.
Totuşi nu vreau să detaliez atât de mult, încât să vorbesc despre taximetrişti.
O să mă uimesc, însă, cu cei care trec pe culoarea roşie a semaforului, chiar dacă nu există loc unde să treacă, şi ajung cei care blochează intersecţia, cu cei care intră pe străzi cu sens unic şi mai aşteaptă să te dai la o parte, să le faci loc, dar - şi mai important pentru fluxul poveştii - cu cei care fac stânga, dar nu vor să acorde prioritate pietonilor, chiar dacă aceştia îmbracă un panou roşu.
Iar roşu (în intersecţie, poate nu şi în viaţă) înseamnă opreşte, boule.
Sunday, November 8, 2009
► ♪♫ ♪♪ for ♂ ♀
Un miez de om, cam asta era.
Puţin, dar sugestiv. Al dracului de sugestiv.
Legendele pe care le zice, spun că s-a născut odată cu muzica, dar a aşteptat timid o familie, mai multă vreme.
Apoi a venit Olguţa. Ea este şi mai mică decât Miezul, dar nu este de om. Este un mic spiriduş.
Unul care s-a îndrăgostit de muzică.
Olguţa este un spiriduş puţin diferit de ce te-ai aştepta.
Are un păr foarte lung, dar ondulat, nu drept ca al celorlalţi. Ochii mari, pătrunzători, şi o fire foarte gânditoare, dar veselă şi putin cam copilăroasă.
Apoi, s-a îndrăgostit de El, Miezul. Ce-i drept, nimeni nu ştie cum s-au găsit. Dar sunt nedespărţiţi de atunci.
Şi în fiecare seară, şi în fiecare dimineaţă, cei doi fac muzică împreună.
Muzică lor e iubire, de creaţie, de existenţă, de vibraţie, de tot.
Puţin, dar sugestiv. Al dracului de sugestiv.
Legendele pe care le zice, spun că s-a născut odată cu muzica, dar a aşteptat timid o familie, mai multă vreme.
Apoi a venit Olguţa. Ea este şi mai mică decât Miezul, dar nu este de om. Este un mic spiriduş.
Unul care s-a îndrăgostit de muzică.
Olguţa este un spiriduş puţin diferit de ce te-ai aştepta.
Are un păr foarte lung, dar ondulat, nu drept ca al celorlalţi. Ochii mari, pătrunzători, şi o fire foarte gânditoare, dar veselă şi putin cam copilăroasă.
Apoi, s-a îndrăgostit de El, Miezul. Ce-i drept, nimeni nu ştie cum s-au găsit. Dar sunt nedespărţiţi de atunci.
Şi în fiecare seară, şi în fiecare dimineaţă, cei doi fac muzică împreună.
Muzică lor e iubire, de creaţie, de existenţă, de vibraţie, de tot.
Eco viaţa
[fragmentul eco pe care îl voi aborda este despre gunoaie, dar la fel de bine se poate adapta şi modela pe întreaga gamă de idei]
Eco. O nouă modă.
Şi totuşi scepticismul mă îneacă.
De ce?
Pentru că Omul este foarte conservator de fel, lucru pe care l-am tot discutat.
De exemplu, pentru lămuriri, cum am mai zis, este conservator în începerea unei relaţii, consideră o bâtă un cadou mult mai de succes decât un buchet de flori, şi totodată, privind relaţionar-mai-extins, nu va respecta pe nimeni din jur (deci oarecum în completarea la nimeni vine şi nimic).
Astfel, eu nu văd toate reclamele "eco" având succes. Nu în faţa unor creaturi deja formate. Este dificil să modelezi un copil, cât despre un adult, este deja aproape fantezie.
Nu neg că mă bucur că există oameni care s-au gândit în cele din urmă "la natură".
În linii mari, personal nu mă interesează să o salvăm, nu prea este un lucru palpabil, fiind o forţă prea mare pentru a putea fi controlată, dar prefer să fie curată, deci mediul în care m-aş putea afla la un moment dat să fie plăcut şi curat.
Egoist?
Poate, dar are efect. Plus, că asta este doar coaja.
Cât despre reclame în spectrul personal, nu mă mişcă cu nimic. Eu nu am aruncat niciodată un gunoi pe stradă în mod constient. Cel mult să îmi cadă şi să nu îl văd. Şi nu exagerez deloc.
Aşadar, cum nu mă consider publicul vizat, că doar îmi zice că e timpul să încep să respect natura, nu mă motivează în nici un fel.
Dar, când cred Ei că Georgeta se va schimba? Şi cum? Privind reclamele? Georgeta, care îi dă lui Georgel un gunoi (ambalaj) să îl arunce pe geamul autobuzului, deşi mai are 3 minute până ajunge acasă. Ca să nu mai vorbesc de Georgel, care este mai mult decât complice.
Rezolvarea pe care o văd eu: mişcare media, care deja există, timid, dar suficient, ore de educaţie ecologică şi civică (dar nu ce prostii făceam eu când eram la şcoală), eventual şi nişte ore de educare a părinţilor, ca să nu zicem că nu am încercat, iar cireaşa de pe tort, AMENZI!
Fără pedeapsă, Omul conservator nu se va motiva să facă nimic.
Greşesc?
I highly doubt it.
Eco. O nouă modă.
Şi totuşi scepticismul mă îneacă.
De ce?
Pentru că Omul este foarte conservator de fel, lucru pe care l-am tot discutat.
De exemplu, pentru lămuriri, cum am mai zis, este conservator în începerea unei relaţii, consideră o bâtă un cadou mult mai de succes decât un buchet de flori, şi totodată, privind relaţionar-mai-extins, nu va respecta pe nimeni din jur (deci oarecum în completarea la nimeni vine şi nimic).
Astfel, eu nu văd toate reclamele "eco" având succes. Nu în faţa unor creaturi deja formate. Este dificil să modelezi un copil, cât despre un adult, este deja aproape fantezie.
Nu neg că mă bucur că există oameni care s-au gândit în cele din urmă "la natură".
În linii mari, personal nu mă interesează să o salvăm, nu prea este un lucru palpabil, fiind o forţă prea mare pentru a putea fi controlată, dar prefer să fie curată, deci mediul în care m-aş putea afla la un moment dat să fie plăcut şi curat.
Egoist?
Poate, dar are efect. Plus, că asta este doar coaja.
Cât despre reclame în spectrul personal, nu mă mişcă cu nimic. Eu nu am aruncat niciodată un gunoi pe stradă în mod constient. Cel mult să îmi cadă şi să nu îl văd. Şi nu exagerez deloc.
Aşadar, cum nu mă consider publicul vizat, că doar îmi zice că e timpul să încep să respect natura, nu mă motivează în nici un fel.
Dar, când cred Ei că Georgeta se va schimba? Şi cum? Privind reclamele? Georgeta, care îi dă lui Georgel un gunoi (ambalaj) să îl arunce pe geamul autobuzului, deşi mai are 3 minute până ajunge acasă. Ca să nu mai vorbesc de Georgel, care este mai mult decât complice.
Rezolvarea pe care o văd eu: mişcare media, care deja există, timid, dar suficient, ore de educaţie ecologică şi civică (dar nu ce prostii făceam eu când eram la şcoală), eventual şi nişte ore de educare a părinţilor, ca să nu zicem că nu am încercat, iar cireaşa de pe tort, AMENZI!
Fără pedeapsă, Omul conservator nu se va motiva să facă nimic.
Greşesc?
I highly doubt it.
Saturday, November 7, 2009
Lucruri de bucurie, sau Animalia, Chordata, Vertebrata, Mammalia, Artiodactyla, Ruminantia, Bovidae, Bovinae, Bos, Bos taurus
Încă din copilărie am avut o repulsie faţă de vite, acest lucru fiind urmarea unui eveniment aparent nefericit (atunci lucrurile păreau a fi ceea ce nu erau).
Totuşi nu m-am gândit că acest sentiment va supravieţui si mult în inima urmaba, cel puţin la acea vârstă, a inocenţei.
Bovinele, aceste rumegătoare cu tendinţe blânde, au avut cea mai rapidă evoluţie din toate fiinţele ce au prins viaţa.
Au pornit uşor, de la organisme unicelulare, spre pluricelular, cu păr scurt, bot lung şi buze umede, coarne goale şi ochi mari.
Apoi, au lepădat coarnele, dar au păstrat golul. La cele două degete şi-au mai pus câteva, şi-au modificat postura, îşi aranjează mai mult părul, care capătă şi alte proporţii, and so on.
Dar evoluţia este o treabă mult prea complicată. Finalitatea este mult mai uşor de observat.
_______________________________________
Urăsc oamenii care nu au interes faţă de ceva, sau oamenii care nu se respectă.
Căci oamenii care nu se respectă pe ei, nu vor ştii niciodată să respecte pe altcineva.
Iar în lumea lor conservatoare, multe lucruri sunt normale.
Mâncatul de biscuiţi într-o încăpere cu maxim 90 de locuri, din primul rând, e ok.
Vorbitul tare despre amintirile din copilărie într-o altă încăpere, ceva mai mare de astă dată, e ok.
Să te strâmbi şi să pleci zgomotos în timp ce Cineva îşi prezintă părerile, oricît de neobişnuite ar fi pentru tine, ca apoi să râzi şi mai zgomotos, de afară, încât să se ştie ce faci, e ok.
[and i could go on, and on...]
De fapt, ştii ce?
Nu, nu e ok, deloc.
Trebuie, ca în fiecare zi să mă armez cu mai puţină răbdare şi toleranţă, căci asta va salva lumea.
Totuşi nu m-am gândit că acest sentiment va supravieţui si mult în inima urmaba, cel puţin la acea vârstă, a inocenţei.
Bovinele, aceste rumegătoare cu tendinţe blânde, au avut cea mai rapidă evoluţie din toate fiinţele ce au prins viaţa.
Au pornit uşor, de la organisme unicelulare, spre pluricelular, cu păr scurt, bot lung şi buze umede, coarne goale şi ochi mari.
Apoi, au lepădat coarnele, dar au păstrat golul. La cele două degete şi-au mai pus câteva, şi-au modificat postura, îşi aranjează mai mult părul, care capătă şi alte proporţii, and so on.
Dar evoluţia este o treabă mult prea complicată. Finalitatea este mult mai uşor de observat.
_______________________________________
Urăsc oamenii care nu au interes faţă de ceva, sau oamenii care nu se respectă.
Căci oamenii care nu se respectă pe ei, nu vor ştii niciodată să respecte pe altcineva.
Iar în lumea lor conservatoare, multe lucruri sunt normale.
Mâncatul de biscuiţi într-o încăpere cu maxim 90 de locuri, din primul rând, e ok.
Vorbitul tare despre amintirile din copilărie într-o altă încăpere, ceva mai mare de astă dată, e ok.
Să te strâmbi şi să pleci zgomotos în timp ce Cineva îşi prezintă părerile, oricît de neobişnuite ar fi pentru tine, ca apoi să râzi şi mai zgomotos, de afară, încât să se ştie ce faci, e ok.
[and i could go on, and on...]
De fapt, ştii ce?
Nu, nu e ok, deloc.
Trebuie, ca în fiecare zi să mă armez cu mai puţină răbdare şi toleranţă, căci asta va salva lumea.
Wednesday, November 4, 2009
Oameni. Observaţii. Succint.
Există multe tipuri de oameni. Oameni peste oameni.
Sunt mulţi la extreme, când îi privesti prin propria prismă: oameni pe care îi iubeşti (sau mai puţin profund - care doar îţi plac), oameni pe care îi urăşti şi oameni care sunt în regulă.
Iar pe urma celor "trei", vin oamenii care pur şi simplu îi adori.
Şi acest lucru este o certitudine. Chiar a fost demonstrat.
Atunci când apar în peisaj, reacţia este "ooooamenii ăiaaaa" (în funcţie de numele lor, porecle, sau alte denumiri..). Iar conversaţiile sunt posibil foarte adolescentine.
____________________________________________
Pot spune că persoanele de sex feminin adoră complimentele.
Totuşi, se pare că nu toată lumea înţelege la fel noţiunea de "compliment". Multe exemplare de sex opus ce adoptă comportament ostentativ, compulsiv (and so on) probabil consideră că damele în cauză vor fi flatate.
Da, mă refer la retarzii care complimentează (şi da, a se citi agresează) damele foarte "intens".
Subiectul nu îmi mai este la fel de intrigant acum, dar mai am unele uimiri rămase.
Nu înţeleg de ce majoritatea indivizilor de sex bărbatesc pe care i-am trecut prin sondaj (..ok, ok, toţi 5, ..adică 3), deşi nu acceptă comportamentul acesta, consideră că este o reacţie normală să îţi manifeşti interesul sau atracţia, chiar dacă uneori, pentru unii oameni, mai conservatori, asta înseamnă o lovitură cu bâta plasată bine (probabil urmată de o târşâire - a prăzii - până în peşteră).
Bineînţeles că, per total, a fost susţinută ideea instintului de conservare a speciei, şi toate prostiile alea.
Întrebarea mea este, de ce este văzut ca normal acest comportament, chiar dacă este neacceptat.
De ce lor (adică subiecţilor mei, dar cu siguranţă multor altora) li se pare normal ca un bărbat, un adevărat domn, să agreseze o femeie, fie urlând după ea, fie claxonând, fie îmbrancind-o, pipăind-o, sau mai ştiu eu ce(chiar violând-o, în ultimă instanţă), lăsându-se purtaţi de porniri naturale şi animalice, de ce li se pare complet inadmisibil ca un homosexual să ..îşi încerce norocul, (asta ca să nu lungesc exprimarea)?
Poate ca dragii de ei, poponarii, sunt răzbunarea femeilor, nu?
Ce poate fi mai rău decât cumulul de întâmplări de tipul celui povestit? (e o întrebare care nu îşi caută răspunsul, pentru că îl ştie).
Îmi imaginez că bărbaţii nu sunt abordaţi la fel (asta pentru că nu am asistat niciodată la un astfel de manifest).
Dar poate pe viitor o sa vedem la ştiri mai mulţi violatori homosexuali, ar fi interesant.
__________________________________
Şi în aceeaşi maniera de întrebări:
De ce homofobii sunt homofobi?
Oare pentru că a existat un moment în viaţa lor în care şi-au pus întrebări?
Oare au avut curiozitatea unui gând, iar apoi au fost acaparaţi de mustrări de conştiinţă?
Oare toţi oamenii sunt homosexuali în negare?
Oare..?
Sunt mulţi la extreme, când îi privesti prin propria prismă: oameni pe care îi iubeşti (sau mai puţin profund - care doar îţi plac), oameni pe care îi urăşti şi oameni care sunt în regulă.
Iar pe urma celor "trei", vin oamenii care pur şi simplu îi adori.
Şi acest lucru este o certitudine. Chiar a fost demonstrat.
Atunci când apar în peisaj, reacţia este "ooooamenii ăiaaaa" (în funcţie de numele lor, porecle, sau alte denumiri..). Iar conversaţiile sunt posibil foarte adolescentine.
____________________________________________
Pot spune că persoanele de sex feminin adoră complimentele.
Totuşi, se pare că nu toată lumea înţelege la fel noţiunea de "compliment". Multe exemplare de sex opus ce adoptă comportament ostentativ, compulsiv (and so on) probabil consideră că damele în cauză vor fi flatate.
Da, mă refer la retarzii care complimentează (şi da, a se citi agresează) damele foarte "intens".
Subiectul nu îmi mai este la fel de intrigant acum, dar mai am unele uimiri rămase.
Nu înţeleg de ce majoritatea indivizilor de sex bărbatesc pe care i-am trecut prin sondaj (..ok, ok, toţi 5, ..adică 3), deşi nu acceptă comportamentul acesta, consideră că este o reacţie normală să îţi manifeşti interesul sau atracţia, chiar dacă uneori, pentru unii oameni, mai conservatori, asta înseamnă o lovitură cu bâta plasată bine (probabil urmată de o târşâire - a prăzii - până în peşteră).
Bineînţeles că, per total, a fost susţinută ideea instintului de conservare a speciei, şi toate prostiile alea.
Întrebarea mea este, de ce este văzut ca normal acest comportament, chiar dacă este neacceptat.
De ce lor (adică subiecţilor mei, dar cu siguranţă multor altora) li se pare normal ca un bărbat, un adevărat domn, să agreseze o femeie, fie urlând după ea, fie claxonând, fie îmbrancind-o, pipăind-o, sau mai ştiu eu ce(chiar violând-o, în ultimă instanţă), lăsându-se purtaţi de porniri naturale şi animalice, de ce li se pare complet inadmisibil ca un homosexual să ..îşi încerce norocul, (asta ca să nu lungesc exprimarea)?
Poate ca dragii de ei, poponarii, sunt răzbunarea femeilor, nu?
Ce poate fi mai rău decât cumulul de întâmplări de tipul celui povestit? (e o întrebare care nu îşi caută răspunsul, pentru că îl ştie).
Îmi imaginez că bărbaţii nu sunt abordaţi la fel (asta pentru că nu am asistat niciodată la un astfel de manifest).
Dar poate pe viitor o sa vedem la ştiri mai mulţi violatori homosexuali, ar fi interesant.
__________________________________
Şi în aceeaşi maniera de întrebări:
De ce homofobii sunt homofobi?
Oare pentru că a existat un moment în viaţa lor în care şi-au pus întrebări?
Oare au avut curiozitatea unui gând, iar apoi au fost acaparaţi de mustrări de conştiinţă?
Oare toţi oamenii sunt homosexuali în negare?
Oare..?
Oamenilor le pasă.
Ce faci?
Ador întrebarea asta. Este cea mai sinceră posibil.
De ce?
Pentru că oamenii SINCER vor să audă un răspuns banal şi complet impersonal.
Bine, mulţumesc.
Iar eu, uneori, for yuks. You know, just to mix it up, îmi place să dau un răspuns personal.
Rău de tot.
E chiar dicstractiv.
De multe ori reacţia este poate mai sinceră decât întrebarea, o uimire facială care spune clar: "Ce s-a întâmplat? Ce faci? Răspunsul corect era Bine, mulţumesc. Eşti nebun?!"
De prea multe ori.
Şi poate nu ştii, dar când unui om chiar îi pasă, realizează, şi nu te va întreba ce mai faci, te va întreba Ce ai păţit, sau dacă Eşti bine?
Sau orice alte întrebări.
Personale. Şi mai mult de una, cu siguranţă.
Şi poate...
Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama mai mult că folosesc prea mult şi greşit cuvântul OM.
Dar multe lucruri sunt reinterpretate. Îşi pierd valoarea iniţială. Mai ales ei.
Mereu mă gândesc la vechiul proverb. "Ai carte, ai parte!"
În care nu este vorba de o scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. Noo.. e varianta înv[echită] şi pop[ulară], un act scris, un document; o dovadă.
Iar OMul poate va rămâne în istorie decât o Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic, prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcari fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
Most of the times. Măcar ca idee.
Ador întrebarea asta. Este cea mai sinceră posibil.
De ce?
Pentru că oamenii SINCER vor să audă un răspuns banal şi complet impersonal.
Bine, mulţumesc.
Iar eu, uneori, for yuks. You know, just to mix it up, îmi place să dau un răspuns personal.
Rău de tot.
E chiar dicstractiv.
De multe ori reacţia este poate mai sinceră decât întrebarea, o uimire facială care spune clar: "Ce s-a întâmplat? Ce faci? Răspunsul corect era Bine, mulţumesc. Eşti nebun?!"
De prea multe ori.
Şi poate nu ştii, dar când unui om chiar îi pasă, realizează, şi nu te va întreba ce mai faci, te va întreba Ce ai păţit, sau dacă Eşti bine?
Sau orice alte întrebări.
Personale. Şi mai mult de una, cu siguranţă.
Şi poate...
Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama mai mult că folosesc prea mult şi greşit cuvântul OM.
Dar multe lucruri sunt reinterpretate. Îşi pierd valoarea iniţială. Mai ales ei.
Mereu mă gândesc la vechiul proverb. "Ai carte, ai parte!"
În care nu este vorba de o scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. Noo.. e varianta înv[echită] şi pop[ulară], un act scris, un document; o dovadă.
Iar OMul poate va rămâne în istorie decât o Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic, prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcari fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
Most of the times. Măcar ca idee.
A Hard Day's Finally, sau Hatred. Pure fucking hatred.
Urăsc să pierd lucruri. Lucrurile care sunt foarte grele şi încărcate.
O poză cu o mamă cu un băieţel care plânge, un cadou, o împletitură, orice. Chiar nu contează.
Lucrurile sunt amintiri, amintirile sunt de neînlocuit, ce este de neînlocuit mă atrage.
Urăsc zilele în care nimic nu merge bine. Nu mă deranjează să îmi pierd lucruri uşoare. Regret când pierd ceva drag, memoria deformează.
Urăsc oamenii care mă fură. Aş vrea să moară.
Urăsc când stric lucruri, mai ales din neatenţie. Şi mai ales într-o zi în care nimic nu merge fluent.
Urăsc când trebuie să ies din casă, când ştiu că nu o să pot controla lumea de rahat, şi stiu ce este inevitabil.
Urăsc obligaţiile, când sunt puse în momente nepotrivite.
Urăsc păsările mici şi negre pe care nu poţi să le prinzi.
Urăsc să îmi amintesc că urăsc. Sau cât.
Aş vreau să fiu Hulk.
O poză cu o mamă cu un băieţel care plânge, un cadou, o împletitură, orice. Chiar nu contează.
Lucrurile sunt amintiri, amintirile sunt de neînlocuit, ce este de neînlocuit mă atrage.
Urăsc zilele în care nimic nu merge bine. Nu mă deranjează să îmi pierd lucruri uşoare. Regret când pierd ceva drag, memoria deformează.
Urăsc oamenii care mă fură. Aş vrea să moară.
Urăsc când stric lucruri, mai ales din neatenţie. Şi mai ales într-o zi în care nimic nu merge fluent.
Urăsc când trebuie să ies din casă, când ştiu că nu o să pot controla lumea de rahat, şi stiu ce este inevitabil.
Urăsc obligaţiile, când sunt puse în momente nepotrivite.
Urăsc păsările mici şi negre pe care nu poţi să le prinzi.
Urăsc să îmi amintesc că urăsc. Sau cât.
Aş vreau să fiu Hulk.
Tuesday, November 3, 2009
A Hard Day's Day
Unele zile sunt făcute pentru bad science. Sau sunt făcute bad for science, ..ştiinţă de orice fel.
Unele zile sunt pur şi simplu malefice.
Fie că nu reuşeşti să faci ce ţi-ai propus, că nu îţi dozezi timpul, oricât ai încerca, fie că obiectele se însufleţesc (în faţa ta = înaintea ta), fie că celelalte obiecte au mai multă voinţă personală decât ar fi normal (oricum, diferită de a ta) - există o singură finalitate.
Şi nimic nu o va putea schimba, nici măcar o rachetă pe lună.
Unele zile sunt pur şi simplu malefice.
Fie că nu reuşeşti să faci ce ţi-ai propus, că nu îţi dozezi timpul, oricât ai încerca, fie că obiectele se însufleţesc (în faţa ta = înaintea ta), fie că celelalte obiecte au mai multă voinţă personală decât ar fi normal (oricum, diferită de a ta) - există o singură finalitate.
Şi nimic nu o va putea schimba, nici măcar o rachetă pe lună.
Monday, November 2, 2009
Melcul, Marin Sorescu
Melcul şi-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix
În el.
Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfectă
De care-i e silă –
În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă –
Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el –
Melcul,
De care-i e silă.
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix
În el.
Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfectă
De care-i e silă –
În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă –
Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el –
Melcul,
De care-i e silă.
Fotografie de război.
Sunt un monstru de om.
Uneori mă gândesc că m-am născut în secolul care nu trebuie. Poate mai bine arătam pe un câmp de luptă, căsăpind alţi monstri de oameni. Cu siguranţă.
Zilnic am rituarul meu, foarte sângeros, dar mi-am promis să nu mai omor nici o vietate. Nu este tocmai prada ce îmi place.
Iar viaţa modernă, deşi împiedică măcelul, fie el bazat chiar şi pe motiv de onoare, îmi deschide alte uşi. O oarecare problemă, ai nevoie şi de timp şi de bani.
Opţiunile sunt multiple.
Ritualul este destul de secret, îmi place să îmi păstrez intimităţile, în ciuda vieţii turbate din studio, unde nu ai lăsa loc de intimitate.
Iar singura scăpare onirică din viaţa de sânge este Ea, femeia-copil.
Nu ştiu sigur de unde a apărut, nu cred că ştie nimeni. Însă ne-a cuprins vieţile cu un parfum dulceag de câmpie.
Stupid, nu?
Dar când intră în orice încăpere, se face primăvară.
Ea vine, şi alege filme.
Noi toţi stăm, nemişcaţi în pernele noastre, şi privim aproape fără răsuflare. Suntem toţi nişte muşte, iar Ea are 8 picioare.
Filmele nu reies din prezenţa ei plutitoare. Aparţin mai degrabă unui alt suflet, zbuciumat.
Sunt filme ale vieţii, ale lumii. Filmează sărăcia, războiul, viaţa oamenilor, tot ce e rău sau negru. Şi mic.
Şi uneori Ea plânge. Uşor, aproape de nesimţit. Dar nimeni nu spune nimic.
Privim cu toţii lacrimile femeii-copil pe un fond negru, vibrant.
Dar nimeni nu zice nimic.
Am putea cu toţii să luptăm pe câmpuri, să curmăm vieţi, să facem orice, dar stăm.
Privim.
Şi nimeni nu zice nimic.
Uneori mă gândesc că m-am născut în secolul care nu trebuie. Poate mai bine arătam pe un câmp de luptă, căsăpind alţi monstri de oameni. Cu siguranţă.
Zilnic am rituarul meu, foarte sângeros, dar mi-am promis să nu mai omor nici o vietate. Nu este tocmai prada ce îmi place.
Iar viaţa modernă, deşi împiedică măcelul, fie el bazat chiar şi pe motiv de onoare, îmi deschide alte uşi. O oarecare problemă, ai nevoie şi de timp şi de bani.
Opţiunile sunt multiple.
Ritualul este destul de secret, îmi place să îmi păstrez intimităţile, în ciuda vieţii turbate din studio, unde nu ai lăsa loc de intimitate.
Iar singura scăpare onirică din viaţa de sânge este Ea, femeia-copil.
Nu ştiu sigur de unde a apărut, nu cred că ştie nimeni. Însă ne-a cuprins vieţile cu un parfum dulceag de câmpie.
Stupid, nu?
Dar când intră în orice încăpere, se face primăvară.
Ea vine, şi alege filme.
Noi toţi stăm, nemişcaţi în pernele noastre, şi privim aproape fără răsuflare. Suntem toţi nişte muşte, iar Ea are 8 picioare.
Filmele nu reies din prezenţa ei plutitoare. Aparţin mai degrabă unui alt suflet, zbuciumat.
Sunt filme ale vieţii, ale lumii. Filmează sărăcia, războiul, viaţa oamenilor, tot ce e rău sau negru. Şi mic.
Şi uneori Ea plânge. Uşor, aproape de nesimţit. Dar nimeni nu spune nimic.
Privim cu toţii lacrimile femeii-copil pe un fond negru, vibrant.
Dar nimeni nu zice nimic.
Am putea cu toţii să luptăm pe câmpuri, să curmăm vieţi, să facem orice, dar stăm.
Privim.
Şi nimeni nu zice nimic.
Sunday, November 1, 2009
Before. After.
BEFORE:
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos)
- time spent with friends must be scheduled way in advance.
- your parents have more of a social life than you.
- you have no life, and admit it.
- you confuse today and tomorrow.
- you use your alarm to tell you when to go to sleep
- you have an ample supply of B HB H & F and know the difference between them
AFTER:
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you say "It's only midnight- I have plenty of time to finish."
- you buy trace paper in mass quantities.
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- the biggest decision you have to make near the end of the term is "pencil, or ink?"
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos.)
- you start competing with each other for number of hours without sleep. (Less than 40 need not compete).
- time spent with friends must be scheduled way in advance. - UPGRADED
- you've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
- your parents have more of a social life than you.
- your friends get more sleep in one night than you do in one week.
- you consider 3AM an early night.
- you've ever dreamt about your models.
- you start wearing all black.
- you have no life, and admit it. - upgraded
- you ask Santa Clause for architecture supplies.
- you think it's possible to CREATE space.
- you fight with inanimate objects.
- your roommates say "good morning," and you reply "good night."
- you understand why architects have glasses and white hair.
- you only buy groceries once a month.
- you confuse today and tomorrow.
- you (almost) wear your USB Drive around your neck;
- you avoid eating, sleeping, or going to the hospital because you need to finish a model;
- you have an ample supply of B HB H F and know the difference between them;
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos)
- time spent with friends must be scheduled way in advance.
- your parents have more of a social life than you.
- you have no life, and admit it.
- you confuse today and tomorrow.
- you use your alarm to tell you when to go to sleep
- you have an ample supply of B HB H & F and know the difference between them
AFTER:
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you say "It's only midnight- I have plenty of time to finish."
- you buy trace paper in mass quantities.
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- the biggest decision you have to make near the end of the term is "pencil, or ink?"
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos.)
- you start competing with each other for number of hours without sleep. (Less than 40 need not compete).
- time spent with friends must be scheduled way in advance. - UPGRADED
- you've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
- your parents have more of a social life than you.
- your friends get more sleep in one night than you do in one week.
- you consider 3AM an early night.
- you've ever dreamt about your models.
- you start wearing all black.
- you have no life, and admit it. - upgraded
- you ask Santa Clause for architecture supplies.
- you think it's possible to CREATE space.
- you fight with inanimate objects.
- your roommates say "good morning," and you reply "good night."
- you understand why architects have glasses and white hair.
- you only buy groceries once a month.
- you confuse today and tomorrow.
- you (almost) wear your USB Drive around your neck;
- you avoid eating, sleeping, or going to the hospital because you need to finish a model;
- you have an ample supply of B HB H F and know the difference between them;
Drumul, Marin Sorescu
Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va anunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă brutal
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.
Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va anunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă brutal
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.
Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.
Subscribe to:
Posts (Atom)