Expresia de mai sus nu este doar o răutate gratuită la adresa oameniilor graşi.
Este mai mult de atât.
Este o glumă archi foarte simpatică, ce şi-a croit drum prin capul meu. Şi care mi-a devenit foarte dragă.
Este mai mult de atât.
Este o glumă archi foarte simpatică, ce şi-a croit drum prin capul meu. Şi care mi-a devenit foarte dragă.
________________
Muza mea a fost Ratb.
Autobuz, troleibuz, tramvai.
Aglomeraţie. Trafic infernal.
Şi mereu prind toate şansele să întârzi la întâlniri - bineînteles, mai puţin atunci când ajung mai devreme decât ceilalţi participanţi, care au întârziat la rândul lor..
Momentan frigul m-a făcut să privesc cu scepticism bicicleta, care trăieşte în praf şi ruină.
Mai mult decât frigul, hoţii de biciclete m-au făcut, de mult, să privesc cu scepticism chiar mai îndrăcit bicicleta ca mod de locomoţie - zi de zi.
Dar şi Ratbul are şarmul lui.
Nu găseşti oriunde în acelaşi mijloc de transport un cerşetor orb neînsoţit, un grup de alţi trei, fără talente speciale, decât recitarea de rugăciuni (şi un strat gros de nesimţire, dar mai mult în afara tramvaiului), o vânzătoare de produse de 1leu foarte politicoasă şi un violonist.
Aş spune că a fost chiar un spectacol...
