Frica doi

De ce exista frica?
ura este poate cel mai puternic sentiment uman, mai puternic decat iubirea poate.
dar frica este cel mai profund.
incepi, de mic, prin frica de intuneric. apoi capeti, pe masura ce cresti, diverse fobii - care mai de care mai neobisnuite, mai ciudate, ajungand la un apogeu al fobiilor aberante.
ajungi sa te temi de nasturi si de tacamuri din metale; cand ai acumulat suficiente temeri incontrolabile, parca ai nevoie de altceva...
in cautarea noului, poate ineditului, incepi sa te temi de ceilalti: ti-e frica de influenta celor din jur, sa te legi, sa te dedici sau sa te schimbi pentru acel scop ce are cauze instinctive. fiindu-ti frica, incepi sa urasti. ajungi sa urasti chiar si sentimentele, intreg spectrul: iubire, fericire, tristete...tot.
si cel mai de neinteles, ti se face frica sa urasti tot ce te inspaimanta.
Deci, de ce exista frica?

Divinitate

azi devin fotografie. sufletul mi-l las furat de o pelicula de film. ma poti vedea de acum.
am murit de mult. dar inca sunt aici; insa nu mai sunt muritor, neputand muri. am reflectat asupra-mi minute si ore, zile, chiar si ani. si-apoi m-a lovit: mi-am pierdut partea umana, muritoare, sau am indepartat-o, si am inviat, sub forma de zeu.
si nu oricum, eu sunt a Lor cel Mare! am depasit orice tipare, ii uimesc mereu.
nu mai am nevoie de somn, nici de hrana; doar de acel nectar - si acela doar uneori, in amintirea vremurilor simple.
mai am un dor, o singura, din urma legatura cu ei: caldura altui corp, imbratisarea patimasa si somnoroasa a altui muritor.
ca un luceafar ma cobor sa-mi caut ajutorul suferintei mele. doar sa-l gasesc si mi-l fac sclav; opresc timpul, il las sa se scurga printre degetele-mi usor, ca fumu-mi tigarii uitate-n scrumiera.
in aceasta trecere lina viata se schimba, adoarme, devine vis. totul pare ca se intampla in palatul meu de cuart, nu chiar aici - la picioarele universului, pe pamant.
totul e aproape fericire, zambesc, si eu, si ei. e atata fericire, ca ma urc pe cer si ma arunci, zambind mereu, si zbor.
dara pana sa ma cobor timpul o ia din loc si fuge ca turbat; totul se schimba, devine gri; ma pierd de tine, ma pierd de ei, ma pierd de mine, de tot.
infrant, o sa ma revin in nori, in patul meu de cuart; o sa visez si o sa ard fotografia.

Nimic

- mai am un singur gand.. nu mai mi-e bine
vad toti in jur ca pierd tot timpul si libertatea ce o au si eu astept o clipa vaga de libertate
se numeste oare aceasta asteptare sclavia vietii? sau frica de raspuns la ce apare-n jur?
raspuns e oare? sau negare? ..
ma intrebi ce vreau?
nu stiu.. acum as vrea sa ma arunc.. in gol.. imi leaga totusi cineva o funie.. dar nu de gat cum te-ai gandi, sa-mi curme viata ca un zeu.. ci de picioare ca un inger, sa nu ma piarda - eu, sufletul pereche.. al jumatatii ce se pierde ..
nu ma-ntelegi.. nu ai facut-o niciodata.. si totusi iti vorbesc si ma asculti.. decat tie pot vorbi, altuia nu ii ajunge glasul .. se pierde ..
ma pierd cu el..

Betie

ce se intampla? sunt pictori si astrii.. sunt oameni si stele..si sunteti voi.. sunt simpli si canturi, sunt goi si arii.. si suntem noi..
dar eu ? unde ma aflu? astept in van si plang si pier.. ma stradui sa caut si stau si astept..
dar cresc ca o raza, ajung si ma pierd..
gasesc fericirea in culoare si nerv.. fericirea? o, ce gandire utopica.. cand vom ajunge sa detinem astfel lumea? fericirea, un gand de copil..
dar eu cred ca o raza, ajung si ma pierd.. copil de mult nu sunt si totusi n-am crescut..
ma ratacesc la mijloc undeva si caut .. ma caut printre stele si te-am gasit.. zarit mai mult..
dar nu aleg un drum concret.. fug de la mine inspre tine si ma pierd..
un fulg de dementa gandita atent mestecata... nu intelegi nimic din tot ce iti spun si totusi asculti cu ochi de nebun..

[final tragi-comic]

Revenire

- de ce te temi? de ce iti e frica de tot? nu cunosti spaima si totusi inima ta e cat un purice.. de ce?
de ce refuzi totul? stii ce vrei.. ti se pare ca totul ti se cuvine, dar fugi de el.
stii ce vrei.. sau crezi ca stii.. stii sa obtii.. sau crezi ca stii..
dar poate ca sa pastrezi nu ai aflat.. dar poate te minti singur ca nu stii.. ca sa poti fugi..
iti e frica de reguli, cat si de haos.. iti e frica sa iti asumi responsabilitati, dar te ingrozesti de lipsa lor..
ti-e frica si de viata, de viitor, de necunoscut.. si mai ales de previzibil.. ..ti-e frica sa imbatranesti.. oh.. cel mai mult.. dar nu de moarte.. iar cel mai mult ti-e frica sa iubesti..
de ce? de ce te comporti atat de stupid cand poti avea totul?
- mi-e frica de tot ......

[si moare]