Viaţa din filme... RECURSIV

Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...
Sau când doar îşi fabrică anumite clişee...

5.
a. Vestimentaţia.
Eu îmi amintesc doar filme cu oameni perfecţi. Toate lumea îmbrăcată în haine foarte frumoase, toţi "fixaţi" şi aranjaţi. Mai puţin dacă reprezintă stereotipuri.
Dar serios?
Nici un american nu mai stă pe acasă cu un tricou murdar de ketchup pe umăr, sau nişte pantaloni care ar fi fost la spălat, dacă nu i-ai purta?
Sau ce s-a întâmplat cu pjs (nn. the gay term for pajamas/pyjama)? Toţi americanii se schimbă imediat după ce s-au trezit?

b. Zgarbură (adică încălţăminte).
În America nu există praf? Noroi? Microbi? Măcar un rahat? Nimic?!
Că pe mine mă depăşeşte cum oamenii aia, nu doar că stau atât de lejer încălţaţi în casă, dar - wait for it - SE URCĂ - wait for it - pe canapele şi în PAT încălţaţi!!!
Nu vreau să fiu culmea ipocriziei acum, nu pot spune că mă descalţ mereu dacă uit ceva atunci când plec (şi trebuie să mă întorc), sau că mă descalţ mereu imediat cum intru pe usă, sau că nu mă plimb pe rotile prin casă.
Dar 99% din timp nu folosesc decât încăltăminte "pentru interior", mai mult papuci decât şosete. Tocmai din cauza acelui 1%. Plus că am o mică plăcere stupidă, şi anume îmi place să îmi ţin picioarele cât mai "la aer".
Şi nu doar că port papuci, dar uneori fac duş pardoselii cu domestos... Şi nu mereu mi se pare suficient.
Şi după ce spăl papucii şi pardoseala cu vreo trei sticle de domestos, tot nu mă simt bine să mă urc cu aceştia în pat.
Call me crazy. Poate sunt doar eu în căciula asta.

Dar serios, chiar e verosimil aşa ceva?!

______________________________
BONUS:

Cam de la 00:15 - 1:50 (ha!ha!)


Istoric:
7 feb 2010
4 feb 2010

Viaţa din filme... RECURSIV

Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...

4. Scenele de sex.
De fapt, mai exact este vorba de scenele legate de scenele de sex, fie că este vorba de presex sau de postsex.
Prima dintre acestea, care nu mă deranjează atât de tare, dar nu este de ignorat, şi anume alunecarea din cadru a cuplului.. în genunchi, lângă pat, sărutându-se...
Who does that?
Serios.
Există o fiinţă umană care poate spune cu mâna pe inimă că s-a găsit în exact această situaţie?
Una?
Cine dracu' face sex tandru jos, lângă pat, faţă în faţă? Pentru că asta e următorul pas în toate aceste scene.
Înţeleg sex nebun şi bolnav pe mobilă, pe jos, pe oriunde... dar sex tandru lângă pat?

Cât despre postsex, aceste scene scot dracii din mine.
Mereu vezi în filme "de familie", un cuplu drăguţ după ce face dragoste - că doar am zis "de familie", complet echipat.
Înţeleg un sutien, înlăturarea lui nu este complet esenţială pentru actul sexual.
Dar boxeri şi bikini?
Pentru numele lui Dumnezeu, cât de anal trebuie să fi ca în exact următoare clipă să pui ceva pe tine şi să stai în pat, îmbrăţişat şi cu priviri tandre?
Nu prea cred..
Şi înţeleg că fie filmul nu necesită full-frontal-nudity, fie contractul actorilor.. dar ar putea să se străduiască ceva mai mult.



Istoric:
4 feb 2010

Viaţa din filme... RECURSIV

Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...

1. Cel mai discutat subiect este bineînţeles exploziile maşinilor, dar acesta nu mă deranjează atât de tare.
2. Ceea ce mă deranjează profund este trezirea bruscă din somn - toată lumea se ridică.
De ce?
Mie mi s-a întâmplat doar de 2-3 ori să mă trezesc brusc, şi de fiecare dată mă cufundam în pat. Pentru că reacţia normală pentru frică sau surprindere (sau combinat, "groază") este de a te retrage. De aceea când te frigi sau te curentezi îţi retragi mâna, de aceea frâna este pusă mai sus decât acceleraţia, de aceea fugi când vezi un urs.
Se numeşte autoconservare.
Deci mă îndoiesc că instinctul unei fiinţe umane este de a se ridica din pat (decât dacă o ia la fugă, la asta nu m-am mai gândit...sau dacă doarme pe burtă), ci de a se retrage...
Bineînţeles, este mai puţin dramatic un om care deschide repede ochii.
Cough, fuckers, cough!
Dar trecând peste acest MyNemesis, sunt multe alte mici lucruri pe care le observ şi care îmi dilată venele.

3. Într-un oarecare film, o oarecare tanti, după o oarecare criză de panică, îşi mângâie tandru creierul proaspăt descoperit având orgasm, dar în acelaşi timp scoţându-şi-l din cavitatea care îl proteja - în limita bunului simţ, până la urmă era un craniu spart.
Aceste două elemente sunt explicate de evenimente ce apar pe parcursul filmului, evident. Şi nu, nu este complet ciudat, în context, de ce are capul crăpat, nici că îşi auto..stimulează creierul.
Dar cum aş putea să nu simt măcar o picătură de insultă, atâta vreme cât creierul nu simte nimic?
Totuşi mă gândesc că este un film făcut de americani (de fapt doar sper pentu că nu m-am documentat. Deloc.), pentru americani.
În final am două variante. Într-o mână am "toată lumea ştie despre creier că este centrul de percepţie a durerii", în cealaltă am "materia nervoasă propriu-zisă nu prezintă receptori pentru durere", şi undeva sub picior am "it's a good movie if you can read subtitles"....
Aş vrea să pot spune doar atât: I rest my case ... Ar fi deplin.
Dar nu mereu mă pot stăpâni.
Astfel, această "scăpare" nu poate să nu mă enerveze, fie că a fost făcută din neştiinţă, incompetenţă şi ignoranţă, fie că s-a bazat pe aceste ingrediente magice. Şi da, mă refer la publicu larg.. care fie este complet idiot, fie este dorit aşa.