Planul

Stii ca trebuie sa schimbi ceva, sa inclestezi dintii, sa stangi pumnul si apoi sa urli: STOP!
Iti faci planuri, calcule, masori totul, ai ganduri pentru tot, te uit in jur si nu vezi nimic, dar stii sa alegi ce e mai bine pentru el.
Planul TAU.
Nimic mai maret pe lumea asta. O! ce succes.
Doar sa apuci acea clipa sa o poti folosi. Pentru el.



- E al meu. Si e deja marisor. Il iubesc. Cred. E tot pentru ce am muncit pana acum.
- ..
- Am nevoie de tine. E..pentru doi.
- E un plan mare. Trebuie ..
- [Trebuie] sa incercam. Si o sa mearga. Ia [e fapt] orice forma de plan ce da rezultate. De aceea e atat de maret. Acest plan e ideea de plan, i imaginea planului perfect, ce nu va da gres niciodata.
- Dar..
- Stiu, totul e relativ, nimic perfect.
- Mai putin el.
- Cu "Noi" va merge. "Noi" o sa il puna in miscare si "Noi" o sa il ajute sa faca tot conform idealului sau.
- Ce plan..
- ?
- ...

Firul

Niciodata nu stii cum se schimba viata sub proprii ochi.
Totul se deruleaza normal, conform standardelor [lor] si, de-odata, apare [!] o clipa, o fiinta, un ceva ce rupe firul si te schimba.
In bine, in rau. Nu conteaza. Totul e sa intelegi.
De ce? Cum?
Conteaza sa ai puterea sa lasi totul si sa te legi in acel nou fir.
Nu mereu va fi cel bun. Dar fiecare fir se va rupe la randul lui, formand un altul de care va trebui sa te prinzi pentru a [le] depasi existenta. Un cerc bolnavicios.
Trebuie sa poti sa te modelezi dupa el si sa il folosesti pentru tine. Caci undeva dupa ultimul fir exista un nod. Un cerc bolnavicios ce se termina.

Niciodata nu stii cum apare ceva ce va schimba totul sub proprii ochi.

Intuneric

Esti prins intr-un somn profund.
Uiti sa respiri si uiti sa te trezesti.
Auzi o voce pe care nu o recunosti si nu intelegi ce spune. Nu te-ai trezit. Si totusi simti ca se intampla ceva in jur. Nu stii ce.
Intuneric. Liniste.
Deschizi ochii si nu vezi nimic. E un intuneric complet. Vrei sa te misti si te simti paralizat. Nu poti lupta.
Inchizi ochii. Renunti. Ai vrea sa mai lupti, dar nu poti.
Totul se face mai negru decat era si nimic nu mai exista.
Ai ajuns in vid. Si totusi traiesti.
Nu mai simti sangele fierbinte trecandu-ti prin vene si totusi stii ca e acolo; nu mai respiri, dar stii ca nu ai murit. Nu poti sa vorbesti, nu mai poti sa vezi nimic, esti brusc intre patru pereti.
Nu poti sa te impotrivesti.
Orice ai face, orice ai incerca sa faci, orice te-ai gandi ca ai putea face va fi doar un nor de praf aruncat in vant.
Incerci sa te lupti, sa te zbati, incerci sa zbieri, sa urli, ai vrea sa plangi, sa te inghemuiesti ca un prunc si sa suferi printre lacrimi.
Dar trupul tau ramane nemiscat si rece.
Te trezesti brusc.
Vezi si simti din nou tot din jur.
Si totusi nimic nu s-a schimbat.

Sburatorul

Esti inconjurat.
Nu ai nici o scapare. Voci de ei vin de peste tot, te invaluie, te macina, te biciuie.
Te simti atacat, persecutat. E atat de galagie, incat te pierzi de gandurile tale, stii ca te faci din ce in ce mai mic, mai mic, mai mic.......
De-odata iti parasesti trupul si te regasesti; te departezi de ei - ii vezi din ce in ce mai mici si nici nu ii mai auzi.
Lavitezi.
O stare de fericire.



- a..
- Te iubesc.
- ?!
- It means I love you
- Oh.
- I do, I truly do. Because you do it all.
- And?
- And .. you break my heart everytime you think everything will be all right. You brake my heart because you are more insecure than I am. Actualy, you are the only one doubting.
I am as sure as i can be. Very. I only need time. And I`ll gain my space.
- I .. can`t hear you well.
- What are you doing? Where are you going?
Don't leave me alone again. I need you.
- I'll come back. I will. For you.

Liniste.
Nimeni. Nu se mai aude nimic; din toata galagia nu a ramas nimic, decat ganduri.

Eu

- Hei.. hai sa vorbim
- NU.. nu pot!
- ?
- Am treaba.
- ?
- Fac o cutie.
- ?
- O cutie in care o sa imi pun viata.
O cutie mica, realizata cu atentie.. care o sa ascunda secretul vietii. O cutie pe care o sa pun cu restul cutiilor si pe care nu o sa o gaseasca nimeni; o sa fie cutia mea.
- . . .

Noi

- Ce cauti aici?
- Pe tine.
- Dar eu nu sunt aici. E doar imaginea mea. Eu sunt plecata departe.
Dar voi ma vedeti aici.. nu stiu. Asta nu e locul meu.
- Si unde sa caut? Acolo? Imi ceri sa plec tocmai acolo?
- Da! Vreau si trebuie sa pleci.
Cat mai repede. Am nevoie de tine. Nu imi intoarce spatele. Nu acum.. macar nu acum.. au fost prea multe ori in care decat atat.......
- Acolo? O sa plec.. dar nu stiu .. unde?
- Ghideaza-te dupa glasul meu.
- Care?
- Cel inabusit.
Pleaca!

Vreau !

- Vreau.
- ?
- Un ciucan de plumb. Sa sparg nu teoriile, ci prejudecatile.
- Cui?
- Lor.
Vreau sa ii prind in cadrul lor natural, sa le povestesc viata. Sa stie toti despre ei.
- Cum?
- Afisandu-i. [1]
Vreau sa traiesc in alte vieti. Sa le cunosc micile secrete, sa pot sa le imprumut cunostintele si sa pot sa traiesc independent pe a mea - imbunanatit. [2]
- Unde? De ce?
- Acolo. Sa scap de aici.
Vreau sa strang cat mai mult - de orice fel. Sa am un bagaj mare cand o sa le iau din vieti. [3]
- Ce bagaj?
- Cu de toate.
O sa am voie sa merg. Oricum.
Vreau sa ma pregatesc. Sa ma descurc admirabil.. si sa primesc credite. [4]
- Cum?
- Asa cum ar trebui.
Vreau sa ma duc cu ei. Cei mici si chinuiti. Sa ajut, sau sa mor ajutand, sau sa traiesc realizand ceva. [5]
- De ce?
- ?

Zi

Duminica.
Pasi. Strazi. Parcuri. Banci.
Vorbe. Tot si nimic.
Amintiri. Ganduri. Intelegere. Responsabilitate.

E printre singurele zile in care parcul nu e luminat. Luna se vede perfect in lacul rece.

- Vezi luna? O, da! Sigur o inghite sarpele. De cand o vana.
- Si?
- Si acum sigur se lasa intunericul.
Peste noi. Poate peste Ei nu se va lasa.
Poate Ei nici nu vad luna si nici sarpele.
- Si o sa intre toti in nemurire?
- Nu. Pentru ca ei o vor cauta. Vor dispera - se vor hazarda - va fii haos.
- Pana dimineata. Apoi toti isi vor regasi moartea. Si vor fii linistiti.
- Crezi ca ei stiu? Sau doar noi stim viitorul?
- Dar sarpele nu va inghiti nimic. Ii e frica sa schimbe ceva. Prefera moartea - e mai usor.
- O.. NU ii este frica de nimic - are curaj, are tupeu.
O! ce va face!
[ras]

Ceasornicul batu ora 00. Ultimele clipe ale unui batranel ce locuieste singur pe Stefan si care nu mai vrea sa vada nici o clipa din noua zi.

Lumea se agita frenetic. Mii si mii de cupluri isi impreuna mainile si isi marturisesc vorbe aruncate in aer.

- Broaste! Tunete si fulgere!
Vreau liniste! De si-ar inchide pliscul..
- Stii.. de fapt.. au fleanca..
Si cu toate astea, e conturata o atmosfera romantica. Probabil fiecare dintre ele isi canta iubirea si ..
- Sau nefericirea. Poate fiecare dintre ele a iubit si iubirea a fost sfasiata cand altcineva a intrat in peisaj. E un concert al tristetei si al neimplinirii.
Sau poate e o doar sedinta pentru cei tradati - terapie in grup.
- Sau poate povestesc cum le-a fost ziua.
- Cate muste au omorat. Cate broscute au fraierit - cati broscoi au prostit.
- Sau poate se apara de lilieci.
Sigur, liliecii se folosesc de broaste pentru a se ghida catre mancare. Catre vanat.
Nu crezi? Sunt parsivi. Si infricosatori.
- O, da..

Sarpele a mancat luna si s-a lasat bezna.

- Mergem?

Sex talk

- Mami...
- Da, puisor?
- De unde vin copiii?
- Puile, atunci cand doi oameni se iubesc vor sa arate intregi acest lucru. Vor sa lase o dovada a iubirii lor - pentru niste clipe de dupa.
Si pentru asta se unesc, vor forma un tot; iar cand se vor desparti - din acest tot - va ramane o mica farama in interiorul mamei. Aceasta farama va creste si creste - si va dori sa vada lumea. Se va desprinde de trupul care l-a ajuta sa se faca destul de mare cat sa poata trai cu toata lumea.
- Si cine are grija de copii pana cresc? Un inger?
- Nu puisor. Mama lor, tatal lor si toti cei ce ii iubesc.

O lectura trista despre fericire

Iubesc un moment. Un timp indeluingat - comprimat. Un timp trecut din prezent.
Iubesc o floare, o tigare furata, o amintire.
Sunt linistita si impacata. Sunt fericita. M-am regasit.
// in el. in sufletul mancat de timp.
O clipa infinita, o imbratisare, o mangaiere, un sarut furat, un sarut daruit.
Totul.
Iubesc ceva ce imi scapa printre degete.
Din cauza Lor. Din cauza unei colivii - neaurite, dar vopsite cu var ingalbenit.
Intr-o clipa repetata necontenit am depasit conditia Oricui.
Am uitat de tot. Ce este foamea? Dar setea? Cine sunt oamenii tristi din jur? Oamenii tristi de acolo?

Si acum simt ploaia ce ne mangaia.
Mai as vrea o clipa. O clipa de nebunie.
E liniste. Si Ploaia imi bate in geam. Imi zice sa ies. Vrea sa dansam.
Inchid ochii si ies.
Dar sunt lovita de brutalitatea realitatii. Eu si fericirea.
Un frust gand se mai aude deasupra celorlalte: "Vreau macar sa imi iau ramas bun".
// fericirea lacrimeaza. si se uneste cu durerea - dulcea durere.

Deci ce vreau?
Sa-mi vad trupul plecand? Indepartandu-se prea repede pentru a face ceva?
Sa incerc sa il opresc facand nimic? Sa arunc in el cu o lacrima indulcita de durere?
Oare? Oare vreau sa imi vad trupul intorcandu-se?
Sa il merit si sa ma merite?
Vreau ca acest corp pe care il detin sa fie fericit. Iubindu-se cu sufletul meu.
Sau poate doar vreau sa ma vad singura - sa stiu ca pot sa ma opresc din fericire?

Dar poate nu iubesc. Mi se pare doar. Dar de ce ma simt ca un dumnezeu ce se va sacrifica pentru cel iubit.
Nebunie? Iubire. Iubire?
// iubire!
O, da.. iubire.

Am pierdut tot fara sa il am. Poate nu o sa il am niciodata. Desi e al meu - si mereu va fii.

Oare? / Rasarit

O iubire nemarturisita. O iubire descoperita prea tarziu. Atatea ganduri.
Filozoful.
Era descult si beat. Si disperat, poate.
Mi-a spus lucruri pe care nu le stiu.
Era o voce straina.
A disparut in negura mintii. Apoi a vrut sa ma vasa si sa isi elibereze ura.
Filozoful beat.
Mi-a zis ca nu se astepta sa nu ma gaseasca. Ca ar fi fost mult daca..
Apoi a plecat nebun si orb.
S-a imbatat mai rau si s-a batut cu pereti a urlat si injurat.
// rezistenta opusa de pereti iti da un aer de barbat. mai mult decat ar face-o un trup plapand de om.
Avea mainle julite si ochii limpezi.
A doua zi, lucid, simtea cum mor zburatorii. Ii simtea morti in stomac.
Cu toata durerea si alcoolui si-ar fi vomat si sufletul daca se simtea mai bine.
Mi-a prins mana in a lui. M-a sarutat pe obraz. Mi-a vorbit si a oprit timpul. A facut sa dispara tot si a amestecat sentimente contrare, ce se resping.
// durere si fericire. iubire si tristete.
Cum sa nu iubesti?
Chiar daca e o idee. Pe care o pierzi cu rasaritul soarelui.
Nu mi-a zis nimic concret. Despre viitor. Un viitor apropiat atat de departe.
Dar ne-am marturisit totul in ochi. Printr-un sarut, o mangaiere fierbinte, o imbratisare.
Iubire?
Ce e iubirea? E ascunsa in ploaie?
Imi marturisesc iubirea nemarturisita.
O data cu rasaritul marelui.