Oare? / Rasarit

O iubire nemarturisita. O iubire descoperita prea tarziu. Atatea ganduri.
Filozoful.
Era descult si beat. Si disperat, poate.
Mi-a spus lucruri pe care nu le stiu.
Era o voce straina.
A disparut in negura mintii. Apoi a vrut sa ma vasa si sa isi elibereze ura.
Filozoful beat.
Mi-a zis ca nu se astepta sa nu ma gaseasca. Ca ar fi fost mult daca..
Apoi a plecat nebun si orb.
S-a imbatat mai rau si s-a batut cu pereti a urlat si injurat.
// rezistenta opusa de pereti iti da un aer de barbat. mai mult decat ar face-o un trup plapand de om.
Avea mainle julite si ochii limpezi.
A doua zi, lucid, simtea cum mor zburatorii. Ii simtea morti in stomac.
Cu toata durerea si alcoolui si-ar fi vomat si sufletul daca se simtea mai bine.
Mi-a prins mana in a lui. M-a sarutat pe obraz. Mi-a vorbit si a oprit timpul. A facut sa dispara tot si a amestecat sentimente contrare, ce se resping.
// durere si fericire. iubire si tristete.
Cum sa nu iubesti?
Chiar daca e o idee. Pe care o pierzi cu rasaritul soarelui.
Nu mi-a zis nimic concret. Despre viitor. Un viitor apropiat atat de departe.
Dar ne-am marturisit totul in ochi. Printr-un sarut, o mangaiere fierbinte, o imbratisare.
Iubire?
Ce e iubirea? E ascunsa in ploaie?
Imi marturisesc iubirea nemarturisita.
O data cu rasaritul marelui.