Ce este cu adevărat important?

Ştim cu toţii că greşim. Nu se poate altfel, fie greşim faţă de noi, fie greşim faţă de ceilalţi, niciodată nu o să fie totul perfect. Pentru că nu există nimic perfect.

Se pare că pentru unii oameni, imaginea este foarte importantă.. Poate mai importantă decât adevărate valori - valori de familie.
Şi cum ziceam, toţi greşim.
Iar unele greşeli sunt capitale, schimbă absolul totul în jurul nostru.
Mulţi ar considera ca sinonim "iresponsabilitate".
Ce este iresponsabilitatea?
______________________________
Ce este iresponsabilitatea?
The Wise Man says:
Însuşirea de a fi iresponsabil; obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. ______________________________
Şi astfel oameni iresponsabili sunt transformaţi peste noapte, îşi pun o imagine frumoasă şi totul este bine...
Iar cum transformarea vrea tot ce e bun şi frumos, pe capetele lor atârnă noi responsabilitati.

Intrebarea mea este: what the fudge is wrong with people?
The Wise Man says: they're the worse...

Sometimes I just wish I could sleep all way through

You know Marcel Proust?
French writer. Total loser.
Never had a real job. Unrequited love affairs. Gay.
Spent 20 years writing a book almost no one reads. But he's also probably the greatest writer since Shakespeare.
Anyway, he gets down to the end of his life...and he looks back and decides that all those years he suffered - those were the best years of his life, because they made him who he was.
All the years he was happy? You know,total waste. Didn't learn a thing.

Facts.

Iarna oamenii nu sunt mai simpatici decât în alte anotimpuri.
Şoferii de autobuz nu simt că e necesar să deschidă uşile pentru un călător care a ajuns în dreptul uşilor după ce s-au închis, chiar dacă afară ninge, viscoleşte şi e ger.
Dacă ai 94% şanse de câştig - calculate, negreşit poţi pierde urât.
Obiceiurile vechi ţi le schimbi greu, mai ales cele proaste.
Nu aprecieri lucrurile maxim decât după ce nu le mai ai.
Când viaţa ţi se schimbă complet, dai soluţii pentru tot din jur, aşa cum eşti tu nou.
Când te temi de insucces, nu o să câştigi niciodată.
Jucăriile noi sunt mult mai dicstractive, dar la cele vechi ţii mai mult.
Filmele vechi horror sunt mai tensionante (decât cele noi, sau cel puţin mai mult tensionante decât înfricoşătoare) ... probabil din cauza obişnuinţei cu un horror bolnav - recent.
Fiecare îşi trăieşte viaţa în funcție de cât estimează să trăiască.
Îngheţata cu rom are gust şi miros de spirt (oh, so I've heard).

Good job, soldier!

Uneori, lucrurile scapă de sub control şi simţi nevoia să te ridici, să faci un duş rece - just to feel manly of course, şi să prinzi hăţurile, deci să iei problema în propriile mâini.
Personal văd viaţa ca pe o serie de etape prin care inevitabil treci, indiferent de factorii externi de influenţă.
Aproximativ.
De multe ori, când observi că ceva îţi face rău, oricât de mult ţi-ar face plăcere, încerci metode de a pune punct (sau virgula, în funcţie de voinţa personală).
Mă rog, ce spun eu acum e la fel de adevărat ca şi "în viaţă două lucruri sunt sigure: moartea şi taxele".


Uneori, lucrurile scapă de sub control şi simţi nevoia să te ridici.
E greu şi frumos să te abţii.
O dietă este mai mult decât un stil de existenţă, e nectarul proustian.
Filmele sunt frumoase, şi ele. Pentru că sustrag doar părţi reprezentative din viaţă.
Zâmbesc mereu (bineînţeles cu un zâmbet superior şi niciodată sincer) la secvenţele AA.
Sunt cele mai sugestive.
Au trecut 63 de zile.
Omul este o creatură slabă, de aceea are nevoie de ajutor. De la oamenii apropiaţi lui sau poate de la străini. Iar problemele sunt multiple.


Uneori, lucrurile scapă de sub control şi simţi nevoia să te ridici.
Iar cum ziceam, te simţi puternic când te poţi abţine, un mic dumnezeu al vieţii tale.
Dar poate mai bine te simţi şi când uiţi să te abţii puţin.
Începi să visezi. Munţi de ciocolată, păduri de picioare, câmpuri de iarbă, ploi de acid, sticle de absint, fiecare cu slăbiciunea lui.

Recomand..

Recent discutam. Să zicem cu un prieten, fie el Sadimicri Gustav.
Şi am realizat că practic există două tipuri de oameni, unu - oameni care au anumite idei şi principii, fie că sunt considerate bune sau rele, doi - oameni care sunt convinşi şi atraşi de primii oameni în ideile şi principiile lor.
Mă rog, discuţia asta poate ţine zile, dar nu este cazul acum.

Recomand: idee aceasta privită prin South Park - sezon 5, episod 4: Super Best Friends, şi Family Guy - sezon 4, episod 18: The Father, the Son, and the Holy Fonz.
Have fun...

Despre mâncare...

Ce este mâncarea?, one might ask...
The Wise Man says: tot ceea ce serveşte la nutriţia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment.
_____________
Ce este cel mai neplăcut la mâncare?
The Man says: se strică.

Şi mereu, în casele cu oameni care nu adopta un stil de viaţă ..extrem, momentul acela este extrem de dificil.
Pentru că de multe ori momentul acela apare aşa: pui înapoi în frigider sticla cu lapte expirat sau chiar un produs pe care nu ai putea să îl încadrezi într-o categorie anume (două dintre cele mai întâlnite exemple).
Era important de menţionat că acest comportament apare în casele în care locuieşte mai mult de un individ - din simplul fapt că oamenii nu sunt deloc egoişti, dar există şi cazuri rare de inşi care locuiesc singuri - probabil cazurile acestea sunt de lene extremă.

mmmmmMinxy

Din nu ştiu care motiv, cought, rutina mea săptămânală (sau uneori chiar zilnică) conţine mai nou momente de youtuberack(andsometimesstacks) view... and I do, I do subscribe...


Have fun...

What is ....Încredere?

Uneori mi se întâmplă cele mai ciudate lucruri.
Just now.

Uneori am prea multă încredere-forţată în oameni din cauza unor situaţii ciudate. Adică mă prefac că am încredere din cauza unor preconcepţii stupide.
Şi prin oameni înţeleg străini. Complet străini.
Da.....

Totuşi până acum am nimerit oameni care fie nu m-au dezamăgit, fie m-au surprins plăcut.

e BUN!

Cea mai eficientă metodă de a aprecia lucrurile din viaţa de zi cu zi e de a face o pauză suficient de lungă.

Sfat: mănâncă cam o săptămână orez cu foarte puţină sare şi apoi o să mănânci cele mai bune fructe şi legume, pizza, etc, pe care le poţi avea vreodată în faţă.
Sfat: stai vreo două zile (sau mai multe, depinde de obiceiurile fiecăruia) fără a avea nici un fel de activitate sau contact cu tehnologia utilă şi apoi vei asculta cea mai frumoasă muzică creată vreodată şi vei vedea cele mai frumoase filme şi fotografii existente pe pelicule.

Cuvinte blânde

Nu ştiu dacă m-a văzut... Zâmbea.
Îi stătea bine cu păr scurt. Pare om serios... Şi cum era îmbrăcat.

De la o Ea

Îmi place să mă plimb.
Ador fumul, dar nu să fumez.
Îmi place să fiu sus.
Muzica.
Iubesc spaţiile deschise, largi.. fie mare, fie câmp, fie...
Am nevoie de afecţiune.
Îmi place căldura.
Ştiu ce înseamnă ironie. Şi orgoliu (stupid).
Şi egoism.
Nu mă abţin.
Şi vreau multe.
Şi nu îmi pasă. Sau îmi pasă prea mult.
Mă enervez repede.
Înteleg absurdul.
Mă trezesc târziu.
Şi adorm târziu.
Ascult.
Şi inteleg.

Îmi place ceaiul.

All the way....

Uneori mi se pare că nu mă gândesc la toate detaliile.
O idee pare bună la început, dar atunci când o pui în aplicare, îţi dai seama că nu te-ai gândit la toate detaliile, sau cum ar spune francezii: didn't think it all the way through.

Exemplu.
Cum ar fi să mă echipez pentru interior - pentru un eveniment important, fie office, fie doar oficios, dar să uit o importantă necunoscută, situaţia din exterior.
Iarna. Frig. Zăpadă.

Sau să încerc să scot forţat un pachet de paie printr-un orificiu mai mic sau egal cu volumul iniţial - ignorând complet partea pe care se poate deschide pachetul (care evident este unde nu mi-aş fi dorit să fie).

Sau...

Două părţi

Povestea aceasta are două părţi, mai mult sau mai puţin interlegate.

1. Motivul pentru care simpatitez limba engleză atât de mult, este expresivitatea mărită a cuvintelor - lucru care se poate demonstra din toate micile paranteze făcute de-a lungul timpului, în care dau şi varianta în engleză, mult mai potrivită.
În plus, ca şi cum expresivitatea nu ar fi fost un factor de sine suficient, limba engleză permite cuvintelor să se îmbine în cele mai neaşteptate moduri.

Ex. (redus la absurd). White-sniffer vs. câine-lup / alb-mâncau... Ceva nu sună tocmai bine...
Veriga lipsă a acestei povestiri este cuvântul "selfsufficient ".

2. Se pare că oamenii sunt atât de egocentrişti în marea lor majoritate, încât au format multe-multe cuvinte cu ajutorul..MEU.
Selfsufficient, self-assure(d), self-reliance, self-regulation = autoreglare, nu onanism, self-help, self-observation, self-judgment, self-amused, etc.

_________________________________________________________________
De multe ori mi se întâmplă să fiu selfsufficient. Fie că sunt home-alone, fie că mă aflu în compania cuiva.
Mi se întâmplă să îmi vină în minte melodii întregi, una după alta, exact ca un radio.
Sau să am câte un monolog foarte inspirant şi inspirat (cele mai bune dintre acestea au loc când stau la o masă cu încă o persoană, fără să vorbim, dar mie să mi se pară complet opusul).
E destul de amuzant când inconştient transfirm monologul interior într-o conversaţie pentru că nimeni nu vede logica conexiunilor...şi ar fi destul de mindblowing altfel.

I am.

I am.
- relaxation and scripts for self-help, personal change and fulfilment

I deserve to be,
I want to be,
I can be,
I will be,
I am.

I am.
I am good person.
I have integrity.
I do what is ethically right and good. 
Whatever life puts before me will be useful experience that will make me stronger, wiser, and more tolerant.
I am strong enough to understand and make allowances for other people's weaknesses, and their behaviour towards me. Other people's behaviour is about them, not me.
I focus on the joy of living my life and helping others where and when I can.
I am what I eat and drink, so I eat and drink good things.
I am what I watch and play and listen, so I watch and play and listen to good positive things.
I take exercise which I enjoy. I walk when I don't need to drive or take the bus or train.
I smile and laugh whenever I can - life is good - getting caught in the rain reminds me that it is good to be alive to feel it.
I forgive other people. Deep down everyone is a good person, just like me.
I am a compassionate and loving, caring person.
I am a good person.
I am.



(aici, from the research for SELF-words)

Memorie auditivă

Ce poate fi mai frumos decât să comprimi timpul?
Să poţi revede un film în cinci minute. Să călătoreşti în timp.
O melodie poate face această magie.
Am multe legături, melodii care mă duc în trecut, melodii pline de vis.
Legături cu anumită perioadă, de tranziţie, poate.

Trecutul este esenţial pentru un om.
Şi este frumos să observi că trecând peste etape, îţi amintesti mai multe decât te-ai fi aşteptat, aşa că de multe ori le povesteşti.
Trecutul vine cu zâmbet.
Nu trebuie să uiţi.

Peeping tom

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi poate fi numită ştiinţa realităţii morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi înţeleasă de asemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui şi a răului, a datoriei.

Acestea fiind spuse, să presupunem că te afli, din oarecare motive, într-un loc bun.
Bun, cu vizibilitate maximă, dar şi destul de ascuns în acelaşi timp.
Şi, stând în acest loc bun, la un moment dat, în unul din locurile ce intră în raza ta de acţiune apare o persoană, iar tu ştii nu poţi fi văzut.
Persoana fiind de acelaşi sex sau diferit, fiecare cu preferinţele lui. Şi evident, acea persoană îşi schimbă hainele.
Deci ce faci?
Te uiţi?
Nu te uiţi?
Şi dacă te uiţi, păstrezi informaţia pentru tine sau îţi pui un semn mare pe frunte cu "hei, guess what? I saw. I'm Peeping Tom"?

Unde intervine etica în viaţa noastră, atunci când nimeni nu ne vede?

Stabilitate şi senilitate

Am nevoie de o casă.
Am nevoie de spaţii de depozitare imense.
Nu am nevoie de linişte.

Am nevoie de putere să arunc.
Am nevoie de multe camere mici şi o hală.
Am nevoie de al meu, pe care să îl împart sau nu.

Sunt multe lucruri.

Viaţa din filme... RECURSIV

Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...

4. Scenele de sex.
De fapt, mai exact este vorba de scenele legate de scenele de sex, fie că este vorba de presex sau de postsex.
Prima dintre acestea, care nu mă deranjează atât de tare, dar nu este de ignorat, şi anume alunecarea din cadru a cuplului.. în genunchi, lângă pat, sărutându-se...
Who does that?
Serios.
Există o fiinţă umană care poate spune cu mâna pe inimă că s-a găsit în exact această situaţie?
Una?
Cine dracu' face sex tandru jos, lângă pat, faţă în faţă? Pentru că asta e următorul pas în toate aceste scene.
Înţeleg sex nebun şi bolnav pe mobilă, pe jos, pe oriunde... dar sex tandru lângă pat?

Cât despre postsex, aceste scene scot dracii din mine.
Mereu vezi în filme "de familie", un cuplu drăguţ după ce face dragoste - că doar am zis "de familie", complet echipat.
Înţeleg un sutien, înlăturarea lui nu este complet esenţială pentru actul sexual.
Dar boxeri şi bikini?
Pentru numele lui Dumnezeu, cât de anal trebuie să fi ca în exact următoare clipă să pui ceva pe tine şi să stai în pat, îmbrăţişat şi cu priviri tandre?
Nu prea cred..
Şi înţeleg că fie filmul nu necesită full-frontal-nudity, fie contractul actorilor.. dar ar putea să se străduiască ceva mai mult.



Istoric:
4 feb 2010

Brainstorm.

Am fost un copil puţin dificil, neobişnuit poate e mult spus, dar cuminte..oarecum.
Nu s-au schimbat multe lucruri de atunci.
Nu îmi place să beau ..multe lucruri. Urăsc gustul alcoolului 90% din cazuri. În schimb îmi place senzaţia de high şi ameţeală. Din fericire, există restul de 15%.
Am câteva fobii, multe frici, şi mai mult decât suficienti declanşatori.
Frica este o piedică. Trebuie să riştii, Tu, chiar dacă nu ai de câştigat.
Câteodată vorbesc prea mult. Câteodata sunt mut.
Nici eu nu pot să mă înţeleg uneori. Aşa că înţeleg.
Mi-ar place să înnot.
Dar tot amân.
Lucrul cel mai de valoare este istoria, dar nu cea pe care ţi-o pun la nas la şcoală.
Am probleme cu nervii şi nu fac nimic să rezolv asta.
Îmi place să scriu, să citesc - nu continuarea nu este "de Doamna, şi să merg la şcoală".
Nu-mi place româna.
Cred în cel mai bun remediu pentru viaţă. Este muzica.
Îmi place să glumesc şi uneori întrec măsura. Discutabil.
Indiferenţa este cel mai rău sentiment.
Cel mai egocentrist lucru este să te abţii de la ceva ce îţi place.
Urăsc să mi se impună ceva. Iar când urăsc ceva, nu fac - ori calitatea este complet îndoielnică.
De multe ori uit lucruri esenţiale şi ţin minte detaliile nefolositoare. Mă simt ca un bătrânel trecut de prima tinereţe care povesteşte ceva (link on George Carlin, when he talks about people).
Zâmbesc prea mult. Sau deloc. Uneori e sincer.
Nu cred persoanele care pretind a fi cele mai bune.
Îmi place ura.
Nu sunt rebel, dar sunt complet deloc planificat.
Progresez foarte repede în ceea ce mă interesează cu adevărat.
Îmi place să fiu dependent de internet, dar rezist perioade lungi fără.

Mă scuz foarte des, 99% formal. Când chiar regret, 99% nu spun.
Cea mai mare greşeală: să nu spui.

What is "Realitate"?

Din ce în ce mai des îmi creez propria realitate. Sau într-un singur cuvânt, dintotdeauna.
Unii oameni ar spune că realitatea mea este bazată pe minciuni. Poate. Dar o minciună devine adevărată când toată lumea o crede, inclusiv tu. Artiştii folosesc minciuna pentru a spune adevărul.
Realitatea virtuală se manifestă pe (mai) multe domenii, sub (mai) multe forme.
Cel mai des îmi imaginez cea mai rea versiune posibilă a cursului desfăşurării acţiunii (cunoscut şi sub mult mai uşoara versiune: "worst case scenario"). De multe ori pot spune că fantezia nu are limite, şi tot ce e rău e destul.
Dar nu se poate pune mereu răul în faţă, aşa că uneori intervine frumosul. Realitatea îmbracă forma unor oameni, întâmplări şi situaţii posibile, dar nefavorabile.
Şi dacă frumosul nu este suficient, atunci intervine ridicolul şi jenantul - două stări care te pândesc la orice pas.

Fanteziile sunt minunate şi fac lumea un loc mai bun - fie că sunt sexuale, legate de un loc de muncă, o locaţie existentă ori chiar numai posibilă/dorită, sau de o persoană pe care o îndrăgeşti ori o aştepti.
Realitatea este ceea ce vrei.

Prea mult sex amorţeste mâna.

Unele lucruri chiar nu sună bine când sunt scoase din context. Unul din acele lucruri este "Prea mult sex amorţeste mâna".
Se pare că acesta era titlul unui articol în care se spunea că sindromul canalului carpian se dezvoltă în rândul cuplurilor care fac amor in mâini (cu sprijin, adică...)
Iar acest sindrom se manifesta la nivelul închieturii mâinii prin furnicături şi amorteală, fiind cauzat de reprizele de sex prelungite peste normal.

Astfel, citind aceste (două) rânduri înţelegi care este legătura între amorţirea mâinii şi prea mult sex. Dar nu poţi să nu te întrebi dacă este totuşi cea mai inspirată alăturare de cuvinte pentru un titlu.. or... orice altceva.
Prima reacţie umană ar fi să faci conexiunea cu onanismul, nu cred ca cineva s-ar gândi la altceva.
Şi poate asta era scopul, poate masturbarea este un subiect mai tabu decât sexul. Deci mai palpitant ca momeală.
Dar, totuşi.
De ce?

Fuck.

Some people are really attracted to fuck... in it's every form.
It might be sex, most of the times, really. But some times they are attracted to "fucked up", be it a fucked up row of events, or just fucked up persons.
A different appealing form is "fuck it" ... it might come as booze, drugs, or even the root - sex.

But as a wise man once said, there is no such thing as a selfless good deeds...

Viaţa din filme... RECURSIV

Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...

1. Cel mai discutat subiect este bineînţeles exploziile maşinilor, dar acesta nu mă deranjează atât de tare.
2. Ceea ce mă deranjează profund este trezirea bruscă din somn - toată lumea se ridică.
De ce?
Mie mi s-a întâmplat doar de 2-3 ori să mă trezesc brusc, şi de fiecare dată mă cufundam în pat. Pentru că reacţia normală pentru frică sau surprindere (sau combinat, "groază") este de a te retrage. De aceea când te frigi sau te curentezi îţi retragi mâna, de aceea frâna este pusă mai sus decât acceleraţia, de aceea fugi când vezi un urs.
Se numeşte autoconservare.
Deci mă îndoiesc că instinctul unei fiinţe umane este de a se ridica din pat (decât dacă o ia la fugă, la asta nu m-am mai gândit...sau dacă doarme pe burtă), ci de a se retrage...
Bineînţeles, este mai puţin dramatic un om care deschide repede ochii.
Cough, fuckers, cough!
Dar trecând peste acest MyNemesis, sunt multe alte mici lucruri pe care le observ şi care îmi dilată venele.

3. Într-un oarecare film, o oarecare tanti, după o oarecare criză de panică, îşi mângâie tandru creierul proaspăt descoperit având orgasm, dar în acelaşi timp scoţându-şi-l din cavitatea care îl proteja - în limita bunului simţ, până la urmă era un craniu spart.
Aceste două elemente sunt explicate de evenimente ce apar pe parcursul filmului, evident. Şi nu, nu este complet ciudat, în context, de ce are capul crăpat, nici că îşi auto..stimulează creierul.
Dar cum aş putea să nu simt măcar o picătură de insultă, atâta vreme cât creierul nu simte nimic?
Totuşi mă gândesc că este un film făcut de americani (de fapt doar sper pentu că nu m-am documentat. Deloc.), pentru americani.
În final am două variante. Într-o mână am "toată lumea ştie despre creier că este centrul de percepţie a durerii", în cealaltă am "materia nervoasă propriu-zisă nu prezintă receptori pentru durere", şi undeva sub picior am "it's a good movie if you can read subtitles"....
Aş vrea să pot spune doar atât: I rest my case ... Ar fi deplin.
Dar nu mereu mă pot stăpâni.
Astfel, această "scăpare" nu poate să nu mă enerveze, fie că a fost făcută din neştiinţă, incompetenţă şi ignoranţă, fie că s-a bazat pe aceste ingrediente magice. Şi da, mă refer la publicu larg.. care fie este complet idiot, fie este dorit aşa.

Analytics

Mărturisire

Pentru cei ce mă cunosc şi pentru ceilalţi:

Am 35 de ani, 1.93 şi 73 kg, ochii verzi - deşi par albaştrii uneori, părul şaten deschis, dar în pruncie eram blond.
Urăsc maxilarele late, bărbia cu cur şi spâncenele împreunate, şi din fericire nu am aşa ceva.

Sunt inginer-arhitect, dar marea mea pasiune a fost structuri-acoperişul. Îmi place sa urmăresc emisiuni despre operaţii estetice, clişeic, cele pentru sâni sunt preferatele mele.
Ador pielea, fie că e vorba de gât, sâni, spate, fund sau picioare.
Ador arta şi pictura, tuşul şi cerneala, grafica, desenul.
Cred în fidelitate, deşi am înşelat.
Eram cândva cel puţin cu un tovarăş într-un bar, iar el a zis să o sune pe proaspăta mea gagica Maria să vină şi ea cu noi, dar a sunat Marina.
Marina, foarte de treabă. Fată de treaba, Marina.
Cred în sex şi masturbare, dar şi în relaţii interumane.
Cred în permanenţă, perseverenţă, încredere şi schimbări.
Cred în anotimpuri şi frig, afecţiune.
Îmi place să combin.
Ador lumina.
Duc o viaţă dublă în somn, mă comport ciudat, creez şi ascult cu Dolby, fabric momente.
Am nevoie înţelegere şi spaţiu, de apropiere şi linişte.
Înţeleg mereu mai multe lucruri, atât despre mine cât şi despre alţii.

Sunt multe lucruri pe care nu le-am spus, dar timp mai este cel puţin acum.