Wednesday, March 31, 2010

Butters...

Seară. Te rog, da-i şi tu play, l-am pus mai devreme să se încarce. Click! - click!
Fereastră mare fail, forward good. Net prost. Buffering deplin.

(e mai funny decât pare)

Tuesday, March 30, 2010

Pentru viitor!

1. Marţi este zi de plan şi de lucru manual. (nu, nu este un joc de cuvinte, deşi, as I always say "a little jerk before work" nu strică niciodată)
2. Dacă este timp şi pentru altceva, ok.
3. Joi este zi de fotografie, de caiet, de studiu, de atenţii.
4. Ultima săptămână e săptămâna "să nu pleci niciodată/deloc din casă"
5. Evită contactul cu oamenii din jur, chiar și cu cei pe care îi cunoști - mai ales cu cei care te îmbie spre leneveală.
6. No sleep, no sex, no food, go Architecture!
7. Nu amâna nimic, întotdeauna mai e câte ceva de făcut.
8. Fă detaliat totul, cel puţin din când în când, chiar dacă asta înseamnă să refaci un lucru. Practice makes perfect.
9. Cafeaua este perfecţiune, dar nu exagera!
10. Sfat de final...

Cineva mi-a dat un sfat: don't be so mad, it's bad for your heart... şi acesta este numărul meu 10.

Monday, March 29, 2010

Butters bottom bitch...


Sucking on my titties like you wanted me
Calling me, all the time like Blondie
Check out my chrissy behind
It's fine all of the time
Like sex on the beaches
What else is in the teaches of peaches? Huh? What?

Sucking' on my titties like you wanted me
Calling me, all the time like Blondie
Check out my chrissy behind
It's fine all of the time
What else is in the teaches of peaches?
Like sex on the beaches, Huh? What?

Huh? Right. What? Uhh
IUD SIS, stay in school ‘cause it's the best

Sucking' on my titties like you wanted me
Calling me, all the time like Blondie
Check out my chrissy behind
It's fine all of the time
Like sex on the beaches
What else is in the teaches of peaches? Huh? What?
Fuck the pain away. Fuck the pain away

Sunday, March 28, 2010

Go Architecture...

Am găsit un post la un articol, sau ceva de genul ăsta...

I'm a Architecture student, so it is really common for me to stay awake for 3-4 days and working, and there are rummors in my university that some students have gone crazy from the stress, I personally start feeling sick after 2 days, after 3 I start having memory lapses and hallucinations but thats life, sleep or work. I take 2 cafeine aspirins and a coke, that really makes you wake up (don't try that at home) but I've done a small research about this and many documents I read and some doctors I asked say you can't die from lack of sleep, you will pass out before dying, and your body will fall asleep no matter what after some days (depending on your resistance) so, don't freak out, you won't die of lack of sleep unless of course you go for a walk and you get hit by a bus in your stand by state... anyway, try to sleep at least 6 hours. XOXO.


Drăguţ, nu?
So, cum se spune pe la noi: No food, no sex, no sleep. Go Architecture!
(ps. am completat eu formula de nevoi primare, căci "noi" e mai cnalizat)

Saturday, March 27, 2010

Super -game- freak...


Uneori devin gameobsessive, sau cu alte cuvinte maniac. Mi-am dat seama de aceast detaliu pentru că am jucat un minijoc pentru telefon (gen tetris), iar scorul de moment - 247.666 era încă la nivel 9. Deci probabil jocul nu fusese făcut pentru a fi jucat atât de intens.
Iar nivelul 9 începe de la 30.000.
Da.
A fost destul de... jenibil. Dar nu m-a împiedicat să ajung la fantasticul scor de 520 de mii, 690.... and rising.
Da.

Friday, March 26, 2010

Major league bullshit...

First of all: nu poţi să ai încredere în prietenii şi fraţii tăi albi!
E complet imposibil.
Prin natura lor prietenii tăi albi sunt backstabbingcuntbuttandadolfinsdicksuckingassholes.
Deşi de cele mai multe ori e amuzant, or Fuck it, că e mereu amuzant, e nasol că ştii că ai şi tu rândul tău.
Chiar când nu te aştepti.

Un exemplu amuzant. Mulţumesc:


Second of all:
Mi se întâmplă şi să mă duc într-un magazin ştiind că trebuie să cumpăr ceva, dar să nu ştiu exact ce.
Dar în rest ştiu exact ce vreau.
90% din dăţi.
Therefor, este atât de plăcut să mergi după trei produse anume şi să nu găseşti nici măcar unul.
Therefor, FUCK YOU, magazine!

Third: ce mă enervează când cuvintele folosite fără prea mult interes sunt revigorate.
Revigorat în sensul că li se dă importanță prea mare. Recunosc, nu folosesc întotdeauna cele mai potrivite cuvinte. Iar scârba poate fi uneori ok, poate însemna "fără suflet". Ha.
Şi până la urmă, snusnu in you!

Iar pentru final, cuvinte vulgare:
"mănânci căcat, căcatule! de ce ești atât de prost? aşa de greu e să înțelegi? era suficient de simplu să îţi dai seama din context. Căcănar prost!"
____
À bientôt, dodo!

Thursday, March 25, 2010

Poezie...

My name is Plate-a.
People eat off of me.
Sometimes.
Sometimes they eat saucy meals.
I usually sit in the china spot of the house.
I am a precious porcelain.
Sometimes people eat off of me.
I love sauce. Hot, not hot, dripping, tasty...

My name is.
I like to eat.
But more I like to drink.
I like to eat icecream
I scream, you scream, we all scream for Icecream...

Wednesday, March 24, 2010

Oh, the stupid things you do...

Unul din caracteristicele umane, după convingerile mele, este nevoia de a împărtăşi. Cum sunt tipii şi mirosurile neplăcute (e o secvenţă cunoscută, păcat că nu îmi amintesc de unde e).
Şi unul din subiectele cele mai abordate este "Să vezi ce prostie/tâmpenie am făcut/mi s-a întâmplat".
Dar cât de neplăcut poate să fie să faci atât de stupid încât să nu vrei să crezi că ai făcut respectivul lucru, ca să nu mai vorbesc de povestit...?
Foarte...

(ps. am căşti nokia)

Tuesday, March 23, 2010

Doar atât...

Am auzit-o într-o melodie, şi mi-a rămas în minte...
___________________
Mă gândesc la fosta iubită
Şi când zic iubită, înseamnă că am iubit-o

Monday, March 22, 2010

Remember, remember...?

Nu, nu the fifth of November.
Ci cum ziceam că e căcat în Orange-shop.
Atunci mi s-a părut drăgut să nu povestesc direct. Dar acum mi-am amintit momentul. Şi era amuzant, dar
de căcat.

Negreşit era exact cum am zis... Un puşti intrase în Orange-shop cu un ditamai rahatul pe papuc. Nici nu vreau să ştiu din ce ieşise, dar copilul a reuşit chiar să se plimbe
mult prin magazin cu el, s-a asigurat în sub(in)conştient că îl plimbă bine, iar apoi, când a început să se împută treaba, s-a dus să se şteargă.
Nu.
Nu pe un petic de iarba, ca un om normal, ci pe preşul din magazin.
Care, normal, trebuia curăţat de cineva care lucra acolo.

Da.. aşa zic şi eu.. "de căcat"...

Sunday, March 21, 2010

Doctori

Poate nu am mărturisit acest detaliu despre mine până acum, dar eu urăsc doctorii, exact aşa cum alţii urăsc clovnii.
Astfel, singurele incursiuni făcute pe teritoriu-spital au loc atunci când trebuie să ajut pe cineva să ajungă acolo, când vizitez un prizo-pacient. Sau în cazuri extreme, când merg la un control mult-rugat-de-oameni-prea-îngrijorați.
În restul, funcţionează foarte bine principiul "nu caut, nu ştiu, nu am".

Pe de altă parte, era plăcut să merg oftalmolog.
Şi deşi ceea ce urmează să spun este mai degrabă un compliment, scuzele mele de pe acum - just in case.
Era plăcut, tocmai pentru că nu mi se părea că este tocmai... doctor, aşa că era safe.
Era şi nu mai este.
Nu mai este pentru că ultima vizită (anuală) s-a transformat într-o consultație proctologică.

Nu e cel mai plăcut să vezi un om uitându-se în ochii cuiva cu un ac în mână şi să auzi "nu vă mişcaţi, nu vă micaţi. (pauză seacă). Haideţi, sunteţi bărbat, ce Dumnezeu.

Saturday, March 20, 2010

Trei frontal şi cinci parţial. Plus o maşină.


sau

on the road again. after a long, long while... on the road again.
_______
Da. A venit iar primăvara. Iar, fie "şi anul ăsta", fie "încă o dată de când a început 2010".
Dar acum m-am reunit cu vechiul meu mijloc de transport.
Curând o să fiu printre cei care înjură (excesiv) maşinile de pe trotuar, maşinile care nu respectă normele impuse pentru eliminările de dioxid de carbon şi oamenii care merg pe benzile pentru biciclişti.

I'm riding the high way, all the way. Cu un stâng sub pământ.
Dar totul e cum ar trebui să fie.

Friday, March 19, 2010

O întrebare la care nu ştiu sigur răspunsul -

De ce să faci ceva ce ştii că nu e bine?
____
Dar şi: ce e mai nasol decât să pleci de acasă comando, şi să uiţi să îţi închizi pantalonii?

Wednesday, March 17, 2010

What do the five fingers say to the face?

Dacă tot am intrat pe firul Dave Chapelle şi (I'm) Rick James (bitch), trebuie să pun setul acesta de clipuri.





Acest tip de relaţie mi se pare complet deosebit.
Ce poate fi mai drăguţ decât un grup de oameni care se pocnesc repetat.
Cum spune şi Sadimicri, e inevitabil uneori.
Uneori, când toate variabilele sunt favorabile.
E inevitabil câte un wresling prietenesc, un mic pumn în bărbie, sau o împingere către un spaţiu închis.

So, SLAP!

Tuesday, March 16, 2010

Viaţa din filme... RECURSIV

Urăsc când filmele manipulează unele informaţii, doar pentru a îşi fabrica povestea...
Sau când doar îşi fabrică anumite clişee...

5.
a. Vestimentaţia.
Eu îmi amintesc doar filme cu oameni perfecţi. Toate lumea îmbrăcată în haine foarte frumoase, toţi "fixaţi" şi aranjaţi. Mai puţin dacă reprezintă stereotipuri.
Dar serios?
Nici un american nu mai stă pe acasă cu un tricou murdar de ketchup pe umăr, sau nişte pantaloni care ar fi fost la spălat, dacă nu i-ai purta?
Sau ce s-a întâmplat cu pjs (nn. the gay term for pajamas/pyjama)? Toţi americanii se schimbă imediat după ce s-au trezit?

b. Z
garbură (adică încălţăminte).
În America nu există praf? Noroi? Microbi? Măcar un rahat? Nimic?!
Că pe mine mă depăşeşte cum oamenii aia, nu doar că stau atât de lejer încălţaţi în casă, dar - wait for it - SE URCĂ - wait for it - pe canapele şi în PAT încălţaţi!!!
Nu vreau să fiu culmea ipocriziei acum, nu pot spune că mă descalţ mereu dacă uit ceva atunci când plec (şi trebuie să mă întorc), sau că mă descalţ mereu imediat cum intru pe usă, sau că nu mă plimb pe rotile prin casă.
Dar 99% din timp nu folosesc decât încăltăminte "pentru interior", mai mult papuci decât şosete. Tocmai din cauza acelui 1%. Plus că am o mică plăcere stupidă, şi anume îmi place să îmi ţin picioarele cât mai "la aer".
Şi nu doar că port papuci, dar uneori fac duş pardoselii cu domestos... Şi nu mereu mi se pare suficient.
Şi după ce spăl papucii şi pardoseala cu vreo trei sticle de domestos, tot nu mă simt bine să mă urc cu aceştia în pat.
Call me crazy. Poate sunt doar eu în căciula asta.

Dar serios, chiar e verosimil aşa ceva?!

______________________________
BONUS:

Cam de la 00:15 - 1:50 (ha!ha!)


Istoric:
7 feb 2010
4 feb 2010

Sunday, March 14, 2010

C. de om...

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.
aka
Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.

Ai putea spune că evoluţia economică vine tocmai din încălcarea acestei porunci, mai ales dacă este te numeşti Carlin.
____________________
Thou shalt not covet thy neighbor's goods. This one is just plain fucking stupid. Coveting your neighbor's goods is what keeps the economy going. Your neighbor gets a vibrator that plays "Oh Come All Ye Faithful". You want to get one, too.
____________________

Dar ce se întâmplă când tot ce vrei este ce nu este al tău?
Tot ce ai de făcut e să încerci/începi să obții totul. Dar pare cam mult risc.

Succes. À bientôt
, dodo.

Friday, March 12, 2010

Cu exactitate...

Uneori faci alegeri. Că trebuie.
De cele mai multe ori, Cineva are grijă să te plouă în faţă.

Urăsc să iau taxi.
Pentru că urăsc taximentriştii. Triştii taximetriştii.
Aleg astfel alte metode de transport: în comun, personale - automate sau... manuale - convenționale sau nu, mersul pe jos sau aşteptarea.
Dar au existat situaţii în care niciuna din acestea menţionate mai sus nu au putut fi folosite, deci a trebuit să recurg la drac să mă treacă puntea.

De exemplu:
Urma să iau penultimul drum, dar l-am pierdut din cauza unei alegeri. M-a depăşit pentru că am ales să merg o statie cu altceva.
Iar ultimul drum a dispărut în timp şi spaţiu.
Adică l-am văzut, l-am aşteptat, a dispărut, am mai aşteptat, m-am făcut frate cu dracu, eram la mijloc de punte, a apărut de nicăieri în faţa mea şi acolo a rămas (nn. ultimul drum).
Superb.

Thursday, March 11, 2010

Final de 40. LOL!

Multe lucruri banale sunt făcute din plăcere.
Un lucru banal care mi-ar fi plăcut (şi mi-am dorit multă vreme) este să merg cu o maşină până la capăt şi înapoi. Doar că acest lucru necesită fie timp, fie o voinţă de pornire.
Aşa că, în lunga perioadă în care am avut contact cu regia autonomă de transport, nu m-am îndurat să îmi fac această plăcere.
Până când nu a mai fost cazul.
Aşa că... mulţumesc Sadimicri că ai schimbat planurile în ultima clipă şi că mi-ai dat posibilitatea să îmi fac această plăcere.

Wednesday, March 10, 2010

Mental note.

Sunt patru lucruri pe care vreau sa le realizez.
Achieve.

1. vreau să inventez un dispozitiv care să facă oamenii să se înțeleagă, să (se) creadă, să fie pe aceeași undă chiar dacă acționează și reacționează diferit. Să reușească să ajungă în acelaşi loc, chiar dacă pe drumuri diferite;
2. să fac o lege care să nu poată fi încălcată, sau, mai bine, un cip implantat în creierul uman şi care să oprească oamenii-copii să înceapă relaţii înainte de 21 de ani; - link pt post anterior
3. să fac modele arhitecturale;
4. să fac o lege sau poate un cip implantat, întotdeauna este mai uşor astfel, prin care să conving/forţez oamenii să nu mai folosească banda destinată autobusului - cu gândul la Bucureşti.

Aceste patru lucruri ar face lumea un loc mai bun, atât pentru mine - direct şi indirect, cât şi pentru ceilalţi.
Să explic?
O primă problemă a umanităţii este lipsa de înţelegere, comunicare, empatie, încredere.
Apoi, lipsa de responsabilitate poate aduce pe lume copii nedoriţi, responsabilitati, şi chiar o ruptură între oameni.
Punctul 3. este pur ego.
Iar punctul 4. este o rezolvare a timpului, a poluării locale, a tuturor problemelor pe care le întâmpină ratb din cauza populației care foloseste transport personal.

_______________
Patru idealuri mici, patru speranțe mari.

Tuesday, March 9, 2010

I had one.

I had one. A blow job.
A fost mic, deci scurt, deci dezamăgitor. A fost ca o bomboană cu rom topită - not a great fan of those.
A fost, totuşi, amuzant.


Cam aşa arată. Nu am obiceiul să beau, iar dacă beau rareori mă complic.
Acum a fost o excepţie, să zicem.
Dar asta nu îmi explică de ce oamenii pun nume de sex la băuturi. Dacă vor să inducă o stare/amintire anume, e păcat să dea reateu.
Păcat.
Pentru o băutură ca "bj" este simpatică (doar) bogăţia de glume.
De exemplu, comanda:
- Aş dori un bj, vă rog. Mergem într-un separeu, sau este în regulă aici?
sau pentru novici, gluma pentru momenul stânjenitor:
- "ce-i asta?"/ "asta-i tot?"

Muza mea a fost paharul gol, deci nu îmi amintesc toate glumele care mi-au blocat mintea.
Păcat - nu doar pentru pierderea glumelor.

Monday, March 8, 2010

Relaţii timpurii. BANNED !!!

De ce cred că nu ar trebui ca tinerii să aibă relaţii? Şi negreşit mă refer la relaţii serioase, sentimentale, nu la relaţii de prietenie.
Simplu, oamenii-copii nu ştiu ce vor.

Sunt conştient că îmbătrânesc.
Şi pe măsură ce eu îmbătrânesc, ei întineresc. Ei nu mai ştiu ce e aia copilărie, scopurile umane parcă s-au schimbat. Ori înnebunesc eu.
Either way.
_______________
Există două cazuri.
1. cel extrem, în care la răsărirea a celui de-al treilea fir pubian se intensifică marea curiozitate sexuală, de multe ori urmată de câte un "bebe" în burta unui copil abia intrat la liceu, în cel mai bun caz - dar care probabil iubește (cough).
2. cel obişnuit, pentru copii-persoane ceva mai raţionale, care încep o relaţie, probabil se îndrăgostesc nebuneşte, ca apoi să se maturizeze treptat, să se modifice şi să piardă ce au avut.
Trist este că poate ce au avut e ceea ce ar putea avea nevoie, dar în alt timp, mai prielnic.
Iar oamenii sunt ca "piatra pe care un singur bijutier nu o poate şlefui", sunt permanent marcaţi de trecut. Mai ales dacă bijutierul nu poartă întotdeauna mănuşi.

Sunday, March 7, 2010

De ce ai citi o carte "uşoară"?

Prin carte uşoară nu înţeleg o conversaţie ca aceasta:

- Doriţi o carte mai uşoară?
- Nu, e bună aceasta, sunt cu maşina.


Prin carte uşoară înţeleg o carte cu (preferabil) 1-300 de pagini, pe care o poţi urmări cu lejeritate alături de ratb/metrorex, pe care uneori poţi să o judeci şi după copertă, şi pe care o alegi ştiind că o să o termini repede, că o să îţi ridice starea de spirit, astfel urmând să fie drogul de început.
De ce ai alege să citeşti o astfel de carte?
Păi, permiteţi-mi să mă repet: nu necesită un timpul de vânătoare, nu o să îţi mănânci (prea) mult timp lecturând - pentru că se citeşte uşor, îţi ridică moralul - mai ales dacă ai făcut o pauză beletristică.
Din altă perspectivă, o carte "uşoară" este versiunea introvertită a unei conversaţii light (cunoscută şi sub numele de "small talk"). Small talk nu este un lucru esenţial existenţei umane, dar cu siguranţă face lucrurile plăcute atunci când este nevoie.
Bineînţeles, cartea are şi versiune foto/telegenica, iar întrebare este "de ce te-ai angaja la două ore de film discutabil?" - prin discutabil înţeleg de o calitate nu foarte bună; nu vreau să merg atât de departe să spun "un film prost".

De ce nu ai face asta?
Cu siguranţă timpul este irosit în mod repetat de fiecare dintre noi, prin incredibil de multe metode.
Astfel eu sunt pro.
Pro citit câte o carte banală din când în când, pro vizionat un film dubios, pro small talk.
Dacă tot pierzi timpul, poate înveţi şi ceva în același timp.

Thursday, March 4, 2010

Despre mâncare... (2)

Ce este mâncarea?, one might ask...
The Wise Man says: tot ceea ce serveşte la nutriţia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment.
_____________
Ce este cel mai neplăcut la mâncare?
The Man says: se strică.
_____________
Ce reprezintă termenul de garanţie?
The Wise Man says: reprezintă limita de timp stabilită de producător, până la care un produs - perisabil sau un produs care în scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului, îşi păstrează caracteristicile specifice.
The Man says: reprezintă limita de timp estimată de producător, până la care un produs e posibil să îşi păstreaze caracteristicile specifice.