De ce ai citi o carte "uşoară"?

Prin carte uşoară nu înţeleg o conversaţie ca aceasta:

- Doriţi o carte mai uşoară?
- Nu, e bună aceasta, sunt cu maşina.

Prin carte uşoară înţeleg o carte cu (preferabil) 1-300 de pagini, pe care o poţi urmări cu lejeritate alături de ratb/metrorex, pe care uneori poţi să o judeci şi după copertă, şi pe care o alegi ştiind că o să o termini repede, că o să îţi ridice starea de spirit, astfel urmând să fie drogul de început.
De ce ai alege să citeşti o astfel de carte?
Păi, permiteţi-mi să mă repet: nu necesită un timpul de vânătoare, nu o să îţi mănânci (prea) mult timp lecturând - pentru că se citeşte uşor, îţi ridică moralul - mai ales dacă ai făcut o pauză beletristică.
Din altă perspectivă, o carte "uşoară" este versiunea introvertită a unei conversaţii light (cunoscută şi sub numele de "small talk"). Small talk nu este un lucru esenţial existenţei umane, dar cu siguranţă face lucrurile plăcute atunci când este nevoie.
Bineînţeles, cartea are şi versiune foto/telegenica, iar întrebare este "de ce te-ai angaja la două ore de film discutabil?" - prin discutabil înţeleg de o calitate nu foarte bună; nu vreau să merg atât de departe să spun "un film prost".

De ce nu ai face asta?
Cu siguranţă timpul este irosit în mod repetat de fiecare dintre noi, prin incredibil de multe metode.
Astfel eu sunt pro.
Pro citit câte o carte banală din când în când, pro vizionat un film dubios, pro small talk.
Dacă tot pierzi timpul, poate înveţi şi ceva în același timp.