Hedonism.

Cândva, am fost la şcoală.
Atunci am avut o profesoară, ca toate cele, dar din care am vrut să îmi amintesc decât părţile bune. Poveştile.
Una din acele poveşti era despre plăcere, şi despre cum unii oameni destul de deştepţi (mai greci la faţă) credeau că, la sfârşit de linie, scopul vieții este plăcerea, deci astfel, întreaga trăire este un cult al plăcerii.
Idee care mi-a aprins câteva raze de zâmbet, mi-a răspuns la unele întrebări şi mi-a formulat altele.
_______________________

Şi cum obiceiurile rele nu pier uşor, şi acum sunt la şcoală. Foarte personal.
Poveşti uneori aud mai mult decât aş vrea să ascult. Nu vreau poveştile banale, de ce le-aş vrea?
Poveşti din tinereţe, de vitejie, poveşti de noapte neinspirate; pentru cine?

Totuşi, hedonismul mă urmăreşte uşor. Uneori îl urmăresc la rându-mi, dar asta este mai puţin important.
Dar mereu o să accept un răspuns, oricât de stupid ar părea: "Din plăcere" (pentru "De ce faci asta?") .. pentru că este adevărat.

Call me...

Poate sunt doar eu, dar, sincer, prefer ca atunci când trimit un mesaj, să mi se răspundă într-un cât mai scurt timp.
Şi nu pentru că nu îmi place să aştept, cum ar fi fost de aşteptat. Ci pentru că, dacă acest lucru nu se întâmplă, mesajul din mesajul este complet şters din memoria mea.

Şi de prea multe multe ori mi s-a întâmplat asta:
"- Hei, bună.. Am citit acum mesajul de aseară.. " (sau chiar mai RĂU: "mesajele alea").

...Moment în care mă apucă un atac anime.


Prea des, pe lângă faptul că uit ce anume am scris în el, uit chiar şi că am trimis un mesaj.
Deci, automat îmi apar în minte foarte multe gânduri negre (unul dintre ele este, most of the times, "oare l-am trimis în somn?" ..pentru că este o opţiune valabilă).


Foarte neplăcut şi, în acelaşi timp, favorabil lucru să trebuiască să dau un răspuns la o replică în totală necunoştiinţă de cauză fără să las această impresie...

Un lucru bun să şteargă 10 rele...

Aproape că uitasem povestea. A fost odată un taximetrist. Era bătran, conducea un taxi, şi da, probabil era trist.
Însă, el, în ciuda steagului galben pe care îl poartă - în trup şi suflet, a făcut ceva complet uimitor. A aşteptat în dreptul trecerii, deşi culoarea semaforului era verde, pentru a nu bloca intersecţia.

Poate nu pare mare lucru, dar pentru mie este ca mersul în mâini. Pe lună.
Absolut uimitor.
Astfel, o să iert zece taximetrişti care erau să mă calce pe zebră (sau trotuar), care au blocat intersecţia, parcând aiurea (intersecţia, dar şi spaţiul pietonal), care nu respectă în general regulile rutiere uzuale (în legatură cu schimbatul benzilor de exemplu), care te fură la rest, că e normal să le laşi şi lor ceva.
E un început.

(în ciuda discretuluişi firavului sarcasm)

Timpul.

Întotdeauna, când am tot timpul ocupat, îmi vin foarte multe idei "pe lângă subiect", şi aş vrea să fac (şi) multe, multe, multe alte lucruri. Dar, evident, nu am cum.
Şi de cele mai multe ori, aş scrie.
Îmi vin toate muzele şi îmi dansează în poală, aleargă în jurul meu şi cântă.

Parfumuri ancestrale..

Urăsc o invenţie străveche care pare-mi-se că a luat amploare de ceva vreme. Şi anume Parfumurile. Pentru cameră.
De prea multe ori am avut conflicte neanimate cu diverse dispozitive care scot miresme variate, care ar trebui să te aducă pe culmi orgasmice, cumva. They don't.
Un alt lucru pe care nu îl înţeleg, hârtie igienică multicolorată şi cu parfum de lămâiţă sau piersici.
De ce? De ce m-aş simţi mai bine ştiind că părţi ale corpului, şi anume curul, îmi miros brusc astfel?
De ce?
Şi dacă tot am intrat aici (în baie), cu siguranţă parfumul de după ...excreţie (deşi da, natural s-ar zice "de după căcare") este un fenomen destul de uzual în viaţa românului cu apă curentă (sau măcar TV).
Legat de acest alt fenomen, în ciuda faptului că mă scârbesc şi enervează mirosurile acestea, copilul din mine nu se poate abţine (NICIODATĂ) să nu apese pe buton. Mereu mă simt când ies din baie că ochii din jur văd la mine intestine (subţiri, groase) scurtate mult... (mult căcat, mult... că eu mă spăl mult pe mâini)

Ca să nu mai mă gândesc la (şi documentez despre) efectele negative ale acestor "luxuri" suburbiale, care au fost observate de Specialişti.
_____________________________________
THEY SMELL BAD!

Bula de iubire...

Nu ştiu din care motive, din când în când (adică rar, foarte rar) întâlnesc câte o persoană care îmi câştigă complet încrederea. Aproape nejustificat.
În sensul că ajung să îi spun diverse lucruri în prima săptămână, lucruri pe care în mod normal nu le spun nici după câţiva ani de "convieţuire".
Eu vizualizez acest eveniment astfel: toată neîncrederea, foarte impersonală de altfel, pe care o împart şi distribui uniform tuturor se strânge într-o bubă, care creşte şi creşte... şi tot, şi tot... Urmând momentul cel mai interesant, când buba se sparge, într-o imagine foarte plastică, şi de acolo iese tot, oricât de personal, oricât de imperfect (a se citi stupid)... oricât de.

Urăsc să mă simt astfel.
Expus, vulnerabil, nesigur. Şi totuşi nu mă pot abţine.

God damn...

Urăsc beţivii... sincer... pur... puternic...
Şi nu mă caracterizează ipocrizia. Măcar nu acum.
Îi urăsc din simplul motiv că cei ce pot fi numiţi cu adevărat beţivi niciodată nu se păstrează pentru ei. Sunt foarte altruişti, şi mereu simt nevoia să se exteriorizeze.

În mod normal, Georgel şi Georgeta, când merg undeva - împreună sau în grupuri, atunci când dau de alcool şi au contact direct cu el, ajung la diverse cote de beţie, în funcţie de preferinţe.
În schimb beţivii sunt o specie complet diferită. Au mereu aceleaşi cote.

Astă zi a trebuit să asist la un îngrozitor spectacol - nici măcar grotesc.
În zona unde a avut loc acest spectacol sublim locuieşte un cuplu. Literalmente "în zonă", pentru că nu au casa lor.
Şi în inocenţa mea, aş vrea să ghicesc că acest lucru a pornit de la o poveste cu băutură.
Timp de cel puţin jumătate de oră, stimabila doamnă Curva a urlat la nişte muncitori de la Drumuri şi poduri - motivul nu îl cunosc, dar sincer, mă îndoiesc că m-ar mişcă în vreun fel.
Diversele înjurături erau evident pe teme sexuale.
În mod normal mă caracterizează pacifismul, dar m-am vizualizat (intens) ca lunetist.
A fost aievea.

____________________________________________
Urăsc că poliţia ştie că nu prea are ce să le facă, mai mult decât să îi plimbe practic cu maşina. Şi preferă să nu.

Oh, the stupid things I do...

De ceva vreme intentionez să îndosariez toate lucrurile stupide pe care le fac. So... here i go.
(note: data reprezintă momentul scrierii, nu cel al acţiunii)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

¤ Mereu când mănânc, combin foarte multe lucruri. Şi de fiecare dată este prezent elementul iute. Ador acest element, de obicei reprezentat de eficientul ardei iute - pe care îl combin cu practic orice.
Însă, uneori, ardeiul nu este doar ardei, este dracul gol. (*)
Şi practic te arde. Îţi simţi celulele evaporându-se.
Da. Ai intuit bine, absolut întotdeauna continui să mănânc.

¤ Dacă atunci când lucrez cu orice lipicios, colorat, murdar sau... transferabil (iar eu lucrez mereu cu mâinile) şi trebuie din oricare motiv să folosesc calculatorul, fie că este vorba de mouse sau de tastatura, niciodată, dar absolut niciodată nu mă duc să mă spăl pe mâini. Iar la final am o tastatură (mouse-ul se curăţă ceva mai uşor) curat murdară.

¤ De fiecare dată când am un obiect care miroase dubios, deşi este curat, întotdeauna încerc să mă conving că a dispărut cumva, chiar dacă din când în când acel miros revine.
Şi bineînţeles, nu recurg doar la autosugestie, nu este valabilă mereu. Fie deschid geamurile mai mult decât de obicei, fie folosesc uleiuri pentru cameră, fie îmi torn parfum în nas. Sau poate doar sper că o să mă obişnuiesc cu mirosul.

¤ Acum multă vreme a(m) pornit o poantă cum că paznicii de la ambasade (care de obicei şi blochează strada) sunt gata să te împuşte oricând în picior dacă ai un comportament minim suspicios: alergi, ţipi, ai pungi imense pe care le arunci, so on and so forward.
Nimic în neregulă cu acest lucru, doar că... de fiecare dată când trec pe lângă o astfel de ambasadă am un cârcel în piept şi privesc atent angajaţii de la securitate.
Şi mi se pare că şi ei mă privesc la fel - exact ca în filme, când rău-făcătorul trece pe lângă poliţie, au loc schimburi de priviri "nu sunt sigur, dar cred că tu eşti nelegiutul infam + ştiu că nu eşti sigur, dar da, eu sunt şi o să scap"..
Da. Ai intuit bine, trec pe lângă ambasade şi ştiu sigur că dacă mă vor împuşca, o vor face în picior.

_________________________________________
(*) the one, the only, Toma Caragiu .....

I love this chick!

De multe ori mi se întâmplă să fac lucruri inexplicabile.
EA este doar parţial.



NATALIE TRAN
(wiki)

Birth name: Natalie Tyler Tran;
Web alias: communitychannel, natalietran;
Signature phrase: Zour mum rates me/ Hi!/ Pornomusic - slash - comment time

Natalie Tyler Tran is a video blogger on YouTube from Sydney using the nickname communitychannel. She is a digital media student at the University of New South Wales and a second-generation of Vietnamese-Australian.
Her videos include observational and self-deprecating humour. As well stream-of-consciousness commentary on social dilemmas, such as how much money to spend on gifts for friends and what is appropriate telephone etiquette. Other videos include multi-role skits, where (with occasional exceptions), Tran plays most roles, combining multiple takes using split-screen compositing. Examples include dialogue between the Easter Bunny, Santa Claus and the Tooth Fairy, and a practical joke by an ultrasound technician.
Her video response to racist viewer feedback has been described as "astute and scathingly funny." She has made several music videos, such as the "We Just Touched Awkwardly" song.Tran is an amateur violinist who has joked that no one is surprised when they learn an Asian plays a musical instrument. She displays her violin in many videos and has played it in one. She has recently asked for "challenges" for her to perform. The first challenge was for her to dance the Hoedown Throwdown from Disney's Hannah Montana: The Movie. Tran has not used her vlog to discuss religion or politics, and has said that although she does not drink it is "not because of any beliefs," but because she dislikes the taste and effects of alcohol.
Tran's vlog features frequent pop culture references and insider jokes, such as describing the soundtrack to her summary of user feedback as "porno music/comment time" and picking an "ugly word" and "attractive word" for each video. Tran's vlogs also contain elements of blue comedy. She currently ends every video with "YOUR MUM RATES ME," a reference to the frequent "your mum" jokes she uses.



(i rate her too)

I AM SOOOO FUCKING COOL!

Of course i am! I made a FUCKING GOOD joke.
Ceva vreme am considerat că este unul din multicunoscutele bancuri cu sistem de operare windows.

Şi îl încadrasem în dupletul preferat windows-jokes; din care mai face parte: "Schumacher şi Bill Gates mergeau cu maşina, când la un moment dat aceasta se strică. (Schumacher probabil încearcă să o repare, fără succes, ...just for the sake of argument). Iar Bill Gates spune: Hai să o închidem, ne dăm jos, urcăm şi o pornim iar."

Apoi mi-am dat seama că de fapt nu am mai auzit bancul nicăieri, şi nici nu l-am citit.
Astfel, bancul meu, născut în timpul unui spectacol de reinstalare windows, este: Prima versiune de windows inventată este The Blue Screen Of Death.
[so OWNED! .. copyright and all..]



Am adaugat câteva bancuri la dupletul iniţial, în urma căutărilor:
1. Windows 98 is not a virus, a virus does something.
2. Care este diferenţa dintre windows şi un virus? R: virusul nu se blochează niciodată.
3. Puţin şi:
Î: Câte taste are o tastatură Microsoft?
R: 3. (Ctrl+Alt+Delete).

E căcat în OrangeShop...

Şi pe bună dreptate.
Deşi am trecut foarte puţin prin această reţea, am rămas cu o părere foarte bună (sau fie, destul de... cel puţin comparativ cu V.).
Totuşi, ceea ce urăsc la diverşii operatori GSM existenţi este că îţi flutură prin faţă o ofertă foarte drăguţă, dar cu prea multe steluţe - te simţi ca într-un observatorul astronomic.
Recent am avut deosebita plăcere de a mă informa din plin, cu telefoane, oferte, opţiuni şi supraopţiuni.

Cât despre partea excretoare, este foarte ..palpabilă, din nefericire.
The joke is on a little boy.
Nu ştiu din care motiv, dar se pare că majoritatea copiilor nu se descurcă cu diverse sarcini simple. Cum ar fi ştersul, sau mersul atent, legat de şireturi ş.a.m.d.
Şi astfel, uneori miros a rahat. Uneori acest lucru se întâmplă într-o reprezentanţă Orange.


Subtil. Foarte subtil.

It has been good. Very good... nay. outstanding.. nay-nay ...Exemplary.

Mi se întâmplă frecvent să uit chestii. Uneori, chiar dacă nu îmi aparţin... (a nu se înţelege greşit, chiar spuneam cândva în trecut, "pentru lucrurile mele am atenţia trezită, pentru lucrurile altora, am atenţia sporită"... of course, i might be lying).
Totuşi, dacă se întâmplă să uit ceva care nu îmi aparţine, care din oarecare motive a fost în posesia mea o anumită perioadă, şi pe care trebuie să îl returnez, mi se pare că implicarea personală salvează tot.
"Ţi-am uitat stickul acolo, dar am uitat şi căştile mele", sau.. "Ţi-am uitat copilul în parc, dar l-am uitat cu cartea mea".
Somehow, that makes sence for me.

Profesorul meu, (the old) Dl. Herbert .. (şi câinele lui Jesse)

Toleranţa mea ajunge la cote aproape minime la limite geriatrice. Deşi sunt de părere că fiecare îşi iubeste bătrânii. Ai lui. Apoi, depinde de diverse variabile; iar în cazul meu, variabilele tind aproape toate (99,9 %) către zero.
________________________________

Despre omul acesta încerc să fac o poveste de multe, multe zile.
Totuşi, este doar un material aparent.
Mă amuză cum de fiecare dată când îl zăresc doar, mi-l vizualizez mai tremurând, cu o voce mai suavă (mmhmm) visând la tinerei cu barbă frumoasă şi bine făcută.
Sau cum niciodată nu reuşeşte să îşi păstreze răbdarea şi începe să povestească tot felul de inutilităţi (complete).
Însă cam atât este de zis.
În rest nu reprezintă nimic.
Trist.


(to be uploaded. with picture)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
UPLOADED: Urmează limbaj maliţios. Viewers discretion is advised.

Mr. H.: Nu ştiu cum m-a păcălit să îi apreciz lucrarea astfel...
S.: Ştiu eu... Pentru că l-ai fute tandru. În cur.
(din nou, explicaţia limbajului este în linkul de mai sus, sau aici. Replica este nespusă, dar gândită, deci păcatul era oricum săvârşit).

░ BullFuck

Uneori ţi se pare că lucrurile au un anume curs.
Nu mereu eşti de acord cu acel curs, fie că ţi se pare odios (nedrept, etc), fie puţin cam grăbit. Oricare ar fi cazul (bineînţeles, există şi posibilitatea celui pozitiv..) la un moment dat, este foarte posibil să te conformezi, şi să accepţi lucrurile aşa cum sunt.
Şi totuşi, unele aspecte ale vieţii sunt complet imprevizibile.


Trebuie să învăţ să îmi aleg luptele..
Uneori este mai bine să aleg tăcere în loc de ceva ce nu ar trebui spus.
Nu mereu este cazul meu.

Iar eu mă întreb cum anume îşi fac oamenii alegerile importante
Nu înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, ce e în neregulă cu cei. Ce oare vor?
Şi oare, ei ştiu?
Şi dacă ştiu, oare le displace?
Este ceva care li s-a întâmplat complet întâmplător, dar nu este tocmai util, sau măcar uşor de explicat. Sau poate ceva pare natural, dar provoacă frică, iar ce provoacă frică trebuie îndepărtat.
Din oarecare motive fug de această realitate virtuală, doar de dragul diverselor raţiuni.
_________________________________________

Mai ambiguu decât de obicei?
La fel cred şi eu.

Tinereţe tulburată

chiarnumaintereseazaparereacelorlaltinuconteazanuimipasastiucao
rsavorbeascanebunieimelesaseimpotriveascainseamnaatatdeputinpe
ntrumineoricumfaccamtotceimivinenuurmarescchiarsadisplacdarre
fuzmereusavafacpeplacnuimipasaceorsazicastiuoricumcaorsaimipoa
rtepicatuestimaiputinnebundecatmineeusuntcelcestietotuldespretine

Din oarecare motiv roşu

La un moment dat în viaţă trebuie să te găseşti cărând diferite obiecte. Remarci acesta când acel lucru este mai mare decât tine (dar nu necesar mai greu).
Dar aşa suntem noi, conservatori. Încă din momentul zero, am construit (roţi şi corturi, de diferite anverguri), am omorât chestii ŞI, bineînţeles, am adus altele (nu neapărat vii - la oricare moment în existenţa lor) pe lângă roţi şi în corturi.
______________________________________

Sunt unele lucruri pe care nu o să le pot înţelege niciodată.
Iar şoferii sunt printre cele mai interesante specimene existente. Precum şi vorba, există oameni buni, oameni răi şi şoferi.
Totuşi nu vreau să detaliez atât de mult, încât să vorbesc despre taximetrişti.
O să mă uimesc, însă, cu cei care trec pe culoarea roşie a semaforului, chiar dacă nu există loc unde să treacă, şi ajung cei care blochează intersecţia, cu cei care intră pe străzi cu sens unic şi mai aşteaptă să te dai la o parte, să le faci loc, dar - şi mai important pentru fluxul poveştii - cu cei care fac stânga, dar nu vor să acorde prioritate pietonilor, chiar dacă aceştia îmbracă un panou roşu.
Iar roşu (în intersecţie, poate nu şi în viaţă) înseamnă opreşte, boule.

► ♪♫ ♪♪ for ♂ ♀

Un miez de om, cam asta era.
Puţin, dar sugestiv. Al dracului de sugestiv.
Legendele pe care le zice, spun că s-a născut odată cu muzica, dar a aşteptat timid o familie, mai multă vreme.
Apoi a venit Olguţa. Ea este şi mai mică decât Miezul, dar nu este de om. Este un mic spiriduş.
Unul care s-a îndrăgostit de muzică.

Olguţa este un spiriduş puţin diferit de ce te-ai aştepta.
Are un păr foarte lung, dar ondulat, nu drept ca al celorlalţi. Ochii mari, pătrunzători, şi o fire foarte gânditoare, dar veselă şi putin cam copilăroasă.

Apoi, s-a îndrăgostit de El, Miezul. Ce-i drept, nimeni nu ştie cum s-au găsit. Dar sunt nedespărţiţi de atunci.
Şi în fiecare seară, şi în fiecare dimineaţă, cei doi fac muzică împreună.
Muzică lor e iubire, de creaţie, de existenţă, de vibraţie, de tot.

Eco viaţa

[fragmentul eco pe care îl voi aborda este despre gunoaie, dar la fel de bine se poate adapta şi modela pe întreaga gamă de idei]

Eco. O nouă modă.
Şi totuşi scepticismul mă îneacă.
De ce?
Pentru că Omul este foarte conservator de fel, lucru pe care l-am tot discutat.
De exemplu, pentru lămuriri, cum am mai zis, este conservator în începerea unei relaţii, consideră o bâtă un cadou mult mai de succes decât un buchet de flori, şi totodată, privind relaţionar-mai-extins, nu va respecta pe nimeni din jur (deci oarecum în completarea la nimeni vine şi nimic).

Astfel, eu nu văd toate reclamele "eco" având succes. Nu în faţa unor creaturi deja formate. Este dificil să modelezi un copil, cât despre un adult, este deja aproape fantezie.
Nu neg că mă bucur că există oameni care s-au gândit în cele din urmă "la natură".
În linii mari, personal nu mă interesează să o salvăm, nu prea este un lucru palpabil, fiind o forţă prea mare pentru a putea fi controlată, dar prefer să fie curată, deci mediul în care m-aş putea afla la un moment dat să fie plăcut şi curat.
Egoist?
Poate, dar are efect. Plus, că asta este doar coaja.
Cât despre reclame în spectrul personal, nu mă mişcă cu nimic. Eu nu am aruncat niciodată un gunoi pe stradă în mod constient. Cel mult să îmi cadă şi să nu îl văd. Şi nu exagerez deloc.
Aşadar, cum nu mă consider publicul vizat, că doar îmi zice că e timpul să încep să respect natura, nu mă motivează în nici un fel.

Dar, când cred Ei că Georgeta se va schimba? Şi cum? Privind reclamele? Georgeta, care îi dă lui Georgel un gunoi (ambalaj) să îl arunce pe geamul autobuzului, deşi mai are 3 minute până ajunge acasă. Ca să nu mai vorbesc de Georgel, care este mai mult decât complice.

Rezolvarea pe care o văd eu: mişcare media, care deja există, timid, dar suficient, ore de educaţie ecologică şi civică (dar nu ce prostii făceam eu când eram la şcoală), eventual şi nişte ore de educare a părinţilor, ca să nu zicem că nu am încercat, iar cireaşa de pe tort, AMENZI!
Fără pedeapsă, Omul conservator nu se va motiva să facă nimic.
Greşesc?
I highly doubt it.

Lucruri de bucurie, sau Animalia, Chordata, Vertebrata, Mammalia, Artiodactyla, Ruminantia, Bovidae, Bovinae, Bos, Bos taurus

Încă din copilărie am avut o repulsie faţă de vite, acest lucru fiind urmarea unui eveniment aparent nefericit (atunci lucrurile păreau a fi ceea ce nu erau).
Totuşi nu m-am gândit că acest sentiment va supravieţui si mult în inima urmaba, cel puţin la acea vârstă, a inocenţei.
Bovinele, aceste rumegătoare cu tendinţe blânde, au avut cea mai rapidă evoluţie din toate fiinţele ce au prins viaţa.
Au pornit uşor, de la organisme unicelulare, spre pluricelular, cu păr scurt, bot lung şi buze umede, coarne goale şi ochi mari.
Apoi, au lepădat coarnele, dar au păstrat golul. La cele două degete şi-au mai pus câteva, şi-au modificat postura, îşi aranjează mai mult părul, care capătă şi alte proporţii, and so on.
Dar evoluţia este o treabă mult prea complicată. Finalitatea este mult mai uşor de observat.

_______________________________________

Urăsc oamenii care nu au interes faţă de ceva, sau oamenii care nu se respectă.
Căci oamenii care nu se respectă pe ei, nu vor ştii niciodată să respecte pe altcineva.
Iar în lumea lor conservatoare, multe lucruri sunt normale.

Mâncatul de biscuiţi într-o încăpere cu maxim 90 de locuri, din primul rând, e ok.
Vorbitul tare despre amintirile din copilărie într-o altă încăpere, ceva mai mare de astă dată, e ok.
Să te strâmbi şi să pleci zgomotos în timp ce Cineva îşi prezintă părerile, oricît de neobişnuite ar fi pentru tine, ca apoi să râzi şi mai zgomotos, de afară, încât să se ştie ce faci, e ok.
[and i could go on, and on...]

De fapt, ştii ce?
Nu, nu e ok, deloc.
Trebuie, ca în fiecare zi să mă armez cu mai puţină răbdare şi toleranţă, căci asta va salva lumea.

Oameni. Observaţii. Succint.

Există multe tipuri de oameni. Oameni peste oameni.
Sunt mulţi la extreme, când îi privesti prin propria prismă: oameni pe care îi iubeşti (sau mai puţin profund - care doar îţi plac), oameni pe care îi urăşti şi oameni care sunt în regulă.

Iar pe urma celor "trei", vin oamenii care pur şi simplu îi adori.
Şi acest lucru este o certitudine. Chiar a fost demonstrat.
Atunci când apar în peisaj, reacţia este "ooooamenii ăiaaaa" (în funcţie de numele lor, porecle, sau alte denumiri..). Iar conversaţiile sunt posibil foarte adolescentine.

____________________________________________
Pot spune că persoanele de sex feminin adoră complimentele.
Totuşi, se pare că nu toată lumea înţelege la fel noţiunea de "compliment". Multe exemplare de sex opus ce adoptă comportament ostentativ, compulsiv (and so on) probabil consideră că damele în cauză vor fi flatate.
Da, mă refer la retarzii care complimentează (şi da, a se citi agresează) damele foarte "intens".

Subiectul nu îmi mai este la fel de intrigant acum, dar mai am unele uimiri rămase.
Nu înţeleg de ce majoritatea indivizilor de sex bărbatesc pe care i-am trecut prin sondaj (..ok, ok, toţi 5, ..adică 3), deşi nu acceptă comportamentul acesta, consideră că este o reacţie normală să îţi manifeşti interesul sau atracţia, chiar dacă uneori, pentru unii oameni, mai conservatori, asta înseamnă o lovitură cu bâta plasată bine (probabil urmată de o târşâire - a prăzii - până în peşteră).
Bineînţeles că, per total, a fost susţinută ideea instintului de conservare a speciei, şi toate prostiile alea.
Întrebarea mea este, de ce este văzut ca normal acest comportament, chiar dacă este neacceptat.
De ce lor (adică subiecţilor mei, dar cu siguranţă multor altora) li se pare normal ca un bărbat, un adevărat domn, să agreseze o femeie, fie urlând după ea, fie claxonând, fie îmbrancind-o, pipăind-o, sau mai ştiu eu ce(chiar violând-o, în ultimă instanţă), lăsându-se purtaţi de porniri naturale şi animalice, de ce li se pare complet inadmisibil ca un homosexual să ..îşi încerce norocul, (asta ca să nu lungesc exprimarea)?
Poate ca dragii de ei, poponarii, sunt răzbunarea femeilor, nu?
Ce poate fi mai rău decât cumulul de întâmplări de tipul celui povestit? (e o întrebare care nu îşi caută răspunsul, pentru că îl ştie).
Îmi imaginez că bărbaţii nu sunt abordaţi la fel (asta pentru că nu am asistat niciodată la un astfel de manifest).
Dar poate pe viitor o sa vedem la ştiri mai mulţi violatori homosexuali, ar fi interesant.

__________________________________
Şi în aceeaşi maniera de întrebări:
De ce homofobii sunt homofobi?
Oare pentru că a existat un moment în viaţa lor în care şi-au pus întrebări?
Oare au avut curiozitatea unui gând, iar apoi au fost acaparaţi de mustrări de conştiinţă?
Oare toţi oamenii sunt homosexuali în negare?
Oare..?

Oamenilor le pasă.

Ce faci?
Ador întrebarea asta. Este cea mai sinceră posibil.
De ce?
Pentru că oamenii SINCER vor să audă un răspuns banal şi complet impersonal.
Bine, mulţumesc.
Iar eu, uneori, for yuks. You know, just to mix it up, îmi place să dau un răspuns personal.
Rău de tot.
E chiar dicstractiv.
De multe ori reacţia este poate mai sinceră decât întrebarea, o uimire facială care spune clar: "Ce s-a întâmplat? Ce faci? Răspunsul corect era Bine, mulţumesc. Eşti nebun?!"
De prea multe ori.

Şi poate nu ştii, dar când unui om chiar îi pasă, realizează, şi nu te va întreba ce mai faci, te va întreba Ce ai păţit, sau dacă Eşti bine?
Sau orice alte întrebări.
Personale. Şi mai mult de una, cu siguranţă.

Şi poate...
Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama mai mult că folosesc prea mult şi greşit cuvântul OM.
Dar multe lucruri sunt reinterpretate. Îşi pierd valoarea iniţială. Mai ales ei.
Mereu mă gândesc la vechiul proverb. "Ai carte, ai parte!"
În care nu este vorba de o scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. Noo.. e varianta înv[echită] şi pop[ulară], un act scris, un document; o dovadă.

Iar OMul poate va rămâne în istorie decât o Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic, prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcari fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
Most of the times. Măcar ca idee.

A Hard Day's Finally, sau Hatred. Pure fucking hatred.

Urăsc să pierd lucruri. Lucrurile care sunt foarte grele şi încărcate.
O poză cu o mamă cu un băieţel care plânge, un cadou, o împletitură, orice. Chiar nu contează.
Lucrurile sunt amintiri, amintirile sunt de neînlocuit, ce este de neînlocuit mă atrage.
Urăsc zilele în care nimic nu merge bine. Nu mă deranjează să îmi pierd lucruri uşoare. Regret când pierd ceva drag, memoria deformează.
Urăsc oamenii care mă fură. Aş vrea să moară.
Urăsc când stric lucruri, mai ales din neatenţie. Şi mai ales într-o zi în care nimic nu merge fluent.
Urăsc când trebuie să ies din casă, când ştiu că nu o să pot controla lumea de rahat, şi stiu ce este inevitabil.
Urăsc obligaţiile, când sunt puse în momente nepotrivite.
Urăsc păsările mici şi negre pe care nu poţi să le prinzi.

Urăsc să îmi amintesc că urăsc. Sau cât.
Aş vreau să fiu Hulk.

A Hard Day's Day

Unele zile sunt făcute pentru bad science. Sau sunt făcute bad for science, ..ştiinţă de orice fel.
Unele zile sunt pur şi simplu malefice.

Fie că nu reuşeşti să faci ce ţi-ai propus, că nu îţi dozezi timpul, oricât ai încerca, fie că obiectele se însufleţesc (în faţa ta = înaintea ta), fie că celelalte obiecte au mai multă voinţă personală decât ar fi normal (oricum, diferită de a ta) - există o singură finalitate.
Şi nimic nu o va putea schimba, nici măcar o rachetă pe lună.

Melcul, Marin Sorescu

Melcul şi-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix
În el.

Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfectă
De care-i e silă –

În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă –

Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el –
Melcul,
De care-i e silă.

Fotografie de război.

Sunt un monstru de om.
Uneori mă gândesc că m-am născut în secolul care nu trebuie. Poate mai bine arătam pe un câmp de luptă, căsăpind alţi monstri de oameni. Cu siguranţă.
Zilnic am rituarul meu, foarte sângeros, dar mi-am promis să nu mai omor nici o vietate. Nu este tocmai prada ce îmi place.
Iar viaţa modernă, deşi împiedică măcelul, fie el bazat chiar şi pe motiv de onoare, îmi deschide alte uşi. O oarecare problemă, ai nevoie şi de timp şi de bani.
Opţiunile sunt multiple.
Ritualul este destul de secret, îmi place să îmi păstrez intimităţile, în ciuda vieţii turbate din studio, unde nu ai lăsa loc de intimitate.
Iar singura scăpare onirică din viaţa de sânge este Ea, femeia-copil.
Nu ştiu sigur de unde a apărut, nu cred că ştie nimeni. Însă ne-a cuprins vieţile cu un parfum dulceag de câmpie.
Stupid, nu?
Dar când intră în orice încăpere, se face primăvară.

Ea vine, şi alege filme.
Noi toţi stăm, nemişcaţi în pernele noastre, şi privim aproape fără răsuflare. Suntem toţi nişte muşte, iar Ea are 8 picioare.
Filmele nu reies din prezenţa ei plutitoare. Aparţin mai degrabă unui alt suflet, zbuciumat.
Sunt filme ale vieţii, ale lumii. Filmează sărăcia, războiul, viaţa oamenilor, tot ce e rău sau negru. Şi mic.
Şi uneori Ea plânge. Uşor, aproape de nesimţit. Dar nimeni nu spune nimic.
Privim cu toţii lacrimile femeii-copil pe un fond negru, vibrant.
Dar nimeni nu zice nimic.
Am putea cu toţii să luptăm pe câmpuri, să curmăm vieţi, să facem orice, dar stăm.
Privim.
Şi nimeni nu zice nimic.

Before. After.

BEFORE:
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos)
- time spent with friends must be scheduled way in advance.
- your parents have more of a social life than you.
- you have no life, and admit it.
- you confuse today and tomorrow.
- you use your alarm to tell you when to go to sleep
- you have an ample supply of B HB H & F and know the difference between them


AFTER:
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you say "It's only midnight- I have plenty of time to finish."
- you buy trace paper in mass quantities.
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- the biggest decision you have to make near the end of the term is "pencil, or ink?"
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos.)
- you start competing with each other for number of hours without sleep. (Less than 40 need not compete).
- time spent with friends must be scheduled way in advance. - UPGRADED
- you've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
- your parents have more of a social life than you.
- your friends get more sleep in one night than you do in one week.
- you consider 3AM an early night.
- you've ever dreamt about your models.
- you start wearing all black.
- you have no life, and admit it. - upgraded
- you ask Santa Clause for architecture supplies.
- you think it's possible to CREATE space.
- you fight with inanimate objects.
- your roommates say "good morning," and you reply "good night."
- you understand why architects have glasses and white hair.
- you only buy groceries once a month.
- you confuse today and tomorrow.
- you (almost) wear your USB Drive around your neck;
- you avoid eating, sleeping, or going to the hospital because you need to finish a model;
- you have an ample supply of B HB H F and know the difference between them;

Drumul, Marin Sorescu

Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va anunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă brutal
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.