Urăsc o invenţie străveche care pare-mi-se că a luat amploare de ceva vreme. Şi anume Parfumurile. Pentru cameră.
De prea multe ori am avut conflicte neanimate cu diverse dispozitive care scot miresme variate, care ar trebui să te aducă pe culmi orgasmice, cumva. They don't.
Un alt lucru pe care nu îl înţeleg, hârtie igienică multicolorată şi cu parfum de lămâiţă sau piersici.
De ce? De ce m-aş simţi mai bine ştiind că părţi ale corpului, şi anume curul, îmi miros brusc astfel?
De ce?
Şi dacă tot am intrat aici (în baie), cu siguranţă parfumul de după ...excreţie (deşi da, natural s-ar zice "de după căcare") este un fenomen destul de uzual în viaţa românului cu apă curentă (sau măcar TV).
Legat de acest alt fenomen, în ciuda faptului că mă scârbesc şi enervează mirosurile acestea, copilul din mine nu se poate abţine (NICIODATĂ) să nu apese pe buton. Mereu mă simt când ies din baie că ochii din jur văd la mine intestine (subţiri, groase) scurtate mult... (mult căcat, mult... că eu mă spăl mult pe mâini)
Ca să nu mai mă gândesc la (şi documentez despre) efectele negative ale acestor "luxuri" suburbiale, care au fost observate de Specialişti.
_____________________________________
THEY SMELL BAD!
No comments:
Post a Comment