Atunci. Acum.

sunt oameni care sufera. fie din lipsa vietii, fie datorita unei vieti prea abundente.
niciodata nu am putut hotari ce fel de suferinta am avut.
intotdeauna am avut multe de spus, dar nu am avut intotdeauna timp sau cui sa spun.
intotdeauna am tipat, dar nu mereu am fost ascultat.
intotdeauna am vrut sa fac lucruri, dar fie am fost judecat, fie blamat pentru asta.
am vrut mereu sa am incredere in oameni, dar am ajuns la o lipsa totala de incredere, manifestata printr-o oarecare ignoranta, la susceptibilitate si frica.
mereu am vrut sa imi iubesc semenii, cum mi-am primit educatia, dar mi-am pierdut si din capacitatea de a respecta anumiti oameni, din prea multa ura si dispret.

am vrut sa gasesc un raspuns la toate, dar m-am pierdut in detalii..

si e adevarat, abia daca am fumat un pachet de viata, dar am obosit.

Yes, please

un blocaj sentimental. asa a spus. dar de fapt nu ma iubeste.
cui ii este frica de o relatie? de ce?
dar poate asa este.
oamenii se tem de orice. de obiecte, de animale, de idei, de evenimente. si de alti oameni.
mi-a zis ca se teme de o legatura.
deci ii e frica sa se depinda de altcineva. sau poate doar ii este frica. ii este frica.
frica de esec, de o dependeta voita, de ...

frica este un sentiment puternic. dar nu este singurul. viata nu este impartita in frica si iubire, dar frica apare ca un refren.
ii este frica si se protejeaza. orice miscare din afara este un posibil atac, niciodata nu esti sigur de ce este in jur. nici in interior nu este asa sigur, dusmanii pot fi mai aproape decat se poate crede.
razboinicii se spune ca nu se temeau. dar de fapt, vitejia era raspunsul la frica. o lupta era o protejare a sinelui. uneori lusa la extrem. mai tarziu, diplomatii duceau altfel de lupte, mai discrete, mai fine, pline de venin si sarcasm. si frica.

dar nu se poate neglija intreg spectrul emotiilor umane.