Also, I'm sorry I started that war. so like... com'on.. I love you and shit ...

Am OCD. Iubesc curatenia. Imi place siguranta pe care mi-o ofera. In oameni nu pot avea intotdeauna incredere, emana prea mult rau.
Nu imi place atat de mult sa spal vasele, dar ma multumeste rezultatul final.
Imi place sa impartasesc momentele.
Inseamna mult in bulele de sapun si alte substante foarte chimice.
Banuiesc ca este un sentiment general valabil sa fii foarte placut surprins de prietenii care vin in vizita si, inainte de toate, te ajuta cu vasele... Poate parea o nimica toata, dar este un gest enorm.

Sentimente puternice stau in vase spalate, aroma de detergent si rufe proaspete, levantica si iasomie.

Totusi, lumea nu o sa se schimbe, o sa miroasa a lamaita, din nefericire, o sa fie murdara (the bad kind) si plina de gunoi.
Si nici un super-erou beat sau mos craciun nu poate schimba asta, dar lumea da.

Succes, si multumesc.

Metamorfoza

Inca nu am descoperit misterul schimbarii, dar este evident ca totul se misca si se schimba. Daca privesti ceva stii ca nu fost intotdeauna ca in prezent, dar mai ales stii ca nu va ramane asa.

Poate totusi viitorul este supraevaluat si nu merita efortul primit, sau poate este prost interpretat; viitorul ar trebui sa fie o prelucrare minora a prezentului, caci viitorul este prezentul = timpul nu exista.
Viitorul devine prezent atunci cand stii ca nu vrei sa schimbi nimic, ci sa faci totul sa ramana la fel, dar sa fii mai fericit decat esti.
De fapt, nu exista nici timp, nici fericire; exista multumire, prosperitate, bucurie si tristete.
Multumire exista atunci cand te uiti langa tine si stii ca nu vrei sa alungi si modifici (complet) nimic, ci doar sa imbunatatesti.
Tristete exista cand nu intelegi ce se intampla cu cei din jur, cand ceea ce faci si ceea ce spui nu primeste un raspuns, cand gandurile iti raman doar, cand nu stii ce poti face pentru a indeplinii asteptarile, cand asteptarile tale nu iti sunt onorate.

E placut sa stii ca te-ai transformat din omida, ca vezi lucrurile si poti sa le transformi, pentru a le impartasii si trimite mai departe.
Cu siguranta ma simt multumit.

Copil batran

Toti oamenii au o sumedenie de amintiri din copilarie, probabil majoritatea fericite, fiind o perioada lipsita de griji.
Ca toti oamenii, in vacante sau alte perioade, mergeam in vizita la bunici, in camera mea/ patul meu/ (la) discurile mele ... si toate celelalte.

Si probabil mai toti bunicii sunt cei mai minunati oameni. Cel putin al meu da.
Mereu mi s-a parut cel mai bland si curajos om. Mereu m-a coplesit cu afectiune timida, mereu am fost ca un pui ocrotit.

Insa cea mai palpitanta amintire a fost chiropterica...
Banuiesc ca fiecare copil are afectiune pentru animale, mai putin cei rai - evident. Doar ca unii raman cu fascinatie puternica si mai departe in viata. Reptile, salamandre, LILIECI.

Din nou in casa buniceasca, in camera mea, pe inserat.
Eram eu, patul, restul mobilierului, in coltul drept de pe partea usii un liliac agatat, bunicul meu, un scaun, un pumn, o fereastra deschisa.
A fost minunat, chiar daca eu doar priveam. Iar acum, chiar daca stiu ca e doar amintirea, mereu verific daca e in coltul tavanului soricelul dormind.

Toata lumea are amintiri, si sentimente; pentru unii sunt mai importante, iar pentru unii sunt.

Zile ciudate....

Poate este paranoia, dar mereu am mare atentie cum merg. Si nu ma tem neaparat de cacatei sau alte probleme culturale, ci mai degraba de cum as arata in cadere libera. Este o povara pe care trebuie sa o suport, adevarat.
Dar apoi, nu stiu daca paranoia m-a salvat tot acest timp, sau poate doar cazaturile sunt mai putin probabile decat credeam, caci un an de zile nu am mai atins podeaua.
Insa uneori exista si zile ciudate; probabil cunoscute ca venind sub numele de zona crepusculara.
Momentele astea as zice ca sunt o prelungire a momentului incuierii usii - pentru necunoscatori, a existat un articol care spunea ca atunci cand incui usa, poate ca nu incui usa, ci patrunzi intr-un univers paralel, ca si cum ai fi "rapit", iar in acele cateva secunde ti se intampla o sumedenie de lucruri si de aceea in 90% din cazuri uiti daca ai incuiat sau nu.
Dar revenind la zile ciudate... Nu stiu daca este normal ca o persoana in timp ce merge normal pe strada sa se trezeasca la un moment dat jos, ca apoi sa isi dea seama cum a ajuns acolo, dar fara ca faptul in sine sa fie materializat (mai precis sa stii cum ai ajuns acolo, dar sa nu iti amintesc ce s-a intamplat), sau sa ajungi intr-un loc, sa stii unde trebuie sa ajungi, sa stii - dar intr-un mod reflex- unde ai ajunge daca o iei intr-una din directii, dar sa fii complet pierdut si bulversat, si sa nu stii incotro sa o apuci; astea plus alte mici ciupercute - toate intr-o singura zi, si consecutiv.
Dar probabil situatii de acest fel apar in fiecare zi.
Pentru mine a fost prima data, si bineinteles m-a marcat profund.

Păcătoşi cu chip smerit

Mereu am urat oamenii. Iar pseudomultcunoscuta expresie "[...] people, they're the worst" nu ma amuza intotdeauna. Caci oamenii chiar sunt ingrozitori.
Pe masura ce am inaintat in timp, mi-am dat seama ca oamenii incearca sa se controleze intre ei, sa se oblige, sa isi faca lucruri urate unii altora, dar mai ales, incearca sa te controleze, sa iti faca tie un rau, chiar daca lor li se pare uneori ca iti fac bine, dupa cunoscuta fraza "lasa ca nu stie ce vrea" sau "e mai bine pentru tine" ori "acuma zici asa, dar mai incolo sa vezi ca imi dai dreptate" (oricum, variante sunt multe) si chiar daca tu stii clar ca drumul tau e in sens opus.
Aceste porniri sunt probabil declansate primordial de instinctele materne si/sau paterne care nu sunt moderate pe masura ce odrasla creste si ajunge la varsta ratiunii. O alta banuiala este rautatea, dar nu vreau sa ma inflacarez.

Tot in timp, am sperat ca genul acesta de oameni va disparea sau cel putin numarul interactiv se va diminua, dar se pare ca ai toate sansele sa ajungi la o varsta respectabila cu acest bagaj emotional in spate.

În continuare, cuvintele sunt de prisos .....
Timpul, teoretic, isi spune cuvantul.

Un cal pentru un regat.

Uneori mi se pare mai comod ca unele lucruri să fie ca o rutină.
Cum aş fi zis "mai demult", e ca un spectacol care se repetă.

Sunt lucruri care din diferite motive îmi par dificile, în toată antinoutatea lor. Iar din cauza dificultăţii lor aberante, nu întotdeauna mi se pare în regula ca ele să aibă o finalitate, asta în ciuda perfecţionalismului înnăscut.

Poate uneori întunericul din tunel este mai profund si mai plăcut decât luminiţa de la capătul acestuia... iar finalitatea poate fi stearpă, în timp ce drumul este mulţumitor.

Simt...

Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria
Moralul e un strut cu capul in pamant.

Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.

Azi serbam iar victoria,
Hingherii dorm si cainii latra-n mahala.
Azi sebam iar victoria,
Cu oborocul car lumina si pe strada mea.

Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.

Zic voua, celor fara de prihana,
Zic voua, pacatosi cu chip smerit,
Si voua, luptatorilor cu pieptul rana,
Si tie, politruc nenorocit,
Zic voua, care-aveti inca puterea
De-a scoate raul care zace-n voi
Voi care va agonisiti averea
Ca vagabonzii, scormonind gunoi ...

O, o, o, o, o-o
Victoria...

Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria,
Moralul e un strut cu capul in pamant.

Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur...

Toate au legatura - intre ele ...

Un mare chin am, şi chiar nu pot scăpa de el....
Uneori îmi place să mă mint singur că de fapt e doar în trecut şi că nimic nu o să mai mă bântuie. Dar se pare că trăiesc într-un conac bântuit.

Nu demult mă gândeam că m-am maturizat, că îmi scriu scenariu inspirându-mă mai mult din realitate....
Căci eu asta fac, îmi traiesc scenariul. Sunt ca acel Actor idiot, care ăşi uită rolul imediat după reprezentare; evident, eu urăsc melodia...
Fac aceste două afirmaţii, privind în urmă la fapte şi vorbe, care atunci au fost săvârşite cu un scop, dar pe care acum nu îl/le recunosc, şi probabil nici nu aş face acele lucruri în prezent, dar fiecare te duce mai departe, bănuiesc.

Am realizat, pe scurt, trei lucruri; maturitate, decizii, şi veriga slabă.
Întotdeauna filmele, mai puţin cele ridicole, m-au deprimat, pentru că prezintă frânturi de viaţă, iar lumea nu e cel mai frumos lucru unde poţi să trăieşti. Dar chiar şi aşa ador filmele; poate chiar de aceea.
Iar într-o lume de pixeli, ador cerneala, tuşul şi foile. Însă decât două au reuşit să mă deprime, două cărţi complet diferite.
Probabil că există o expresie care compară viaţa şi filmul, şi nu viaţa cu cărţile, pentru că filmul are avantajul vizual, ignorând incapacităţile de a citi, timpul, sau orice avantaje pragmatice, iar cărţi sunt cu mult mai bune decât viaţa.
Şi nu vreau să fiu prost înţeles, nu mi-au plăcut doar două cărţi, ci toate pe care le-am citit... fiecare avea ceva nemaipomenit, toate personajele aveau o piele bună de purtat.
Dar cele doua m-au învăţat fiecare ceva important, una - că 2+2=5, cealaltă - că o să iubesc toată viaţa, ce chin, nu?

Azi serbam victoria...

O formă de relaţie. Corectă, principii şi pe sentimente, complexa, interesantă.
Un prieten bun care a fost la nevoie lângă tine nu poate fi uitat uşor.
Cel mai bun prieten te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu uneori. Si te place chiar şi aşa, te întelege. Ai încredere.


Nu te numeşti prieten doar dacă eşti umărul pe care cineva plânge, ci dacă ştii să şi zâmbeşti împreună cu celălalt.
Ce? Prejudecăţi, minciuni, invidie, ironie sau răutate?

Şi cum am spus .."niciodată totul e asa cum trebuie, but they call it life"




Pe ea am iubit-o, ea mi-a amintit, iar el mi-a fost mereu.

S. pe role

Cred ca orice Om are perioade. Perioade in care simte nevoie de fotografie, de cuvinte, sex, jocuri pe calculator, desen, timbre, magie, fumat si pipe, ikebana, aer liber, ciclism, parfumuri, dansuri, calatorii, origami, carti, jocuri de carti, tarie, strazi pustii noaptea, desene animate, jocuri cu soldatei, calareti si alte jucarioare, imnuri vechi sau comuniste, picaturi de ploaie, verificarea tuturor spatiilor ocupate dintr-o incapere, cai, dulciuri, lapte, miere, muzica, culori, pensule, si asta.Sunt perioade umane cand calculezi sau transformi tot in unitati masurabile neconventionale: haine, foi, timbre, vama, timp sexual, jocuri.

Am spus povestea aia ca sa spun povestea asta.

De ce atunci cand esti suparat trebuie sa te calmezi brusc? De ce arunci, spargi, lovesti, rupi? Sentimentele puternice se consuma rapid. Obiectele trosnind te fac sa te simti mai barbat, un perete intotdeauna va fi mai aducator de faima decat o bucata de carne. De ce ataci ceva mai slab decat tine, care oricum nu are sanse de izbanda?

Calculat, meticulos, detaliat, incitant. Niciodata nu voi uita unele lucruri, mereuo melodie imi va trezi imagini, mereu voi iubi acesta.