Poate este paranoia, dar mereu am mare atentie cum merg. Si nu ma tem neaparat de cacatei sau alte probleme culturale, ci mai degraba de cum as arata in cadere libera. Este o povara pe care trebuie sa o suport, adevarat.
Dar apoi, nu stiu daca paranoia m-a salvat tot acest timp, sau poate doar cazaturile sunt mai putin probabile decat credeam, caci un an de zile nu am mai atins podeaua.
Insa uneori exista si zile ciudate; probabil cunoscute ca venind sub numele de zona crepusculara.
Momentele astea as zice ca sunt o prelungire a momentului incuierii usii - pentru necunoscatori, a existat un articol care spunea ca atunci cand incui usa, poate ca nu incui usa, ci patrunzi intr-un univers paralel, ca si cum ai fi "rapit", iar in acele cateva secunde ti se intampla o sumedenie de lucruri si de aceea in 90% din cazuri uiti daca ai incuiat sau nu.
Dar revenind la zile ciudate... Nu stiu daca este normal ca o persoana in timp ce merge normal pe strada sa se trezeasca la un moment dat jos, ca apoi sa isi dea seama cum a ajuns acolo, dar fara ca faptul in sine sa fie materializat (mai precis sa stii cum ai ajuns acolo, dar sa nu iti amintesc ce s-a intamplat), sau sa ajungi intr-un loc, sa stii unde trebuie sa ajungi, sa stii - dar intr-un mod reflex- unde ai ajunge daca o iei intr-una din directii, dar sa fii complet pierdut si bulversat, si sa nu stii incotro sa o apuci; astea plus alte mici ciupercute - toate intr-o singura zi, si consecutiv.
Dar probabil situatii de acest fel apar in fiecare zi.
Pentru mine a fost prima data, si bineinteles m-a marcat profund.
No comments:
Post a Comment