Toti oamenii au o sumedenie de amintiri din copilarie, probabil majoritatea fericite, fiind o perioada lipsita de griji.
Ca toti oamenii, in vacante sau alte perioade, mergeam in vizita la bunici, in camera mea/ patul meu/ (la) discurile mele ... si toate celelalte.
Si probabil mai toti bunicii sunt cei mai minunati oameni. Cel putin al meu da.
Mereu mi s-a parut cel mai bland si curajos om. Mereu m-a coplesit cu afectiune timida, mereu am fost ca un pui ocrotit.
Insa cea mai palpitanta amintire a fost chiropterica...
Banuiesc ca fiecare copil are afectiune pentru animale, mai putin cei rai - evident. Doar ca unii raman cu fascinatie puternica si mai departe in viata. Reptile, salamandre, LILIECI.
Din nou in casa buniceasca, in camera mea, pe inserat.
Eram eu, patul, restul mobilierului, in coltul drept de pe partea usii un liliac agatat, bunicul meu, un scaun, un pumn, o fereastra deschisa.
A fost minunat, chiar daca eu doar priveam. Iar acum, chiar daca stiu ca e doar amintirea, mereu verific daca e in coltul tavanului soricelul dormind.
Toata lumea are amintiri, si sentimente; pentru unii sunt mai importante, iar pentru unii sunt.
No comments:
Post a Comment