Metamorfoza

Inca nu am descoperit misterul schimbarii, dar este evident ca totul se misca si se schimba. Daca privesti ceva stii ca nu fost intotdeauna ca in prezent, dar mai ales stii ca nu va ramane asa.

Poate totusi viitorul este supraevaluat si nu merita efortul primit, sau poate este prost interpretat; viitorul ar trebui sa fie o prelucrare minora a prezentului, caci viitorul este prezentul = timpul nu exista.
Viitorul devine prezent atunci cand stii ca nu vrei sa schimbi nimic, ci sa faci totul sa ramana la fel, dar sa fii mai fericit decat esti.
De fapt, nu exista nici timp, nici fericire; exista multumire, prosperitate, bucurie si tristete.
Multumire exista atunci cand te uiti langa tine si stii ca nu vrei sa alungi si modifici (complet) nimic, ci doar sa imbunatatesti.
Tristete exista cand nu intelegi ce se intampla cu cei din jur, cand ceea ce faci si ceea ce spui nu primeste un raspuns, cand gandurile iti raman doar, cand nu stii ce poti face pentru a indeplinii asteptarile, cand asteptarile tale nu iti sunt onorate.

E placut sa stii ca te-ai transformat din omida, ca vezi lucrurile si poti sa le transformi, pentru a le impartasii si trimite mai departe.
Cu siguranta ma simt multumit.