Uneori mi se pare mai comod ca unele lucruri să fie ca o rutină.
Cum aş fi zis "mai demult", e ca un spectacol care se repetă.
Sunt lucruri care din diferite motive îmi par dificile, în toată antinoutatea lor. Iar din cauza dificultăţii lor aberante, nu întotdeauna mi se pare în regula ca ele să aibă o finalitate, asta în ciuda perfecţionalismului înnăscut.
Poate uneori întunericul din tunel este mai profund si mai plăcut decât luminiţa de la capătul acestuia... iar finalitatea poate fi stearpă, în timp ce drumul este mulţumitor.
No comments:
Post a Comment