Ultimul nihilist.

Nu cred in reincarnare, nu cred in viata de apoi, nu cred in rai, nu cred in iad, intr-un loc mai bun, in pastrarea sufletului, in oamenii care vecheaza asupra noastra, in stadii ale existentei, in existenta suprema. Aproape ca nu cred nici in visul etern din ultimele secunde de activitate cerebrala.

Sunt o fiinta egoista, traiesc in prezent si vreau totul aici, langa mine, cum m-am obisnuit si cum imi place.

Chick Flick!

Îmi plac mult cadourile.
Îmi place să primesc, cât şi să ofer - chiar dacă din lipsa de inspiraţie, aceste gesturi sunt destul de rare.
Probabil din cauză că pe mine mă enervează maxim cadourile neinspirate. Sau cu o inutilitate redundantă. Sau chiar obositoare.

De fapt mint, ador cadourile!
Am primit odată şosete. Le port ca pe cea mai frumoasă perla din lume..
Ador şi obiecte stupide şi fără utilitate din ceramica, chiar dacă pe unele le-am scăpat/spart, ador şi jucăriile, de orice fel, chiar dacă nu mă joc..
Şi la fel de mult ador când fac pe cineva vesel.
Cadourile sunt foarte importante în viaţa oamenilor, ne arată că ne pasă, că ne gândim, că suntem minunaţi, că suntem undeva, etc...

Cadourile...
The Wise Man says: atenție, drag, dar, surpriză, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora;



Aşa că, drept concluzie, nu mai merit cadouri.
Vă mulţumesc, dodo.

I can fly... No, no.. McFly...

Am o reală problemă de atitudine (You've got a real attitude problem, McFly).

Sunt un ... substantiv (there's an actual word there, look for it)

1. chiulangiu
2. codaş
3. putoare
4. pierde-vară
5. tembel

(You're a slacker!)

Nu ştiu dacă este de vină anotimpul gros (friguros), multiplele decizii pe care încă nu le-am luat, oamenii vraieste din jurul meu, dar slackingul este un adevarat sport.

Zile prăjite...

Uneori se pare că reuşesc să mă pierd la subsol. 99,9%din cazuri când mai sunt cu cineva şi stau de vorbă.
Astăzi a fost presus. Maisus.

De la Universitate am ajuns la Unirii (nu Victoriei), iar de la Unirii a ajuns la Izvor... Şi nici una din aceste staţii nu era măcar în drumul meu, cu atât mai puţin destinaţie...
Problema majoră este că am mers atât de mult cu metroul că îmi dau seama şi unde trebuie să cobor, ca să ajung cât mai bine - chiar dacă nu merg cu rutină pe acolo.
Zofreud mi-a spus că în mod subconştient nu vroia să mă duc acasă, nu am fost doar pe alte meleaguri.

Bună seara.. Mă numesc

Mă numesc Cătălin F.
Este februarie, noaptea. E destul de frig afară.

Acum sunt acasă, nu fac nimic. Mă uit pe pozele dintr-o galerie de arta din Bucureşti şi Cluj şi mă enervez.
În astă seară nu se organizează nimic, pe nicăieri - nu e viu nici un eveniment. Nici baruri, nici petreceri nu şi-au deschis porţile, parcă iarna nu te mai lasă să trăieşti.
Iar seara asta sunt singur, cuc. Nu e nimeni în casă, chiar şi pisica a fugit pe afară. Mereu se întâmplă aşa când este casa goală, timpul se dilată şi se complimă.
Şi e destul de mare agitaţia pe afară pentru vremea şi ora asta - suspect.

Mereu este aer puţin când nu sunt şi alţi oameni cu mine, şi parcă e şi mai cald - şi nu mai e apă.
E mare ameţeala, dar probabil am palpitaţii.

Cel mai bine o sa trec timpul cu niște ordine şi un film, probabil ANUPTAFO.

Oamenii. They're the worse...

They really are...
Dar până la urmă, ce înseamnă societatea?
societate - SOCIETÁTE, societăţi, s.f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice. Ansamblu unitar, sistem organizat de relaţii între oameni istoriceşte determinate, bazate pe relaţii economice şi de schimb; 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; tovărăşie, companie. – Din fr. société, lat. societas, -atis.

Dar de ce avem nevoie să ne înhăităm?
Cel mai simplu este sa analizam lumea animală, pentru că, trebuie să recunoaştem, suntem cu toţii animale până la urmă. Iar acolo relațiile sunt naturale, nealterate sau influente.
O primă concluzie este că oricine slab și vulnerabil va încearca conviețuirea în grup - după principiul "siguranţă în număr" (adaptare pentru "safety in numbers") -de aici: turmă, banc, stol.
În schimb, specialiştii au observat că majoritatea speciilor mai avansate pe scara trofică sunt solitare, au siguranţă şi conștienta puterii personale.

Dar ce rac se întâmplă cu oamenii?
Este fascinant cum pot exista atât de mulţi idioţi şi oameni absurzi.
Oameni care par bine, dar care nu sunt.
Şi e neplăcut să spun tocmai eu asta, pentru că eu locuiesc de multă vreme în mansarda unei clădiri, şi de aici totul se vede diferit, lumina e mai plăpândă uneori.

I've cought a cold...

Da, am prins ceva, nu ştiu sigur ce e, dar nu pare să fie de bine...

Simt destul de multă oboseală, dar dacă reuşesc să dorm, este oarecum euforic, dar suficient de odihnitor pe moment; am un deficit de atenţie suplimentar şi aş mânca multă îngheţată şi piersici.

Aş vrea să dorm, să mă învelesc bine, să îmi fie cald, moale, ca într-o pătură de demult cu un sărut pe frunte.

Moment sentimental [..pauză]

Acum e mult să spun că înţeleg... dar, poate că văd mai bine...
Eşti cea mai minunată, bună, amabilă, îngăduitoare şi atentă fiinţă din viaţa mea. Cea mai grijulie, iubitoare, deschisă, înţelegătoare.
Îţi mulţumesc.
Stau, da, aproape mi-am pierdut cuvintele. Dar aşa mi se întâmplă mereu, mă pierd, în această lume haină.
Nu văd, nu ştiu, nu înţeleg.
Mai mult de atât nici nu ştiu ce aş putea spune, decât "îţi mulţumesc".
Din suflet, iar expresia "din suflet" are alt înţeles acum.

Vrei să vorbim?

Haide să vorbim!
Uneori, unele subiecte chiar nu poţi să le abordezi cu anumite persoane, indiferent de gradul de obişnuinţă.
Fie din cauză că ştii că nu o să fii înţeles, fie că ceea ce s-a întâmplat nu este acceptat de reglementările interioare, fie că succesul tău o să fie motiv de invidie care va măcina până la separare, fie că unele lucruri sunt mult prea ample pentru a fi abordate.
Motivele sunt multiple, aşa că ai de unde să alegi.

Deci, hai să vorbim...

À bientôt, Dodo

Pentru că nu am găsit versuri...

Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
chiar ieri sau chiar azi,
sau chiar acum
înmiresmat și bun
și chiar fericit,
în flăcări înalte
iar am pierit.
Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
și nu te știu, nu te mai văd
nici vinul în pahar nu l-am sfârșit
nici casa, nici cartea,
e aproape prăpăd.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
să-ți fie ușor
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine,
să ai de cine să îți fie dor.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
cu mâna ta,
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai spre cine te îndrepta.

Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
când tu mă știai
citind vrun eseu,
dar nu mai citeam
nu mai citeam,
de ce aș fi citit
tocmai eu?
Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
și nu în vreun film, cu regine și regi
poate așa stătea
înalt, potrivit
de lângă mine să te dezlegi.
Iar dacă nu poți să iți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
să iți fie ușor
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine,
să ai de cine să iți fie dor.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omora-mă haide, cu mâna ta...
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai spre cine te îndrepta.

Închipuie-ți, hai, că aș fi murit
și nu în gluma
în vai, serios
la fel cum odată ardeam dragoste
lângă Bruxelles
Bruxellesul ploios.
Iar dacă nu poți să îți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă, haide,
să-ți fie ușor
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai de cine să iți fie dor.
Iar dacă nu poți să iți închipui
dacă nu poți,
omoară-mă haide, cu mâna ta...
să-ți fie bine
să-ți fie mai bine
să ai spre cine te îndrepta!

[Dinu Olarasu - Închipuie-ți hai]

Drumul cel bun...

Cum ziceam, a trecut vacanţa, cam de o săptămână.

Negreşit a trecut şi a lăsat în urma ei teme şi termene limită.

Sâmbătă - trezire 11:30

Duminică - culcare 02:00

Duminică - trezire 09:30

Luni - culcare 20:30

Marţi - trezire 11:30

Joi - culcare 03:00

Joi - trezire 11:30

Vineri -culcare 03:00 - somn de veghe

Vineri - trezire o6:30

Program minunat asezonat cu maxim două mese pe zi, şi multe alte "beneficii", punctul de plecare către o tură de ambulanţă prin Bucureşti.

2708

Astăzi am învăţat/înţeles două lucruri drăguţe.
1. Sunt un "egocentredselfishselfabsorbednarcisist".
De cele mai multe ori, când sunt pus în faţa unei situaţii "sociale" - cu nuanţă de nou, nu am nici un interes de a mă cenzura pentru bunăstarea celor ce nu au trăit experienţe... solicitante să zicem.

2. Am înţeles o melodie.

- nu am fost niciodată mare fan al muzicii româneşti, cu atât mai mult al formaţiei în discuţie.
Doar am înţeles melodia.

De la o Ea

Îmi place să mă plimb.
Ador fumul, dar nu să fumez.
Îmi place să fiu sus.
Muzica.
Iubesc spaţiile deschise, largi.. fie mare, fie câmp, fie...
Am nevoie de afecţiune.
Îmi place căldura.
Ştiu ce înseamnă ironie. Şi orgoliu (stupid).
Şi egoism.
Nu mă abţin.
Şi vreau multe.
Şi nu îmi pasă. Sau îmi pasă prea mult.
Mă enervez repede.
Înteleg absurdul.
Mă trezesc târziu.
Şi adorm târziu.
Ascult.
Şi inteleg.

Îmi place ceaiul.

░ BullFuck

Uneori ţi se pare că lucrurile au un anume curs.
Nu mereu eşti de acord cu acel curs, fie că ţi se pare odios (nedrept, etc), fie puţin cam grăbit. Oricare ar fi cazul (bineînţeles, există şi posibilitatea celui pozitiv..) la un moment dat, este foarte posibil să te conformezi, şi să accepţi lucrurile aşa cum sunt.
Şi totuşi, unele aspecte ale vieţii sunt complet imprevizibile.


Trebuie să învăţ să îmi aleg luptele..
Uneori este mai bine să aleg tăcere în loc de ceva ce nu ar trebui spus.
Nu mereu este cazul meu.

Iar eu mă întreb cum anume îşi fac oamenii alegerile importante
Nu înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, ce e în neregulă cu cei. Ce oare vor?
Şi oare, ei ştiu?
Şi dacă ştiu, oare le displace?
Este ceva care li s-a întâmplat complet întâmplător, dar nu este tocmai util, sau măcar uşor de explicat. Sau poate ceva pare natural, dar provoacă frică, iar ce provoacă frică trebuie îndepărtat.
Din oarecare motive fug de această realitate virtuală, doar de dragul diverselor raţiuni.
_________________________________________

Mai ambiguu decât de obicei?
La fel cred şi eu.

i AM cute. am too! (or) real human emotions.

De ce nu e nimic cum iti propui?
De ce trebuie totul sa se miste, sa evolueze (ori involueze), sa dispara, sa se nasca..
As vrea sa fie totul nemiscat. Poate era mai bine inainte.

Dintr-o data TU nu mai esti ce erai, inainte erai totul pentru cineva, apoi nici nu mai stii de unde a aparut/disparut.
Acum nu mai poti sa crezi, pentru ca totul ti se pare o scuza.
Dintr-o data iti e dor de gingaseniile vechi, de glume, de apropiere, dar stii ca nu o sa mai gasesti nimic.


O sa iti spun sa mergem intr-un loc frumos, cald, prietenos, ca vremurile bune. Vremuri de demult, pe care le iubeam.
Acum nu stiu, ca totul s-a schimbat.
Si eu. Si tu. Si ea.

M-am saturat de rece si strain. Vreau nou, si vechi. Vreau echilibru.
Pacat ca nu e realizabil.

I dont want to be an ant anymore. I want real human emotions.

Incerci ca toata lumea sa iti gasesti rostul, dar te indepartezi de ceea ce conteaza.
Incerci sa obtii ceva fara sa il ceri, dar provoci suferinta ciudata.
Linistea si lipsa emotiilor introduc banalitatea respingerii.
Respingere care ma macina si ma cheleste de **...*** (alege tu ce vrei)

Lucrurile evolueaza, niciodata in bine.
eu: de ce?

Frumoasa si bestia...

De ce nu mereu poti avea ce iti doresti?
De ce uneori cand dupa lungi incercari esti aproape sa obti ce vrei si iti dai seama ca e un compromis prea mare si ce iti doresti va fi, dar nu al tau?
De ce refuzi?

ce face lumea asta sa se invarta?
unii ar spune "atractia solara"

Ce ai iubit cel mai mult pe masura ce cresti?
Ce ti-ai dori cel mai mult?

Ruinele internetului, din nou

Am cazut intr-o groapa desenata.
Pe pereti vad imagini de oameni, ursi, cai, pasari, oameni cu sulite, vanatori cu vanat, mamuti? Dinozauri! cu gaturi lungi, cu coarne, cu dinti mari, dinozauri mari si mici, cu bot lat..
Dar in afara de desene nu e nimic.. e putin intuneric, dar sunt multe deschizaturi in tavanul a ceea ce pare a fi o pestera.. pare destul de lunga, lata pestera, dar nu pare sa aiba o cale de iesire, iar tavanul chiar daca e deschis e prea sus..

Intr-o parte a pesterii sunt niste desene aproape sterse… sunt niste oameni, par mici, par a fi 4 baieti si o fata, care reapar in mai multe desene in diferite locuri jucandu-se cu mingii.
Pe masura ce inaintez apare un grup mare de 25 – 30 de persoane, fete si baieti,cu feţe recurente..
Se disting foarte clar doua fete sau baieti cu parul mai lung decat al oricarui alt individ, doar ca o persoana e micuta cealalta mare, o fata cu burta mare, un baiat tare gras si retras, langa un individ care, desi inconjurat de multa lume, nu pare ca vorbeste si unul care se uita la toti.. a, da… si unul mic, care e si el inconjurat de lume, dar care profita din plin de ocazie.. si o imagine ciudata e urmatoarea, doi oameni imbratisati intr-un fel care iti aduce aminte de prieteni din copilarie, cu un zambet sincer pe fata, iar partea ciudata e ca toata imbratisarea se desfasoara sub ochii a 2 persoane, una fiind fata cea grasa care aparea si mai devreme..
Pe alt perete sunt multe grupulete, dar oamenii din desene nu par sa se repete incat sa dea de banuit…
Iar ceilalti peretii sunt colorati destul de mult, dar nu pot sa deslusesc nimic…
Sper sa gasesc o iesire de aici..