De ce nu e nimic cum iti propui?
De ce trebuie totul sa se miste, sa evolueze (ori involueze), sa dispara, sa se nasca..
As vrea sa fie totul nemiscat. Poate era mai bine inainte.
Dintr-o data TU nu mai esti ce erai, inainte erai totul pentru cineva, apoi nici nu mai stii de unde a aparut/disparut.
Acum nu mai poti sa crezi, pentru ca totul ti se pare o scuza.
Dintr-o data iti e dor de gingaseniile vechi, de glume, de apropiere, dar stii ca nu o sa mai gasesti nimic.
O sa iti spun sa mergem intr-un loc frumos, cald, prietenos, ca vremurile bune. Vremuri de demult, pe care le iubeam.
Acum nu stiu, ca totul s-a schimbat.
Si eu. Si tu. Si ea.
M-am saturat de rece si strain. Vreau nou, si vechi. Vreau echilibru.
Pacat ca nu e realizabil.
I dont want to be an ant anymore. I want real human emotions.
Incerci ca toata lumea sa iti gasesti rostul, dar te indepartezi de ceea ce conteaza.
Incerci sa obtii ceva fara sa il ceri, dar provoci suferinta ciudata.
Linistea si lipsa emotiilor introduc banalitatea respingerii.
Respingere care ma macina si ma cheleste de **...*** (alege tu ce vrei)
Lucrurile evolueaza, niciodata in bine.
eu: de ce?
1 comment:
da
Post a Comment