Mi se întâmplă frecvent să uit chestii. Uneori, chiar dacă nu îmi aparţin... (a nu se înţelege greşit, chiar spuneam cândva în trecut, "pentru lucrurile mele am atenţia trezită, pentru lucrurile altora, am atenţia sporită"... of course, i might be lying).
Totuşi, dacă se întâmplă să uit ceva care nu îmi aparţine, care din oarecare motive a fost în posesia mea o anumită perioadă, şi pe care trebuie să îl returnez, mi se pare că implicarea personală salvează tot.
"Ţi-am uitat stickul acolo, dar am uitat şi căştile mele", sau.. "Ţi-am uitat copilul în parc, dar l-am uitat cu cartea mea".
Somehow, that makes sence for me.
No comments:
Post a Comment