De ce cred că nu ar trebui ca tinerii să aibă relaţii? Şi negreşit mă refer la relaţii serioase, sentimentale, nu la relaţii de prietenie.
Simplu, oamenii-copii nu ştiu ce vor.
Sunt conştient că îmbătrânesc.
Şi pe măsură ce eu îmbătrânesc, ei întineresc. Ei nu mai ştiu ce e aia copilărie, scopurile umane parcă s-au schimbat. Ori înnebunesc eu.
Either way.
_______________
Există două cazuri.
1. cel extrem, în care la răsărirea a celui de-al treilea fir pubian se intensifică marea curiozitate sexuală, de multe ori urmată de câte un "bebe" în burta unui copil abia intrat la liceu, în cel mai bun caz - dar care probabil iubește (cough).
2. cel obişnuit, pentru copii-persoane ceva mai raţionale, care încep o relaţie, probabil se îndrăgostesc nebuneşte, ca apoi să se maturizeze treptat, să se modifice şi să piardă ce au avut.
Trist este că poate ce au avut e ceea ce ar putea avea nevoie, dar în alt timp, mai prielnic.
Iar oamenii sunt ca "piatra pe care un singur bijutier nu o poate şlefui", sunt permanent marcaţi de trecut. Mai ales dacă bijutierul nu poartă întotdeauna mănuşi.
No comments:
Post a Comment