Poate nu am mărturisit acest detaliu despre mine până acum, dar eu urăsc doctorii, exact aşa cum alţii urăsc clovnii.
Astfel, singurele incursiuni făcute pe teritoriu-spital au loc atunci când trebuie să ajut pe cineva să ajungă acolo, când vizitez un prizo-pacient. Sau în cazuri extreme, când merg la un control mult-rugat-de-oameni-prea-îngrijorați.
În restul, funcţionează foarte bine principiul "nu caut, nu ştiu, nu am".
Pe de altă parte, era plăcut să merg oftalmolog.
Şi deşi ceea ce urmează să spun este mai degrabă un compliment, scuzele mele de pe acum - just in case.
Era plăcut, tocmai pentru că nu mi se părea că este tocmai... doctor, aşa că era safe.
Era şi nu mai este.
Nu mai este pentru că ultima vizită (anuală) s-a transformat într-o consultație proctologică.
Nu e cel mai plăcut să vezi un om uitându-se în ochii cuiva cu un ac în mână şi să auzi "nu vă mişcaţi, nu vă micaţi. (pauză seacă). Haideţi, sunteţi bărbat, ce Dumnezeu.
No comments:
Post a Comment