Uneori, lucrurile scapă de sub control şi simţi nevoia să te ridici, să faci un duş rece - just to feel manly of course, şi să prinzi hăţurile, deci să iei problema în propriile mâini.
Personal văd viaţa ca pe o serie de etape prin care inevitabil treci, indiferent de factorii externi de influenţă.
Aproximativ.
De multe ori, când observi că ceva îţi face rău, oricât de mult ţi-ar face plăcere, încerci metode de a pune punct (sau virgula, în funcţie de voinţa personală).
Mă rog, ce spun eu acum e la fel de adevărat ca şi "în viaţă două lucruri sunt sigure: moartea şi taxele".
Uneori, lucrurile scapă de sub control şi simţi nevoia să te ridici.
E greu şi frumos să te abţii.
O dietă este mai mult decât un stil de existenţă, e nectarul proustian.
Filmele sunt frumoase, şi ele. Pentru că sustrag doar părţi reprezentative din viaţă.
Zâmbesc mereu (bineînţeles cu un zâmbet superior şi niciodată sincer) la secvenţele AA.
Sunt cele mai sugestive.
Au trecut 63 de zile.
Omul este o creatură slabă, de aceea are nevoie de ajutor. De la oamenii apropiaţi lui sau poate de la străini. Iar problemele sunt multiple.
Uneori, lucrurile scapă de sub control şi simţi nevoia să te ridici.
Iar cum ziceam, te simţi puternic când te poţi abţine, un mic dumnezeu al vieţii tale.
Dar poate mai bine te simţi şi când uiţi să te abţii puţin.
Începi să visezi. Munţi de ciocolată, păduri de picioare, câmpuri de iarbă, ploi de acid, sticle de absint, fiecare cu slăbiciunea lui.
No comments:
Post a Comment