Iubesc un moment. Un timp indeluingat - comprimat. Un timp trecut din prezent.
Iubesc o floare, o tigare furata, o amintire.
Sunt linistita si impacata. Sunt fericita. M-am regasit.
// in el. in sufletul mancat de timp.
O clipa infinita, o imbratisare, o mangaiere, un sarut furat, un sarut daruit.
Totul.
Iubesc ceva ce imi scapa printre degete.
Din cauza Lor. Din cauza unei colivii - neaurite, dar vopsite cu var ingalbenit.
Intr-o clipa repetata necontenit am depasit conditia Oricui.
Am uitat de tot. Ce este foamea? Dar setea? Cine sunt oamenii tristi din jur? Oamenii tristi de acolo?
Si acum simt ploaia ce ne mangaia.
Mai as vrea o clipa. O clipa de nebunie.
E liniste. Si Ploaia imi bate in geam. Imi zice sa ies. Vrea sa dansam.
Inchid ochii si ies.
Dar sunt lovita de brutalitatea realitatii. Eu si fericirea.
Un frust gand se mai aude deasupra celorlalte: "Vreau macar sa imi iau ramas bun".
// fericirea lacrimeaza. si se uneste cu durerea - dulcea durere.
Deci ce vreau?
Sa-mi vad trupul plecand? Indepartandu-se prea repede pentru a face ceva?
Sa incerc sa il opresc facand nimic? Sa arunc in el cu o lacrima indulcita de durere?
Oare? Oare vreau sa imi vad trupul intorcandu-se?
Sa il merit si sa ma merite?
Vreau ca acest corp pe care il detin sa fie fericit. Iubindu-se cu sufletul meu.
Sau poate doar vreau sa ma vad singura - sa stiu ca pot sa ma opresc din fericire?
Dar poate nu iubesc. Mi se pare doar. Dar de ce ma simt ca un dumnezeu ce se va sacrifica pentru cel iubit.
Nebunie? Iubire. Iubire?
// iubire!
O, da.. iubire.
Am pierdut tot fara sa il am. Poate nu o sa il am niciodata. Desi e al meu - si mereu va fii.
No comments:
Post a Comment