Nu vă sfiiţi şi semnati.. Chiar daţi mai departe.

Nu trebuie să crezi într-o anume cauză, poţi lupta pentru ea.
Poţi crede doar în luptă.
Trăim într-o lume plină de rău şi de schimbări (schimbarea sugerează binele).
Puţini luptă pentru schimbare, majoritatea se gândesc la ei, dar există şi cei puţini care trăiesc pentru esenţă.


Trăim într-o lume plină de rău şi de schimbări.
Paradoxal şi clişeic. Dar nu toţi trăiesc schimbarea, căci răul “se descurcă bine”.
Schimbările, într-o lume dominată de rău, nu pot apărea, cred, decât sub formă de revoltă, când oamenii nu mai suportă condiţia (lor) actuală, şi urmând istoria, fiind dispuşi să omoare. Este trist însă că factorul decisiv nu este “calea cea bună” – deşi “the right thing to do” ar fi cea mai sugestivă expresie.
Revenind într-o stare mai palpabilă - în “zilele noastre”, situaţiile extreme (adică partea cu “dispuşi să omoare”) sunt substanţial mai puţine, crimele acestea fiind făcute în principal pentru pace/împotriva războiului, sau în numele religiei (şi nu mă refer decât la cele mediatizate), al libertăţii (umane-sociale). Negreşit, aş putea exagerera cu termenul “crimă”, însă cu siguranţă “agresivitate” nu este de ocolit.
Pe lângă aceste teme puternice, oamenii luptă şi pentru alte lucruri care îi deranjează profund, dorindu-şi altceva, posibil opusul.
Unii luptă pentru legalizarea canabisului, alţii pentru spaţii verzi “pe cap de locuitor”, pentru role şi biciclete în parcuri, unii chiar pentru (nobila) curăţare a mediului – fie că voluntariatul înseamnă mai mult excursii, focuri de tabără, socializare, fie doar cele câteva tone de gunoi adunate, lupta pentru salvarea copiilor din Africa şi împotriva bolilor benigne de care se moare în fiecare zi din cauza lipsei de medicamente, sau - nelipsit - împotriva foametei.
Iar lista poate continua la infinit, lumea fiind departe de perfecţiune.
Cu toate aceste idei sunt de acord, deşi nu mă afectează direct (ori chiar deloc) sau nu m-am implicat până acum, din varii motive: (exemple de motive).

Într-o exprimare foarte idealistă mereu voi putea spune că la o vârstă la care majoritatea copiilor se gândesc la pubertate, eu mă gândeam la Corpul Păcii şi îmi doream să schimb ceva.
Iar acum mă gândesc că pe măsură ce trece mai mult timp, cu atât mai puţină încredere ai în lume şi societate.