franturi de zile fericite.
balaurul si-a gasit iubirea. credea din nou ca totul va fi bine, nimic de dinainte.
desi cam toata viata, cu mici exceptii, fusese prada oamenilor rai si fara suflet, gasise fericirea alaturi de cel bun, un om micut de lemn, o statueta.
iar oamenii cei rai, cum au aflat au cautat si ei iubirea, dar nu a lor, ci-a lui. si au distrus-o, au ars-o, facut-o scrum.
si apoi, o, iar.. cata tristete.
din lacrimile fiintei blande, suferinde curcea-n siroaie sange. iar oamenii plecat-au capul si-au fugit
dar nu se stie daca in inima-au simtit macar a mia suferinta a blandului balaur.
No comments:
Post a Comment