Am fost odată îndrăgostit...
Eram aşa tânăr, nu ştiam absolut nimic, nu aveam aşteptări, eram emoţionat, stresat chiar uneori.
Încercam să demonstrez câteceva, vroiam să fac multe.
Ţineam teorii, trăiam o poveste, simţeam lucruri nemaivăzute, iar pulsul era ritmat.
Mi-a trecut de atunci, am învăţat câteva de-a lungul timpului... şi chiar dacă uneori uit să le folosesc, nu le-am şi uitat.
Totuşi m-am îndepărtat şi răcit.
Nu îmi pare rău, dar mă simt ca un moşneag din vârful muntelui uneori. E paradoxal amuzant, dacă ai ochi să vezi.
Înainte, chiar mă enerva când vedeam cupluri tinere sărutându-se pe stradă, acum sunt ceva mai permisiv, şi uneori chiar mă bucur pentru ei.
Nu e rău, pentru un batrânel ca mine.
Sănătate, înţelegere şi iubire să aveţi, copii mei.
Ascultaţi la moşul.
No comments:
Post a Comment