Primăvara asta e o mincinoasă!

Iarna nu e cel mai bun sezon al meu. De cam trei ani, pe cât îmi pot permite, iarna mă înfund în scorbura mea și nimic nu mai mă face să ies de acolo. Nu mă izolez față de oameni mai mult decât de obicei, căci primesc vizite destul de des.
Sunt fix ca un urs, care nu vrea să îşi părăsească peştera. Îmi fac fantezii cum nu o să trebuiască niciodată să mai păşesc afară. Dar nu durează mult.
Iar primăvara, ea e altcumva, mă umple de viaţă, la fel ca pe copaci. Dacă aş putea să călătoresc în spaţiu, m-aş duce pe Soare. Ador soarele, mai mult decât toţi la un loc. E ca o mamă care îşi mângâie copilul pe creştet şi îi cerne grijile, supărările şi depresiile.
Iar acum, acum întârzie că neruşinare. Nici măcar o rază de Căldură.
Iar ploaia asta, şi lipsa lui, frigul, totul mă apasă. Mă apasă cu-şi-ca o linişte din poveşti cu păduri sovietice iarna.
But...
Its just a matter of time.
Ea ştie deja.