nu e intotdeauna usor sa aduni un motor plin de sange aruncat pe jos, in praf, calcat sau chiar si lovit.. uneori esti ajutat, alteori, esti doar cu tine.
unii isi pierd credinta cand totul se intoarce impotriva lor .. in mintea lor e doar un gand “de ce eu?” .. eu doar atunci am un vag gand cu “poate…” – dar nu manat de speranta, ci dimpotriva, de un sentiment bland si negativ… sau poate e doar un copil ce spera ca omenirea nu si-a pierdut viata pe nimic… sau poate sunt doar eu….
atata suferinta, atata chin.. as vrea pentru o clipa sa simt iubire si sa mor, dar imediat; o viata am trait asa.. si toata am trait-o. prea multe vreau si totul irosit; nimic nu va ajunge noi, si sufletele goi vor disparea si totusi vor fi aici mereu, mereu, mereu [si pururea?]
No comments:
Post a Comment