Cand ma gandesc la copilarie, si nu o fac de putine ori, ma gandesc la baiatul acela in pantaloni galbeni si cu parul in ochi care mereu gasea un motiv sa zambesca.
Copilaria ne invata sa ne bucuram cu adevarat de fiecare clipa care trece pe langa noi si chiar daca de multe ori in copilarie plangem ...la vederea primului fluture un zambet larg ne cuprinde toata fata si parca plutim si noi cu el.
Cand ma gandesc la copilarie imi amitesc mana bunicii care ma mangaia inainte sa adorm si vocea ei blanda care imi soptea poveste preferata cu alba ca zapada, o alba ca zapada pe care uni din noi o cauta si acum :) .
Imi aminesc cum nu imi venea sa cred ca si parintii mei au fost copii... sau mai ales bunicii care ii credeam ca sunt asa de cand lumea,nu credeam ca ea, copilaria ,trece foarte repede si in urma ne lasa sa ne gandim la ea toata viata.
Dar copilaria nu dispare definitiv. chiar si in toiag sunt momente cand ne bucuram ca un copil iar inima si ochii stralucesc ca pe vremea aceea.
"Copilaria este inima tuturor vârstelor."
No comments:
Post a Comment