Personal, stiu de multa vreme ca animalele imbunatatesc din multe puncte de vedere viata oamenilor, in special a batranilor si a copiilor, doua grupuri complet diferite, dar care au uneori aproape prea multe in comun.
In multe tari - cele "dezvoltate", animalele (de tot felul - de la delfini la cai, de la pesti la catei si pisici) sunt folosite in terapiile aplicate copiilor bolnavi (fizic sau psihic) avand mare succes.
Dar mentalitatea aproape generala la noi este ca un copil nu se poate dezvolta normal cu un animal in casa - mai ales daca are par sau fulgi, dumnezeule, o sa inhaleze tot parul, care se depune peste tot in corp, si moare copilu' ...
Bineinteles, eu doar incerc sa punctez ceva.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu mi-as pune bebelusul sa doarma cu pisica, cu catelul, in bolul sobolanului sau cu pestii... Pentru un bebelus/copil in crestere este normala o camera doar a lui, perfect curatara, perfect aerisita, unde sa nu ii lipseasca nimic.
Dar in restul casei, unde nici nu mananca (nu sunt de acord cu animale in bucatarie), nici nu doarme, animalele pot sa stea ca in codru.
Dezvoltarea psihica este incredibil imbunatatita doar prin simpla stare de bine (cunoscuta ca fericire).
Dar beneficiile nu se opresc aici. Cel mai pragmatic, copilul invata ca trebuie sa aiba responsabilitati, un lucru ce il va ajuta in viata ce ii va urma - un copil crescut departe de realitate va avea dificultati de adaptare. De aceea este important ca parintii doar sa ii arate copilului cum trebuie sa aiba grija de el, nu sa faca totul in locul lui. Totusi trebuie sa existe un echilibru intre ingrijirea parinti - copii. Nu poti pune intreaga sarcina in spatele unei mici creaturi care inca nu are intiparita in minte notiunea de responsabilitate, si in plus, care nu intelege ce se intampla daca nu hraneste sau da apa celeilalte creaturi care este complet dependenta. De exemplu, copilul poate sa hraneasca pestii, iar parintii ar trebui - pentru siguranta copilului si a pestilor - sa schimbe apa sau sa curete periodic acvariul, dar si sa se asigure ca pestii primesc mancare.
Ingrijind un animal copilul chiar ce este increderea, o sa observe loialitatea si afectiunea neconditionata, si in plus o sa observe cum animalul si prietenul lui va incerca sa ii comunice diverse, non-verbal.
Apoi, s-a descoperit sau demonstrat, nu stiu sigur, ca animalele de casa intaresc stima de sine si increderea in propria persoana.
Relatiile intre animale si copii se creaza mult mai usor decat intre adult si animal. Copiii au mai putine griji (preferabil nici una "masiva"), sunt mai deschisi si mai flexibili. Iar animalul va deveni mai mult decat o jucarie, cum ar crede unii, el o sa fie un prieten adevarat, un prieten de joaca, sau uneori de discutie - si nu, nu inseamna ca este vorba despre un copil nebun, ci despre un copil obisnuit, care vrea sa impartaseasca informatii prietenului sau, care cu siguranta in intelege, chiar daca nu ii raspunde.
Si exista o verba batraneasca, una care imi place mult, copiii si cainii, cum ti cresti. Se crede ca exista perioade in viata fiecaruia, cand este predispus la rautate... Si poate este adevarat, eu nu am facut niciodata rau niciunui animal, dar stiu ca am fost foarte dificil pana pe la 7 ani. Insa, multe din intalnirele pe care le am cu un copil, imi demonstreaza rautatea lor, de multe ori intre ei. Totusi, s-ar spune ca tine de educatie - si asa este.
Dar cine nu ar vrea un copil cu inima mare? Ce fiinta umana care are un prieten necuvantator va omora pisici sau caini cand iese afara? E normal ca prietenii de acasa ii invata sa respecte natura, respect care il va face pe viitor mai responsabil fata de toate fiintele vii.
Si surpriza pentru mine atunci cand m-am documentat, a fost ca animalele de companie influenteaza si dezvoltarea fizica a pruncilor. Si nu doar a muschilor, in caz ca alearga pe afara cainele, obicei care pe viitor ar putea sa ii impregneze un stil de viata sanatos.
Atata vreme cat copilul nu prezita sensibilitate alergica crescuta sau nu are astm - sau mai stiu eu ce boala asemanatoare, interactiunea constanta cu animale chiar diminuaza riscul dezvoltarii unor boli alergice. Astfel, vor fii mai putin expusi bolilor respiratorii (cum am zis, astm, alergii, dar si viroze), iar expunerea la germenii "care omoara copilu' ", de fapt, le intareste sistemul imunitar.
Ceea ce trebuie sa inteleaga parintii este ca orice societate sau grupare se va dezvolta benefic atata vreme cat exista reguli. Si nu, regulile nu sunt facute pentru a fi incalcate - poate cel mult indoite, dar oricum acesta nu este cazul pentru cine este "in crestere" - adica pentru copil.
Reguli de disciplina sau de bun simt (pentru parinti cat si pentru copii)
1. Trebuie sa ii alegi copilului un companion potrivit varstei, poti incepe cu pesti, apoi hamsteri sau alti sobỉ, iepusari, reptile, pasari, apoi pisica si caine, sau chiar cai sau ponei - cred ca exista si alte variante, dar eu cam atat am avut de-a lungul timpului.
2. Sa iti respecti animalul si sa te asiguri de buna lui sanatate, in functie de nevoile lor. Daca vrei sa ai un animal sanatos, dar si un copil sanatos, trebuie sa ai grija:
a. ca are un culcus curat (apa, rumegus, nisip, etc).
b. ca are mancare, apa, etc
c. in caz ca este un animal cu par, acesta trebuie din cand in cand periat (depinde de fiecare fel de par in parte) De asemenea, cel mic trebuie instruit in legatura cu comportamentul in preajma animalului. Nu are voie sa loveasca animalul, sa se apropie cu gurita de el, sa-i bage manuta in gura sau sa manance din castronasul lui. Nu mai trebuie spus ca animalele nu au voie langa un nou-nascut.
d. animalul trebuie deparazitat - intern, extern
e. trebuie avut grija de nevoile speciale/individuale, in functie de specie sau rasa
f. acestea sunt decat guidelines, fiecare om in parte ar trebui sa fie interesat de toate detaliile
3. daca ai deja un animal, noul venit trebuie prezentat treptat, pentru a evita "gelozia" (adica frica de a pierde atentia ta, sau locul in "haita") sau alte posibile incidente. Daca nu, poti alege un pui, care sa creasca alaturi de copil. Poti astfel alege o rasa care tolereaza copiii, care sunt foarte fizici de fel.
4. copilul trebuie sa fie instruit. Trebuie sa aiba reguli de comportament in preajma animalului, nu ii poti permite sa loveasca animalul, sa il foloseasca pe post de jucarie de ros, sa-i bage mana in gura - daca stii ca animalul nu il va ignora complet, sau sa manance din castronul lui (desi animalele ar trebui sa aiba ore de masa, si nu mancare in bol in permanenta - astfel iti stabilesti rolul de mascul/femela alfa, dar si ii controlezi orele de "necesitati"), sau mai stiu eu ce nebunii pot face copiii. Oricum ideea e sa pastrezi pacea in casa, si sa te feresti de evenimentele neplacute.
5. cu cat copilul este mai mic, cu atat trebuie supravegheat indeaproape. Aceeasi regula se aplica si in cazul in care ai si un animal. NU il lasa singur cu acesta, copiii si animalele sunt imprevizibile, nu trebuie neaparat sa isi faca rau reciproc, dar pot face rau impreuna.
------------------------------------
Toooooooate acestea fiind spuse, desi cu siguranta mai exista multe, iubiti-va mult.
No comments:
Post a Comment