Oamenii pe care ii cunosti de-a lungul timpului iti vor marca permanent viata: mereu iti poti aminti de ceva spus de vorbitori de limbi straine intalniti in tren, sau ceva facut de aceiasi intr-un loc.
-------------------------------------------------
Am aflat ca spiritul este frumos si te ghideaza interuman prin viata, ca uneori legaturile conteaza mai mult decat orice, cuvintele pot fi mai profunde si pline de amintiri decat obiectele, ca fiecare pretuieste timpul in felul lui.
Uneori afli altceva ce poate fi apreciat, iar uneori te simti vinovat pentru asta.
Erau cativa. Probabil rand pe rand.
Un pusti care incerca sa obtina atentia oricui. Parea mereu ca se lauda, dar nu prin ce zicea. Iar uneori parea ca minte, doar ca sa zica "si eu, la fel".
O tanara doamna, care se dedicase unei muzici diferite, in amintirea fratelui ei mort. Parea o specie pe cale de disparitie. Un exemplat oarecum banal, dar totusi care te face sa zambesti.
Un batran, nu care te face sa zambesti, dar sa te gandesti daca a intrat in "fratie" din placere sau pentru bani.
Doi prieteni foate apropiati, care te fac sa zambesti.
Alti doi, care te fac sa iti/le pui intrebari.
-------------------------------------------
Imi plac obiectele, imi amintesc in timp. Cuvintele sunt moi si placute, iti alina de multe ori timpul. Te fac sa zambesti, sa plangi, sa plutesti si sa suferi. Cuvintele sunt ca fumul, se unduiesc in puterea vantului, creaza imagini, si raman multa vreme alaturi de tine, chiar si dupa ce s-au dus. Cand un cuvant este puternic, ramane intiparit puternic, ti-l amintesti exact. Ti-l amintesti si daca te ridica in alti nori, dar si daca iti intuneca gandurile.
Obiectele mi se par mereu fericite; oricat de mult te-a facut o persoana sa suferi, amintirea cuvintelor iti vor mohorî privirea, dar obiectele voi ivi amintirile placute.
No comments:
Post a Comment