Viata in comun.

Viata in comun este foarte dificila.
Prea multi oameni, care mai de care care se evidentiaza fie prin personalitate, fie (mai ales) prin proasta crestere.

---------------------------------------------------------------------------

Imi este teribila frica de butoanele de la metrou. De departe cea mai ciudata frica a mea. Aparent.
Iar de aici porneste o firava ura fata de ele.
Astfel, mereu incerc sa le evit.
Si ma scoate din sarite cand mecanicul/vatmanul/wtr alege sa activeze sau dezactiveze senzorii.
_____________

Urasc oamenii suficienti de prosti sau "pe langa" lumea in care traiesc, aerieni sau doar prosti, care mecanic introduc cartela de metrou in fisura care le mananca..
Ei sunt acei oameni care nu stiu ca uneori, alti oameni - cu o probabila ura fata de sistem si ce vor sa il "doboare" - nu trec de tot prin poarta de acces, si astfel bara metalica revine in pozitia initiala, lasand libera calatoria.... Deci SCRIE in continuare LIBER!
Eu - cand nu am abonament - chiar ma uit sa vad daca este vreuna lasata astfel.
Complicat u-bahnul.
_____________

Urasc cartelele (fie abonamente sau calatorii) - sunt prea usor de pierdut (spalat, mototolit).
_____________

Urasc NESIMTIREA.
1. Oamenii care se infig in mijlocul de transport in comun, inainte ca "participantii la trafic" nu au coborat (desi aveau toate intentiile).
2. Oamenii care stationeaza pe partea stanga a benzii rulante. (o singura data din sutele, sau miile, sau milioanele de calatorii cu metroul am vazut partea stanga libera - intamplator nimeni nu se grabea. Asta la Universitate)

Se pare ca in timpul petrecut asteptand, fie trenul, fie peronul, nu au avut rabdarea sa citeasca regulile de calatorit. Cat despre reclama "nu fii vita, nu bloca usa" - se pare ca nu are nici un efect.
_____________


Mi-as dori sa se emita un decret prin care toti pensionarii sa fie avortati din Bucuresti (noii decretei). Cu alte cuvinte sa fie obligati/rugati/fortati sa se mute. De tot. Sau sa moara. In chinuri. Multe.

Sau FIE. Pensionarii care au comentat mai mult de 3 (trei) ori in situatii sociale - cand niciodata nu este cazul.