Nu mai ştiu nimic.
Am nevoie de o lună de comă, în care toate gândurile să dispară sau să îşi găsească natural locul.
Am nevoie să merg pe apă, pe frunze, să alerg şi să joc în ploaie. Prin pământ cu picioarele goale.
Am nevoie de certitudine, să ştiu şi eu la ce să mă aştept.
Vreau să înţeleg. Vreau mai mult.
Vreau muzică şi foi, desen, grafit, pictură, lut, ace, puncte, mângâiere.
Sunt lucruri străine pe care nu le înţeleg, şi nu ştiu cum.
Trebuie să înţeleg trecutul. Viitorul vine, uşor, tot de acolo.
Vreau să cunosc.
Prea multe contradicţii simultan valabile.
3 comments:
It might be true... răbdarea nu este un dar..
este o mare calitate.
Post a Comment