Ceaikovski

Oamenii au tendinţa să facă idioţenii.
Oare de ce?
Iar despre copii mereu poţi spune că nu ştie mai bine.

Adoram în fragedă pruncie, dar şi mult după, când traseul unei excursii de teren conţinea şi un oraş oarecare, iar copiii ce erau în jurul meu, indiferent de oraşul de provenienţa, se urcau pe geamuri şi salutau oamenii; de parcă autobusul fusese căminul lor pentru ultimii 10 ani şi vedeau fenomenale forme de viaţă. (adoram gândul că aş putea să le provoc suferinţe fizice... în mintea mea, bineînţeles).
______________________________

Ador când un copil învaţă un cuvânt nou, nouţ, mai ales în prezenţa ta.
Este sigur şi fără de îndoială că el este singurul care deţine puterea de cunoaştere (..pentru acel cuvânt). Fără îndoială, din nou, că următorul pas este încercarea de a-l folosi in cele mai diverse propoziţii, iar uneori decât repetarea uneia dintre ele.
______________________________

- Ceaikovski. Îl ştii pe Ceaikovski? El, Ceaikovski. Îţi place Ceaikovski?
- Da, văd. E un idiot!

______________________________
Slăvită fie muzica.