Imn.

Nu respect nimic.
Nu am mândrie naţională. Poate dimpotrivă. Deci nu mă pot mândri cu faptul că sunt român, deşi ador această ţară, priveliştea este minunată... (dar doar atât, nici nu trebuie să încep).
În zilele de şcoală, mi se părea inutil să mă ridic în picioare atunci când ni se cânta frumos imnul în boxe. Pentru ce? Eu nu cred în ce spuneau ei acum "(aproape) sute de ani". Nu îmi tresare deloc sufletul, ci stă nemişcat pe partea dreaptă.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Foarte frumos, de ce nu?
Dar...
(Aceeaşi regulă se aplică şi pentru ode ale şcolarilor şi studenţilor, sau orice altă cântare impresionantă şi solemnă).