Atunci când mă încearcă supărarea, îmi place să uit. Şi acum mi-am dat seama, chiar aşa fac şi eu. Cu cât stau, fără să aduc ceva bun în schimb, cu atât este mai rău, urât şi dificil.
De ce să stai încruntat, când poţi să faci masaj?
De ce să nu faci nimic, când poţi să mănânci bomboane de ciocolată?
De ce să suspini, când poţi să miroşi flori?
Poate că negarea nu este soluţia... Şi nici ignorarea. Dar de ce să te legi de lucruri urâte şi inutile, când ai putea la fel de bine să nu?
Viaţa este la fel de scurtă pe cât este de lungă, iar zilele frumose ţi le faci singur.
À bientôt, Dodo.
No comments:
Post a Comment