Cu riscul aroganţei şi egocentrismului, pot spune că am o foarte mică toleranţă faţă de oamenii care nu vor să depună nici un pic de efort psihic pentru a face ceva sau pentru a înţelege (ca să nu spun proştii care nu se cred).
Mi s-a întâmplat de prea multe ori să mă enervez sau să am reacţii neplăcute în preajma acestora, deşi, în mod normal, nu mă găsesc ţipând la oameni.
Deşi/totuşi - netolerând lipsa de voinţă intelectuală, mă enervează, dar într-un mod intrigant şi plăcut, când persoane din viaţa şi spaţiul meu sunt prea inspirate (ca să nu spun inteligente) şi le este uşor în anumite situaţii să înţeleagă lucruri pe care le-aş fi ţinut mai degrabă în umbră.
________________________________
Şi pentru a merge în sensul "nu există cale să te mulţumesc":
[nn. pentru o înţelegere mai uşoară]
Would you like a smoke and a pancake?
You know, flapjack and a cigarette? Cigar and a waffle? Pipe and a crepe? Bong and a blintz?
No comments:
Post a Comment