De ce cu prietenii ăia cei mai buni, ăia cu care îţi împarţi mâncarea şi care vin să te ajute cu curăţenia, mutatul şi renovatul, ai cele mai ciudate momente?
... de ce tocmai cu aceeia faci cele mai urâte glume? Încerci să le găseşti mici slăbiciuni ca apoi să le i le freci puţin în faţă, să le roteşti (tot puţin) cuţitul în rană, să burezi şi sare, dar la final să fii numai miere (dar deia care nu se face zacăr)?
I know I do...
Oricare ar fi motivele, activităţile acestea sunt, cel puţin, bune exerciţii de toleranţă (etc).
Şi sunt indefinit amuzante.
(Á bientót, Dodo)
No comments:
Post a Comment