Am OCD. Iubesc curatenia. Imi place siguranta pe care mi-o ofera. In oameni nu pot avea intotdeauna incredere, emana prea mult rau.
Nu imi place atat de mult sa spal vasele, dar ma multumeste rezultatul final.
Imi place sa impartasesc momentele.
Inseamna mult in bulele de sapun si alte substante foarte chimice.
Banuiesc ca este un sentiment general valabil sa fii foarte placut surprins de prietenii care vin in vizita si, inainte de toate, te ajuta cu vasele... Poate parea o nimica toata, dar este un gest enorm.
Sentimente puternice stau in vase spalate, aroma de detergent si rufe proaspete, levantica si iasomie.
Totusi, lumea nu o sa se schimbe, o sa miroasa a lamaita, din nefericire, o sa fie murdara (the bad kind) si plina de gunoi.
Si nici un super-erou beat sau mos craciun nu poate schimba asta, dar lumea da.
Succes, si multumesc.
Friday, May 29, 2009
Thursday, May 28, 2009
Metamorfoza
Inca nu am descoperit misterul schimbarii, dar este evident ca totul se misca si se schimba. Daca privesti ceva stii ca nu fost intotdeauna ca in prezent, dar mai ales stii ca nu va ramane asa.
Poate totusi viitorul este supraevaluat si nu merita efortul primit, sau poate este prost interpretat; viitorul ar trebui sa fie o prelucrare minora a prezentului, caci viitorul este prezentul = timpul nu exista.
Viitorul devine prezent atunci cand stii ca nu vrei sa schimbi nimic, ci sa faci totul sa ramana la fel, dar sa fii mai fericit decat esti.
De fapt, nu exista nici timp, nici fericire; exista multumire, prosperitate, bucurie si tristete.
Multumire exista atunci cand te uiti langa tine si stii ca nu vrei sa alungi si modifici (complet) nimic, ci doar sa imbunatatesti.
Tristete exista cand nu intelegi ce se intampla cu cei din jur, cand ceea ce faci si ceea ce spui nu primeste un raspuns, cand gandurile iti raman doar, cand nu stii ce poti face pentru a indeplinii asteptarile, cand asteptarile tale nu iti sunt onorate.
E placut sa stii ca te-ai transformat din omida, ca vezi lucrurile si poti sa le transformi, pentru a le impartasii si trimite mai departe.
Cu siguranta ma simt multumit.
Poate totusi viitorul este supraevaluat si nu merita efortul primit, sau poate este prost interpretat; viitorul ar trebui sa fie o prelucrare minora a prezentului, caci viitorul este prezentul = timpul nu exista.
Viitorul devine prezent atunci cand stii ca nu vrei sa schimbi nimic, ci sa faci totul sa ramana la fel, dar sa fii mai fericit decat esti.
De fapt, nu exista nici timp, nici fericire; exista multumire, prosperitate, bucurie si tristete.
Multumire exista atunci cand te uiti langa tine si stii ca nu vrei sa alungi si modifici (complet) nimic, ci doar sa imbunatatesti.
Tristete exista cand nu intelegi ce se intampla cu cei din jur, cand ceea ce faci si ceea ce spui nu primeste un raspuns, cand gandurile iti raman doar, cand nu stii ce poti face pentru a indeplinii asteptarile, cand asteptarile tale nu iti sunt onorate.
E placut sa stii ca te-ai transformat din omida, ca vezi lucrurile si poti sa le transformi, pentru a le impartasii si trimite mai departe.
Cu siguranta ma simt multumit.
Copil batran
Toti oamenii au o sumedenie de amintiri din copilarie, probabil majoritatea fericite, fiind o perioada lipsita de griji.
Ca toti oamenii, in vacante sau alte perioade, mergeam in vizita la bunici, in camera mea/ patul meu/ (la) discurile mele ... si toate celelalte.
Si probabil mai toti bunicii sunt cei mai minunati oameni. Cel putin al meu da.
Mereu mi s-a parut cel mai bland si curajos om. Mereu m-a coplesit cu afectiune timida, mereu am fost ca un pui ocrotit.
Insa cea mai palpitanta amintire a fost chiropterica...
Banuiesc ca fiecare copil are afectiune pentru animale, mai putin cei rai - evident. Doar ca unii raman cu fascinatie puternica si mai departe in viata. Reptile, salamandre, LILIECI.
Din nou in casa buniceasca, in camera mea, pe inserat.
Eram eu, patul, restul mobilierului, in coltul drept de pe partea usii un liliac agatat, bunicul meu, un scaun, un pumn, o fereastra deschisa.
A fost minunat, chiar daca eu doar priveam. Iar acum, chiar daca stiu ca e doar amintirea, mereu verific daca e in coltul tavanului soricelul dormind.
Toata lumea are amintiri, si sentimente; pentru unii sunt mai importante, iar pentru unii sunt.
Ca toti oamenii, in vacante sau alte perioade, mergeam in vizita la bunici, in camera mea/ patul meu/ (la) discurile mele ... si toate celelalte.
Si probabil mai toti bunicii sunt cei mai minunati oameni. Cel putin al meu da.
Mereu mi s-a parut cel mai bland si curajos om. Mereu m-a coplesit cu afectiune timida, mereu am fost ca un pui ocrotit.
Insa cea mai palpitanta amintire a fost chiropterica...
Banuiesc ca fiecare copil are afectiune pentru animale, mai putin cei rai - evident. Doar ca unii raman cu fascinatie puternica si mai departe in viata. Reptile, salamandre, LILIECI.
Din nou in casa buniceasca, in camera mea, pe inserat.
Eram eu, patul, restul mobilierului, in coltul drept de pe partea usii un liliac agatat, bunicul meu, un scaun, un pumn, o fereastra deschisa.
A fost minunat, chiar daca eu doar priveam. Iar acum, chiar daca stiu ca e doar amintirea, mereu verific daca e in coltul tavanului soricelul dormind.
Toata lumea are amintiri, si sentimente; pentru unii sunt mai importante, iar pentru unii sunt.
Zile ciudate....
Poate este paranoia, dar mereu am mare atentie cum merg. Si nu ma tem neaparat de cacatei sau alte probleme culturale, ci mai degraba de cum as arata in cadere libera. Este o povara pe care trebuie sa o suport, adevarat.
Dar apoi, nu stiu daca paranoia m-a salvat tot acest timp, sau poate doar cazaturile sunt mai putin probabile decat credeam, caci un an de zile nu am mai atins podeaua.
Insa uneori exista si zile ciudate; probabil cunoscute ca venind sub numele de zona crepusculara.
Momentele astea as zice ca sunt o prelungire a momentului incuierii usii - pentru necunoscatori, a existat un articol care spunea ca atunci cand incui usa, poate ca nu incui usa, ci patrunzi intr-un univers paralel, ca si cum ai fi "rapit", iar in acele cateva secunde ti se intampla o sumedenie de lucruri si de aceea in 90% din cazuri uiti daca ai incuiat sau nu.
Dar revenind la zile ciudate... Nu stiu daca este normal ca o persoana in timp ce merge normal pe strada sa se trezeasca la un moment dat jos, ca apoi sa isi dea seama cum a ajuns acolo, dar fara ca faptul in sine sa fie materializat (mai precis sa stii cum ai ajuns acolo, dar sa nu iti amintesc ce s-a intamplat), sau sa ajungi intr-un loc, sa stii unde trebuie sa ajungi, sa stii - dar intr-un mod reflex- unde ai ajunge daca o iei intr-una din directii, dar sa fii complet pierdut si bulversat, si sa nu stii incotro sa o apuci; astea plus alte mici ciupercute - toate intr-o singura zi, si consecutiv.
Dar probabil situatii de acest fel apar in fiecare zi.
Pentru mine a fost prima data, si bineinteles m-a marcat profund.
Dar apoi, nu stiu daca paranoia m-a salvat tot acest timp, sau poate doar cazaturile sunt mai putin probabile decat credeam, caci un an de zile nu am mai atins podeaua.
Insa uneori exista si zile ciudate; probabil cunoscute ca venind sub numele de zona crepusculara.
Momentele astea as zice ca sunt o prelungire a momentului incuierii usii - pentru necunoscatori, a existat un articol care spunea ca atunci cand incui usa, poate ca nu incui usa, ci patrunzi intr-un univers paralel, ca si cum ai fi "rapit", iar in acele cateva secunde ti se intampla o sumedenie de lucruri si de aceea in 90% din cazuri uiti daca ai incuiat sau nu.
Dar revenind la zile ciudate... Nu stiu daca este normal ca o persoana in timp ce merge normal pe strada sa se trezeasca la un moment dat jos, ca apoi sa isi dea seama cum a ajuns acolo, dar fara ca faptul in sine sa fie materializat (mai precis sa stii cum ai ajuns acolo, dar sa nu iti amintesc ce s-a intamplat), sau sa ajungi intr-un loc, sa stii unde trebuie sa ajungi, sa stii - dar intr-un mod reflex- unde ai ajunge daca o iei intr-una din directii, dar sa fii complet pierdut si bulversat, si sa nu stii incotro sa o apuci; astea plus alte mici ciupercute - toate intr-o singura zi, si consecutiv.
Dar probabil situatii de acest fel apar in fiecare zi.
Pentru mine a fost prima data, si bineinteles m-a marcat profund.
Thursday, May 21, 2009
Păcătoşi cu chip smerit
Mereu am urat oamenii. Iar pseudomultcunoscuta expresie "[...] people, they're the worst" nu ma amuza intotdeauna. Caci oamenii chiar sunt ingrozitori.
Pe masura ce am inaintat in timp, mi-am dat seama ca oamenii incearca sa se controleze intre ei, sa se oblige, sa isi faca lucruri urate unii altora, dar mai ales, incearca sa te controleze, sa iti faca tie un rau, chiar daca lor li se pare uneori ca iti fac bine, dupa cunoscuta fraza "lasa ca nu stie ce vrea" sau "e mai bine pentru tine" ori "acuma zici asa, dar mai incolo sa vezi ca imi dai dreptate" (oricum, variante sunt multe) si chiar daca tu stii clar ca drumul tau e in sens opus.
Aceste porniri sunt probabil declansate primordial de instinctele materne si/sau paterne care nu sunt moderate pe masura ce odrasla creste si ajunge la varsta ratiunii. O alta banuiala este rautatea, dar nu vreau sa ma inflacarez.
Tot in timp, am sperat ca genul acesta de oameni va disparea sau cel putin numarul interactiv se va diminua, dar se pare ca ai toate sansele sa ajungi la o varsta respectabila cu acest bagaj emotional in spate.
În continuare, cuvintele sunt de prisos .....
Timpul, teoretic, isi spune cuvantul.
Pe masura ce am inaintat in timp, mi-am dat seama ca oamenii incearca sa se controleze intre ei, sa se oblige, sa isi faca lucruri urate unii altora, dar mai ales, incearca sa te controleze, sa iti faca tie un rau, chiar daca lor li se pare uneori ca iti fac bine, dupa cunoscuta fraza "lasa ca nu stie ce vrea" sau "e mai bine pentru tine" ori "acuma zici asa, dar mai incolo sa vezi ca imi dai dreptate" (oricum, variante sunt multe) si chiar daca tu stii clar ca drumul tau e in sens opus.
Aceste porniri sunt probabil declansate primordial de instinctele materne si/sau paterne care nu sunt moderate pe masura ce odrasla creste si ajunge la varsta ratiunii. O alta banuiala este rautatea, dar nu vreau sa ma inflacarez.
Tot in timp, am sperat ca genul acesta de oameni va disparea sau cel putin numarul interactiv se va diminua, dar se pare ca ai toate sansele sa ajungi la o varsta respectabila cu acest bagaj emotional in spate.
În continuare, cuvintele sunt de prisos .....
Timpul, teoretic, isi spune cuvantul.
Un cal pentru un regat.
Uneori mi se pare mai comod ca unele lucruri să fie ca o rutină.
Cum aş fi zis "mai demult", e ca un spectacol care se repetă.
Sunt lucruri care din diferite motive îmi par dificile, în toată antinoutatea lor. Iar din cauza dificultăţii lor aberante, nu întotdeauna mi se pare în regula ca ele să aibă o finalitate, asta în ciuda perfecţionalismului înnăscut.
Poate uneori întunericul din tunel este mai profund si mai plăcut decât luminiţa de la capătul acestuia... iar finalitatea poate fi stearpă, în timp ce drumul este mulţumitor.
Cum aş fi zis "mai demult", e ca un spectacol care se repetă.
Sunt lucruri care din diferite motive îmi par dificile, în toată antinoutatea lor. Iar din cauza dificultăţii lor aberante, nu întotdeauna mi se pare în regula ca ele să aibă o finalitate, asta în ciuda perfecţionalismului înnăscut.
Poate uneori întunericul din tunel este mai profund si mai plăcut decât luminiţa de la capătul acestuia... iar finalitatea poate fi stearpă, în timp ce drumul este mulţumitor.
Simt...
Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria
Moralul e un strut cu capul in pamant.
Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.
Azi serbam iar victoria,
Hingherii dorm si cainii latra-n mahala.
Azi sebam iar victoria,
Cu oborocul car lumina si pe strada mea.
Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.
Zic voua, celor fara de prihana,
Zic voua, pacatosi cu chip smerit,
Si voua, luptatorilor cu pieptul rana,
Si tie, politruc nenorocit,
Zic voua, care-aveti inca puterea
De-a scoate raul care zace-n voi
Voi care va agonisiti averea
Ca vagabonzii, scormonind gunoi ...
O, o, o, o, o-o
Victoria...
Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria,
Moralul e un strut cu capul in pamant.
Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur...
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria
Moralul e un strut cu capul in pamant.
Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.
Azi serbam iar victoria,
Hingherii dorm si cainii latra-n mahala.
Azi sebam iar victoria,
Cu oborocul car lumina si pe strada mea.
Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.
Zic voua, celor fara de prihana,
Zic voua, pacatosi cu chip smerit,
Si voua, luptatorilor cu pieptul rana,
Si tie, politruc nenorocit,
Zic voua, care-aveti inca puterea
De-a scoate raul care zace-n voi
Voi care va agonisiti averea
Ca vagabonzii, scormonind gunoi ...
O, o, o, o, o-o
Victoria...
Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria,
Moralul e un strut cu capul in pamant.
Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur...
Toate au legatura - intre ele ...
Un mare chin am, şi chiar nu pot scăpa de el....
Uneori îmi place să mă mint singur că de fapt e doar în trecut şi că nimic nu o să mai mă bântuie. Dar se pare că trăiesc într-un conac bântuit.
Nu demult mă gândeam că m-am maturizat, că îmi scriu scenariu inspirându-mă mai mult din realitate....
Căci eu asta fac, îmi traiesc scenariul. Sunt ca acel Actor idiot, care ăşi uită rolul imediat după reprezentare; evident, eu urăsc melodia...
Fac aceste două afirmaţii, privind în urmă la fapte şi vorbe, care atunci au fost săvârşite cu un scop, dar pe care acum nu îl/le recunosc, şi probabil nici nu aş face acele lucruri în prezent, dar fiecare te duce mai departe, bănuiesc.
Am realizat, pe scurt, trei lucruri; maturitate, decizii, şi veriga slabă.
Întotdeauna filmele, mai puţin cele ridicole, m-au deprimat, pentru că prezintă frânturi de viaţă, iar lumea nu e cel mai frumos lucru unde poţi să trăieşti. Dar chiar şi aşa ador filmele; poate chiar de aceea.
Iar într-o lume de pixeli, ador cerneala, tuşul şi foile. Însă decât două au reuşit să mă deprime, două cărţi complet diferite.
Probabil că există o expresie care compară viaţa şi filmul, şi nu viaţa cu cărţile, pentru că filmul are avantajul vizual, ignorând incapacităţile de a citi, timpul, sau orice avantaje pragmatice, iar cărţi sunt cu mult mai bune decât viaţa.
Şi nu vreau să fiu prost înţeles, nu mi-au plăcut doar două cărţi, ci toate pe care le-am citit... fiecare avea ceva nemaipomenit, toate personajele aveau o piele bună de purtat.
Dar cele doua m-au învăţat fiecare ceva important, una - că 2+2=5, cealaltă - că o să iubesc toată viaţa, ce chin, nu?
Uneori îmi place să mă mint singur că de fapt e doar în trecut şi că nimic nu o să mai mă bântuie. Dar se pare că trăiesc într-un conac bântuit.
Nu demult mă gândeam că m-am maturizat, că îmi scriu scenariu inspirându-mă mai mult din realitate....
Căci eu asta fac, îmi traiesc scenariul. Sunt ca acel Actor idiot, care ăşi uită rolul imediat după reprezentare; evident, eu urăsc melodia...
Fac aceste două afirmaţii, privind în urmă la fapte şi vorbe, care atunci au fost săvârşite cu un scop, dar pe care acum nu îl/le recunosc, şi probabil nici nu aş face acele lucruri în prezent, dar fiecare te duce mai departe, bănuiesc.
Am realizat, pe scurt, trei lucruri; maturitate, decizii, şi veriga slabă.
Întotdeauna filmele, mai puţin cele ridicole, m-au deprimat, pentru că prezintă frânturi de viaţă, iar lumea nu e cel mai frumos lucru unde poţi să trăieşti. Dar chiar şi aşa ador filmele; poate chiar de aceea.
Iar într-o lume de pixeli, ador cerneala, tuşul şi foile. Însă decât două au reuşit să mă deprime, două cărţi complet diferite.
Probabil că există o expresie care compară viaţa şi filmul, şi nu viaţa cu cărţile, pentru că filmul are avantajul vizual, ignorând incapacităţile de a citi, timpul, sau orice avantaje pragmatice, iar cărţi sunt cu mult mai bune decât viaţa.
Şi nu vreau să fiu prost înţeles, nu mi-au plăcut doar două cărţi, ci toate pe care le-am citit... fiecare avea ceva nemaipomenit, toate personajele aveau o piele bună de purtat.
Dar cele doua m-au învăţat fiecare ceva important, una - că 2+2=5, cealaltă - că o să iubesc toată viaţa, ce chin, nu?
Tuesday, May 19, 2009
Azi serbam victoria...
O formă de relaţie. Corectă, principii şi pe sentimente, complexa, interesantă.
Un prieten bun care a fost la nevoie lângă tine nu poate fi uitat uşor.
Cel mai bun prieten te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu uneori. Si te place chiar şi aşa, te întelege. Ai încredere.
Nu te numeşti prieten doar dacă eşti umărul pe care cineva plânge, ci dacă ştii să şi zâmbeşti împreună cu celălalt.
Ce? Prejudecăţi, minciuni, invidie, ironie sau răutate?
Şi cum am spus .."niciodată totul e asa cum trebuie, but they call it life"
Pe ea am iubit-o, ea mi-a amintit, iar el mi-a fost mereu.
Un prieten bun care a fost la nevoie lângă tine nu poate fi uitat uşor.
Cel mai bun prieten te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu uneori. Si te place chiar şi aşa, te întelege. Ai încredere.
Nu te numeşti prieten doar dacă eşti umărul pe care cineva plânge, ci dacă ştii să şi zâmbeşti împreună cu celălalt.
Ce? Prejudecăţi, minciuni, invidie, ironie sau răutate?
Şi cum am spus .."niciodată totul e asa cum trebuie, but they call it life"
Pe ea am iubit-o, ea mi-a amintit, iar el mi-a fost mereu.
Thursday, May 7, 2009
S. pe role
Cred ca orice Om are perioade. Perioade in care simte nevoie de fotografie, de cuvinte, sex, jocuri pe calculator, desen, timbre, magie, fumat si pipe, ikebana, aer liber, ciclism, parfumuri, dansuri, calatorii, origami, carti, jocuri de carti, tarie, strazi pustii noaptea, desene animate, jocuri cu soldatei, calareti si alte jucarioare, imnuri vechi sau comuniste, picaturi de ploaie, verificarea tuturor spatiilor ocupate dintr-o incapere, cai, dulciuri, lapte, miere, muzica, culori, pensule, si asta.Sunt perioade umane cand calculezi sau transformi tot in unitati masurabile neconventionale: haine, foi, timbre, vama, timp sexual, jocuri.
Am spus povestea aia ca sa spun povestea asta.
De ce atunci cand esti suparat trebuie sa te calmezi brusc? De ce arunci, spargi, lovesti, rupi? Sentimentele puternice se consuma rapid. Obiectele trosnind te fac sa te simti mai barbat, un perete intotdeauna va fi mai aducator de faima decat o bucata de carne. De ce ataci ceva mai slab decat tine, care oricum nu are sanse de izbanda?
Calculat, meticulos, detaliat, incitant. Niciodata nu voi uita unele lucruri, mereuo melodie imi va trezi imagini, mereu voi iubi acesta.
Tuesday, April 28, 2009
i AM cute. am too! (or) real human emotions.
De ce nu e nimic cum iti propui?
De ce trebuie totul sa se miste, sa evolueze (ori involueze), sa dispara, sa se nasca..
As vrea sa fie totul nemiscat. Poate era mai bine inainte.
Dintr-o data TU nu mai esti ce erai, inainte erai totul pentru cineva, apoi nici nu mai stii de unde a aparut/disparut.
Acum nu mai poti sa crezi, pentru ca totul ti se pare o scuza.
Dintr-o data iti e dor de gingaseniile vechi, de glume, de apropiere, dar stii ca nu o sa mai gasesti nimic.
O sa iti spun sa mergem intr-un loc frumos, cald, prietenos, ca vremurile bune. Vremuri de demult, pe care le iubeam.
Acum nu stiu, ca totul s-a schimbat.
Si eu. Si tu. Si ea.
M-am saturat de rece si strain. Vreau nou, si vechi. Vreau echilibru.
Pacat ca nu e realizabil.
I dont want to be an ant anymore. I want real human emotions.
Incerci ca toata lumea sa iti gasesti rostul, dar te indepartezi de ceea ce conteaza.
Incerci sa obtii ceva fara sa il ceri, dar provoci suferinta ciudata.
Linistea si lipsa emotiilor introduc banalitatea respingerii.
Respingere care ma macina si ma cheleste de **...*** (alege tu ce vrei)
Lucrurile evolueaza, niciodata in bine.
eu: de ce?
De ce trebuie totul sa se miste, sa evolueze (ori involueze), sa dispara, sa se nasca..
As vrea sa fie totul nemiscat. Poate era mai bine inainte.
Dintr-o data TU nu mai esti ce erai, inainte erai totul pentru cineva, apoi nici nu mai stii de unde a aparut/disparut.
Acum nu mai poti sa crezi, pentru ca totul ti se pare o scuza.
Dintr-o data iti e dor de gingaseniile vechi, de glume, de apropiere, dar stii ca nu o sa mai gasesti nimic.
O sa iti spun sa mergem intr-un loc frumos, cald, prietenos, ca vremurile bune. Vremuri de demult, pe care le iubeam.
Acum nu stiu, ca totul s-a schimbat.
Si eu. Si tu. Si ea.
M-am saturat de rece si strain. Vreau nou, si vechi. Vreau echilibru.
Pacat ca nu e realizabil.
I dont want to be an ant anymore. I want real human emotions.
Incerci ca toata lumea sa iti gasesti rostul, dar te indepartezi de ceea ce conteaza.
Incerci sa obtii ceva fara sa il ceri, dar provoci suferinta ciudata.
Linistea si lipsa emotiilor introduc banalitatea respingerii.
Respingere care ma macina si ma cheleste de **...*** (alege tu ce vrei)
Lucrurile evolueaza, niciodata in bine.
eu: de ce?
Iubire fericita. Idol.
Odata, un pusti, un personaj, a spus ca o data cu timpul petrecut departe de o persoana de care te-ai despartit, iti apar doua variante..
1. sa ii ridici statuie
2. sa ii urasti orice detaliu;
Cazul meu este cel mai nefericit.
Am idolizat-o ca fiind THE ONE AND ONLY, the greatest.
POEMUL
Prea mult, prea mult am iubit-o, m-am gandit doar la ea, m-am urat pentru despartire, am urat departarea, mi-am urat cuvintele, am vrut sa ii aflu orice miscare, sa fiu iar alaturi de ea.
Si am facut pasul care m-a luminat, nu mi-am retras cuvintele urate pe care le-am spus, nu mi-am cerut scuze, nu am facut nimic. Am reintrat in viata ei, brusc, brutal, si totusi insesizabil, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Dar a fost neobisnuit. Pentru ca nu am fost niciodata cu adevarat acolo. A fost fantoma craciunului prezent.
Regret doar ca nu m-am transpus cand simtirea era noua. Caci acum pot spune doar ca am iubit o idee, atat. Caci fiinta era de mult pierduta.
Oamenii se schimba, nu sunt mereu la fel.
Iar cand traiesti doar sa simti ideea, nimic nu ti se pare suficient.
Dar simtind persoana, ideea pare prea mare, iubirea se termina, si binenteles regretul dispare.
Chiar daca apare altul, alte motive, alte idei.
Chiar am iubit-o, acum regret ca am pierdut-o. Am pierdut-o, dar nu pentru mine, ci pentru ea.
Ea s-a pierdut, si imi pare rau.
E vina mea.
1. sa ii ridici statuie
2. sa ii urasti orice detaliu;
Cazul meu este cel mai nefericit.
Am idolizat-o ca fiind THE ONE AND ONLY, the greatest.
POEMUL
Prea mult, prea mult am iubit-o, m-am gandit doar la ea, m-am urat pentru despartire, am urat departarea, mi-am urat cuvintele, am vrut sa ii aflu orice miscare, sa fiu iar alaturi de ea.
Si am facut pasul care m-a luminat, nu mi-am retras cuvintele urate pe care le-am spus, nu mi-am cerut scuze, nu am facut nimic. Am reintrat in viata ei, brusc, brutal, si totusi insesizabil, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Dar a fost neobisnuit. Pentru ca nu am fost niciodata cu adevarat acolo. A fost fantoma craciunului prezent.
Regret doar ca nu m-am transpus cand simtirea era noua. Caci acum pot spune doar ca am iubit o idee, atat. Caci fiinta era de mult pierduta.
Oamenii se schimba, nu sunt mereu la fel.
Iar cand traiesti doar sa simti ideea, nimic nu ti se pare suficient.
Dar simtind persoana, ideea pare prea mare, iubirea se termina, si binenteles regretul dispare.
Chiar daca apare altul, alte motive, alte idei.
Chiar am iubit-o, acum regret ca am pierdut-o. Am pierdut-o, dar nu pentru mine, ci pentru ea.
Ea s-a pierdut, si imi pare rau.
E vina mea.
Monday, April 27, 2009
How about You?
| Aspect: | |||
| Înălţime: | |||
| Greutate: | |||
| Fizic: | |||
| Culoarea părului: | |||
| Culoarea ochilor: | |||
| Informaţii personale: | |
| Angajat în: | |
| Relaţii: | |
| Copii: | |
| Сonsum alcool: | |
| Fumător: | |
| Interese: | ||
| ezoterica | muzică | filme |
| internet | petrecere | sport |
| blog | cărţi | reviste |
| jocuri | Chat public | animale |
| ştiri | moda | tv |
| tehnologii înalte | artă | teatru |
| shopping | natură | Grădinărit |
| Operă | Automobile | Salon de frumuseţe |
| Sporturi extreme | Muncă | Călătorii |
| Talente: | ||
| scrisul | programare | design |
| conducere | muzică | desenul |
| dansuri | dj | sport |
| redactare | acompaniament | gătit |
| ştiinţă | glume | actoria |
| fotografie | moda |
| Muzică: | ||
| house | techno | metal |
| pop | jazz | etno |
| blues | drumandbass | regae |
| experimentală | clasică | electro |
| pop folk | hit-uri | disco |
| indie | punk | rock |
| latino | folc | trance |
| rnb | funk | rap |
| Sport: | ||
| Paraşutism | polo pe apă | paraplanerism |
| alpinism | hiking | şah |
| hochei | rugby | gimnastică sportivă |
| gimnastică | volei | schi |
| surf | baschet | fotbal |
| formula | yoga | pilates |
| Gimnastică aerobică | ping-pong | snowboard |
| înot | tenis | Skateboard |
| patine cu rotile | alergare | ciclism |
| jogging | arte marţiale | Tae Bo |
| fitness | base-ball |
Monday, March 16, 2009
Frumoasa si bestia...
De ce nu mereu poti avea ce iti doresti?
De ce uneori cand dupa lungi incercari esti aproape sa obti ce vrei si iti dai seama ca e un compromis prea mare si ce iti doresti va fi, dar nu al tau?
De ce refuzi?
ce face lumea asta sa se invarta?
unii ar spune "atractia solara"
Ce ai iubit cel mai mult pe masura ce cresti?
Ce ti-ai dori cel mai mult?
De ce uneori cand dupa lungi incercari esti aproape sa obti ce vrei si iti dai seama ca e un compromis prea mare si ce iti doresti va fi, dar nu al tau?
De ce refuzi?
ce face lumea asta sa se invarta?
unii ar spune "atractia solara"
Ce ai iubit cel mai mult pe masura ce cresti?
Ce ti-ai dori cel mai mult?
Tuesday, March 10, 2009
Stiati ca.....?
Ti s-a intamplat vreodata sa mergi pe strada si sa te intalnesti in fata magazinului de jucarii cu o ruda draga, ir dupa ce vorbesti nitel cu ea sa primesti un telefon de la mama ta, care e si ea destul de aproape... sa ajungi pana la ea si sa o gasesti cu frate/ sora/ whatever uitandu-se in vitrinele magazinelor, cautatnd ceva, dar dupa programul de "magazin deschis"? si sa incerci sa te tii dupa ei in o eventuala lene, sa fii atent la altceva si sa observi ca au coborat fara tine pe niste trepte care par dubioase, iar cand vrei sa cobori cu o oarecare frica sa iti amintesti ca cineva a zis "ce mica e lumea" si sa iti observi cel mai bun prieten acolo, in josul scarilor, in drum spre pub-ul de sub scari... iar dupa ce e faci semn mamei si frate/sora/whatever ca lipsesti putin, mergi cu prietenul asta pana in pub, unde se intalneste cu un grup de oameni, in care sa se afle si un fost(a) iubit(a0 care este cu un(o) alt(a) actual(a)... si sa fie surprins(a) ca te vede, sa te ia in brate si restul, iar tu, din ameteala sa vrei sa ii dai o magura, dar intinzi din greseala catre actual(a), care din ciuda accepta prajitura? binenteles, ca apoi sa ii dai si lui(ei) alta, primind inapoi o alta imbratisare? si apoi sa primesti in soapta de la gelosul(asa) actual(a) o replica de gen "nu imi place de tine", iar apoi sa fii acuzat(a) de o chestie aberanta, pe care iti amintesti vag sa o fi folosit-o intr-o gluma foarte ironica, dar care nu era deloc adevarata? iar raspunsul tau sa fie idiot, ceva de genul "a, da? mie nu imi place parul tau? te-ai vopsit ca naiba!"? iar dupa asta sa fi iar luat(a) in brate gen "streetfight stoping" si dus(a) afara de fostul iubit(a), ca sa nu inceapa vreo boroboata, iar ajunsi acolo sa nu se poate abtina sa te sarute?
Mie nu mi s-a intamplat niciodata....
Mie nu mi s-a intamplat niciodata....
Tuesday, February 24, 2009
Noutati..
E plăcut când afli ceva nou despre cineva..
Uneori îţi formezi o idee şi cu greu o scoţi din cap..
E plăcut când descoperi că cineva se oferă să te ajute atunci când nu te aştepţi.
Uneori nu te gândeşti că ai putea să te descurci decât prin propriile forţe.
E plăcut când îţi dai seama că sunt oameni care te acceptă cu fiecare defect si te iartă când greşeşti şi te protejează ca o cloşcă.
Uneori faci lucruri deşi ştii că nimic bun nu va rezulta din asta.
E trist când uneori oamenii se uită.
E plăcut ca uneori să le aminteşti ce simţi, poate schimbi ceva..
Uneori îţi formezi o idee şi cu greu o scoţi din cap..
E plăcut când descoperi că cineva se oferă să te ajute atunci când nu te aştepţi.
Uneori nu te gândeşti că ai putea să te descurci decât prin propriile forţe.
E plăcut când îţi dai seama că sunt oameni care te acceptă cu fiecare defect si te iartă când greşeşti şi te protejează ca o cloşcă.
Uneori faci lucruri deşi ştii că nimic bun nu va rezulta din asta.
E trist când uneori oamenii se uită.
E plăcut ca uneori să le aminteşti ce simţi, poate schimbi ceva..
Friday, February 20, 2009
Cine ar trebui sa te invete?
Friends come and go.
Rareori prietenii raman pentru toata viata.. Si e ciudat, uneori, din diferite motive alegi sa termini o prietenie, si totusi stii ca nu e solutia cea mai buna pe timp lung.
Dar alegerile sunt exact ca pastilele de raceala, "astea au efect imediat, astea au efect de durata" ... si eu de unde sa stiu? vreau sa ma simt mai bine acum sau mai tarziu?
Stiu ca exista cel putin doua care pun inainte de orice prietenii..
E placut sa apuci sa indragesc omul..
dar mereu este loc pentru goluri si rani, indiferenta si instrainare..
Nu inteleg de ce cand investesti timp, sentimente, fiinta, cand ai inaintat prea mult ca sa te intorci, e prea probabil sa simti departare, raceala.. cand pierzi pe cineva drag, simti ca tot dispare peste noapte, ca si cum nici nu ar fi fost...
Am iubit-o..
Rareori prietenii raman pentru toata viata.. Si e ciudat, uneori, din diferite motive alegi sa termini o prietenie, si totusi stii ca nu e solutia cea mai buna pe timp lung.
Dar alegerile sunt exact ca pastilele de raceala, "astea au efect imediat, astea au efect de durata" ... si eu de unde sa stiu? vreau sa ma simt mai bine acum sau mai tarziu?
Stiu ca exista cel putin doua care pun inainte de orice prietenii..
E placut sa apuci sa indragesc omul..
dar mereu este loc pentru goluri si rani, indiferenta si instrainare..
Nu inteleg de ce cand investesti timp, sentimente, fiinta, cand ai inaintat prea mult ca sa te intorci, e prea probabil sa simti departare, raceala.. cand pierzi pe cineva drag, simti ca tot dispare peste noapte, ca si cum nici nu ar fi fost...
Am iubit-o..
Wednesday, January 28, 2009
Ruinele internetului, din nou
Am cazut intr-o groapa desenata.
Pe pereti vad imagini de oameni, ursi, cai, pasari, oameni cu sulite, vanatori cu vanat, mamuti? Dinozauri! cu gaturi lungi, cu coarne, cu dinti mari, dinozauri mari si mici, cu bot lat..
Dar in afara de desene nu e nimic.. e putin intuneric, dar sunt multe deschizaturi in tavanul a ceea ce pare a fi o pestera.. pare destul de lunga, lata pestera, dar nu pare sa aiba o cale de iesire, iar tavanul chiar daca e deschis e prea sus..
Intr-o parte a pesterii sunt niste desene aproape sterse… sunt niste oameni, par mici, par a fi 4 baieti si o fata, care reapar in mai multe desene in diferite locuri jucandu-se cu mingii.
Pe masura ce inaintez apare un grup mare de 25 – 30 de persoane, fete si baieti,cu feţe recurente..
Se disting foarte clar doua fete sau baieti cu parul mai lung decat al oricarui alt individ, doar ca o persoana e micuta cealalta mare, o fata cu burta mare, un baiat tare gras si retras, langa un individ care, desi inconjurat de multa lume, nu pare ca vorbeste si unul care se uita la toti.. a, da… si unul mic, care e si el inconjurat de lume, dar care profita din plin de ocazie.. si o imagine ciudata e urmatoarea, doi oameni imbratisati intr-un fel care iti aduce aminte de prieteni din copilarie, cu un zambet sincer pe fata, iar partea ciudata e ca toata imbratisarea se desfasoara sub ochii a 2 persoane, una fiind fata cea grasa care aparea si mai devreme..
Pe alt perete sunt multe grupulete, dar oamenii din desene nu par sa se repete incat sa dea de banuit…
Iar ceilalti peretii sunt colorati destul de mult, dar nu pot sa deslusesc nimic…
Sper sa gasesc o iesire de aici..
Pe pereti vad imagini de oameni, ursi, cai, pasari, oameni cu sulite, vanatori cu vanat, mamuti? Dinozauri! cu gaturi lungi, cu coarne, cu dinti mari, dinozauri mari si mici, cu bot lat..
Dar in afara de desene nu e nimic.. e putin intuneric, dar sunt multe deschizaturi in tavanul a ceea ce pare a fi o pestera.. pare destul de lunga, lata pestera, dar nu pare sa aiba o cale de iesire, iar tavanul chiar daca e deschis e prea sus..
Intr-o parte a pesterii sunt niste desene aproape sterse… sunt niste oameni, par mici, par a fi 4 baieti si o fata, care reapar in mai multe desene in diferite locuri jucandu-se cu mingii.
Pe masura ce inaintez apare un grup mare de 25 – 30 de persoane, fete si baieti,cu feţe recurente..
Se disting foarte clar doua fete sau baieti cu parul mai lung decat al oricarui alt individ, doar ca o persoana e micuta cealalta mare, o fata cu burta mare, un baiat tare gras si retras, langa un individ care, desi inconjurat de multa lume, nu pare ca vorbeste si unul care se uita la toti.. a, da… si unul mic, care e si el inconjurat de lume, dar care profita din plin de ocazie.. si o imagine ciudata e urmatoarea, doi oameni imbratisati intr-un fel care iti aduce aminte de prieteni din copilarie, cu un zambet sincer pe fata, iar partea ciudata e ca toata imbratisarea se desfasoara sub ochii a 2 persoane, una fiind fata cea grasa care aparea si mai devreme..
Pe alt perete sunt multe grupulete, dar oamenii din desene nu par sa se repete incat sa dea de banuit…
Iar ceilalti peretii sunt colorati destul de mult, dar nu pot sa deslusesc nimic…
Sper sa gasesc o iesire de aici..
Friday, January 23, 2009
Never pat a burning dog
16 00:02:35,224 --> 00:02:38,707
- Unde rămăsesem? Al cui este rândul?
- Al meu.
17 00:02:45,970 --> 00:02:49,435
Max, ţi-am spus eu vreodată de ce îmi place atât de mult să fac vin?
18 00:02:49,697 --> 00:02:52,088
Nu tu faci vinul...
19 00:02:52,364 --> 00:02:55,738
În Franţa, proprietarul terenului face vinul.
20 00:02:56,500 --> 00:02:59,584
Ştii că face mai mult decât să supravegheze cu binoclul...
21 00:02:59,933 --> 00:03:01,402
stând confortabil.
22 00:03:02,023 --> 00:03:03,536
Îmi place să fac vin,
23 00:03:03,636 --> 00:03:08,353
pentru că acest nectar sublim este incapabil să mintă.
24 00:03:08,993 --> 00:03:11,038
Mai devreme sau mai târziu, nu contează,
25 00:03:11,313 --> 00:03:13,821
vinul o să-ţi şoptească la ureche
26 00:03:13,921 --> 00:03:18,206
adevărul, de fiecare dată când iei o înghiţitură.
27 00:03:22,635 --> 00:03:25,574
Minunat. Acum, Maximilian...
28 00:03:26,361 --> 00:03:30,318
Că ştii de ce îmi place vinul aşa de mult, nu ai nimic să-mi spui?
29 00:03:31,131 --> 00:03:33,387
- Ba da, am.
- Ce este?
30 00:03:38,810 --> 00:03:42,062
- Şah mat.
- Rahat mic...
Yann Tiersen&Carla Bruni-Le parapluie
Asculta mai multe audio Muzica »
- Unde rămăsesem? Al cui este rândul?
- Al meu.
17 00:02:45,970 --> 00:02:49,435
Max, ţi-am spus eu vreodată de ce îmi place atât de mult să fac vin?
18 00:02:49,697 --> 00:02:52,088
Nu tu faci vinul...
19 00:02:52,364 --> 00:02:55,738
În Franţa, proprietarul terenului face vinul.
20 00:02:56,500 --> 00:02:59,584
Ştii că face mai mult decât să supravegheze cu binoclul...
21 00:02:59,933 --> 00:03:01,402
stând confortabil.
22 00:03:02,023 --> 00:03:03,536
Îmi place să fac vin,
23 00:03:03,636 --> 00:03:08,353
pentru că acest nectar sublim este incapabil să mintă.
24 00:03:08,993 --> 00:03:11,038
Mai devreme sau mai târziu, nu contează,
25 00:03:11,313 --> 00:03:13,821
vinul o să-ţi şoptească la ureche
26 00:03:13,921 --> 00:03:18,206
adevărul, de fiecare dată când iei o înghiţitură.
27 00:03:22,635 --> 00:03:25,574
Minunat. Acum, Maximilian...
28 00:03:26,361 --> 00:03:30,318
Că ştii de ce îmi place vinul aşa de mult, nu ai nimic să-mi spui?
29 00:03:31,131 --> 00:03:33,387
- Ba da, am.
- Ce este?
30 00:03:38,810 --> 00:03:42,062
- Şah mat.
- Rahat mic...
Yann Tiersen&Carla Bruni-Le parapluie
Asculta mai multe audio Muzica »
Subscribe to:
Posts (Atom)