Monday, June 29, 2009

Romania zilelor noastre..

Am primit intr-o zi un link de la un prieten.
Spunea asa, ca aici:

Astazi am traversat Bucurestiul in toate directiile. Cateva crampeie de ganduri…

- Traficul la ora 9:30 spre Baneasa e chiar suportabil. Oamenii sunt mai civilizati decat acum un an. Poate si pentru ca greutatile anilor de santier in carosabil i-au facut mai rabdatori

- Parcul Titan arata superb vazut de sus, cu noua fantana arteziana inalta de vreo 20 de metri

- Bucurestenii din metrou s-au civilizat fantastic de rapid, deja majoritatea stau pe partea dreapta a scarilor rulante, lasand loc pe stanga pentru a urca cei grabiti. Cei care inca nu stiu se educa treptat, de catre cei care urca si care deja le cer sa se dea la o parte

- Centrul vechi s-a umplut de cafenele, restaurante si bistrouri. Poate ca inca 2 ani si va fi la fel de frumos ca in Brasov… cine stie?

- Drumul Taberei are fantani arteziene acolo unde erau odinioara buticuri

- Apar primele blocuri de locuinte comuniste renovate complet (fatada, termopane), in culori vesele. Arata ca noi.

- Titan este deja 95% finalizat, cu locuri de parcare, spatii verzi intretinute, locuri de joaca pentru copii, piete civilizate. Oamenii inca strica ce se face, dar e de ajuns sa trec pe langa piata Ramnicul Sarat si sa vad pensionarii stand pe bancute intr-un parculet superb pe coltul intersectiei, care era inainte un maidan mizerabil, ca sa imi dau seama ce mult s-au schimbat lucrurile

- Cu transportul in comun ajungi aproape la fel de repede ca si cu masina mica, in afara orelor de varf. 102 are autobuze noi, asta da soc pentru mine!! (n-am mai folosit autobuzul de ani de zile)

- Mii de oameni au facut noapte alba pentru muzee

- Ca sa prinzi un loc la teatru trebuie sa ai pile, cunostinte sau nervi de otel

- Magazinele din malluri sunt pustii, parca si puzderia de cumparatori din hypermarketuri s-a mai linistit

- Pe trotuare se curata cu aspiratoare autoportante, se spala regulat asfaltul (desi eu as prefera ca mazga aia sa fie mai bine lipsa), spatiile verzi din sectorul 3, 4 si 6 sunt intretinute bine deja

- Apar lucrari de arta neconventionala chiar in centru (vezi cele referitoare la poluare).

- Toate parcurile mari din Bucuresti sunt renovate si sunt sigure chiar si la ora 22.

- Centura Bucurestiului se dubleaza intre Nord si Est. Da, ar fi trebuit sa faca pasajele mai intai, dar macar s-a turnat asfalt.

As mai adauga, dar mi-e ca se termina lista prea repede… :)

Cand imi vine sa-mi iau campii, incerc sa-mi reamintesc de unde am plecat in urma cu 9 ani (nu mai numar din ‘89 incoace, ca e prea mult), si unde am ajuns. As vrea sa cred ca saltul pe care-l va face Romania pana in 2019 va fi cel putin la fel de mare ca acela facut intre 2000 si 2009.

Voi ce lucruri frumoase ati vazut in ultimul timp in Romania?


Numai de bine, zice el.
Insa eu nu stiu ce sa cred. Exista nesfarsitele conversatii despre cat si cum si unde a evoluat Romania, si nu neg, e aproape imposbil sa nu existe o evolutie cat de mica.
Totusi, eu nu cred ca e numai de bine; e numai de bine atunci cand asta iti doresti cu adevarat, cand inmagazinezi decat evolutia, nu si regresul sau stagnarea, care uneori e chiar mai dureroasa.

Problema care m-a determinat sa scriu este vesnicul dosar "cainele comunitar".

In zona unde locuiesc acum exista o mega haita de caini. Care deja au depasit stadiul de caine domesticit, si ataca frecvent oameni, iar daca esti si atasat de un alt caine - proprietate privata, poti sa mori cu ei in brate, sau bineinteles, de gat.
Chiar recent am asistat la o secventa neplacuta: o tanara doamna aproape muscata de picior. Din fericire pentru ea a fost aparata de fiul ei, si a ramas decat cu fusta atinsa de caine si cu inima in gat.

Problema sa zicem ca nu este numarul mare de oameni muscati de cainii fara stapan in fiecare zi.
Problema este ca nu prea ai ce sa faci.
Daca vrei sa incerci, ai sa zicem variante. Fie incerci sa omori cainele prin metode violente sau mai putin violente - in bataie, cu masina sau cu otrava, ca idei. Personal nu sunt de acord cu asta, chiar daca aceste animale sunt salbatice, traiesc in haita si vaneaza, ataca, si spre deosebire de lupi, traiesc in "sanul umanitatii". O alta varianta este sa suni la ecarisaj. Formezi, sa zicem, 021.345.27.40, spui ca vrei ca un echipaj sa vina sa "culeaga" niste caini care fac probleme, ataca oameni, etc, iar la capatul firului o voce iti spune sa suni la politia comunitara, ca ei nu pot sa faca nimic, caci daca acei caini au etichete pe ureche, au fost deja ridicati o data, iar apoi au fost adoptati.
Inchizi, formezi la un numar pe care il gasesti tu, pentru ca ei nu te ajuta nici cu atat, sa zicem 021.340.07.51, de unde esti trimis evident de unde ai plecat, doar ca ai acum un bagaj de informatie putin mai mare. Acum esti informat - sau asigurat, in caz ca nu esti sigur, ca politia comunitara nu e politia animalelor (aceasta fiind inca un proiect), si nu au cum sa se ocupe de prinderea cainilor, pragmatic din cauza lipsei de echipament, iar legal, ei nu se ocupa de caini, ci de hingheri, de protectia loc, caci unii oameni sunt nebuni.
Mai departe exista doua variante. Prima, depui o plangere la politia comunitara, cu adresa la echipajul de ecarisaj, care sunt astfel obligati sa vorbeasca cu adoptatorii si sa le zica la sa aiba grija de caini. Asta e tot ce pot face.
Iar cealalta rezolvare este in instanţă judecătorească, doar daca esti muscat de acei caini.

In concluzie: fie te bati cu cainii, fie le spui oamenilor SENILI care i-au adoptat ca sa le dea drumul pe strada, nu ca sa ii primeasca in casa lor, le dau mancare, si mai si sar la tine in caz ca vrei sa lovesti cainele care are toate intentiile sa te muste (mi s-a intamplat, nu inventez), ori ii dai in judecata, daca te musca un caine adoptat si lasat liber.
Cu alte cuvinte, nu ai ce sa faci. Cel putin legal.

Mai trist este ca de pe vremea comunismului nu s-a schimbat nimic, legile fiind aceelasi. S-a schimbat probabil decat numarul de caini comunitari.
Incredibila evolutie a tarii, as putea spune. Sublima populatie.

Saturday, June 20, 2009

Viata poate fi frumoasa.

We've been waiting all our lives for things we've always had, but have no eyes to see. Something new is going to happen, the most natural thing, but nothing we'd expect.
We take the good and bad and make the best of it.

Have you watched the cities move? Does nature fall before this age of industry?


You've been good to me, have I been good to you?

Zile ciudate....


12345678
abcdefgh

Sunt zile pe care le crezi complet si ireversibil ghinioniste. Sa zicem ca am un prieten care trebuia sa ajunga cu un alt prieten din punctul A in punctul G, apoi in punctul H.
Bineinteles, este totul ipotetic.

Evident, ca problema sa aiba sens, au plecat intr-o zi care parea o zi plina de ghinion.
Deplasarea se va face cu Regia Autonomă de Transport.

Primul transport in comun era nume-de-cod "11", pe care nu l-au asteptat chiar foarte mult. Insa au ajuns in punctul B, unde au pierdut transport in comun cu nume-de-cod "222". Au inlocuit cu nume-de-cod "222 - b", apoi cu nume-de-cod "222 - c", apoi au mers putin pe jos, pana la nume-de-cod "44". In cele din urma au ajuns la ce-a de-a doua intersectare cu "222", care era transportul cu care ajungeau cel mai bine la destinatie. Insa, pentru a doua oara, acesta a trecut pe langa ei.
Pentru unul din prietenii mei trebuia sa ajunga rapid in punctul H, a preferat ca in punctul F sa se desparta de celalalt prieten (trecand si prin punctul E), ca apoi sa se reintalneasca in H.
Mijlocul de transport in comun nume-de-cod "666 - a" nu s-a lasat asteptat, fiind luat de prietenul care a scurtat drumul, spre deosebire de nume-de-cod "666 - b".
Ajuns in punctul G, prietenul nr. 1, a descoperit ca a prelungit drumul degeaba, deoarece obiectul pe care il cauta nu fusese livrat pentru el.


Concluzia problemei este inca nerezolvata.
Cineva a spus ca orice nu iti poti explica este o minune. Doar ca el nu era cea mai inteligenta persoana (dar avea suflet mare).

Pe scurt, cele 2 persoane trebuiau sa ajunga intr-ul loc, pe care l-am numit G, apoi in cel mai scurt timp in alt loc, H. Doar ca au facut un ocol, din cauza RAT-ului.
Eu nu imi explic de ce pentru drumul care ducea spre pachetul inexistent totul punea bete in roate, fapt care sa se opreasca brusc.


Pentru rezolvarea problemei se da nota 10.

Monday, June 8, 2009

Viata de zi cu zi..

De multa vreme am trecut peste perioada de ura puternica.
Insa uneori mi se intampla diverse lucruri care reinvie sentimentul. Niciodata nu m-am bucurat de raul altuia. Uneori poate m-am simtit vinovat pentru gandurile rele spuse mai mult in gluma.

Niciodata nu este un moment bun sa intri intr-o familie noua. A mea, noua mea - cel putin, este probabil ultima pe care ti-o doresti.
Tata, cea mai zambitoare parte a familiei, stie foarte multe lucruri, dar in cantitati foarte mici, este cel care incearca intotdeauna sa multumeasca pe toata lumea, chiar daca uneori - de necaz probabil, sau ca sa uite totul - bea cam mult vin si fumeaza cam mult. Uneori, tot incercand sa multumeasca - desi nu se stie pe cine - aduce acasa tot felul de animale pe moarte, batrane sau ranite, care in cele din urma sunt ingropate in curte, intr-un loc aparte, un fel de cimitir. Motivele sunt doua, fie ranile erau prea grave, batranetea prea pronuntata, fie el nu stie sa se descurce, nefiind veterinar.
Mama 1, nu suporta animalele, de aceea, tata are sotia 1 si sotia2.
Ea, mama 1, are de asemeni tendinte de "uitare de sine" - doar ca masive, avand chiar
burta-de-bere&altele. Nu este niciodata aranjata, arata absolut ingrozitor, mai mult ca o drogata decat alcoolica, dar era foarte frumoasa cand era tanara, de aia tata s-a casatorit cu ea, era un trofeu. Binenteles, nimeni nu i-a spus, si singura nu si-a dat seama nici pana in ziua de azi. O alta caracteristica nefericita este viata plina de fantezie. Desi suna frumos, nu e. Ea nu crede niciodata ce ii spui, oricat de argumentat sau detaliat ar fi; poti avea si acte, pentru ea nu inseamna nimic. Poate este de la alcool, poate de la trecut trait in minciuna. Trecut care ajunge si in prezent, chiar si acum minte cu siguranta, inghetand apele.
Mama 2, ii place sa chinuie animalele, sau cel putin sa vada nefericire pe chipuri angelice sau aproape umane. Probabil de aceea s-a cuplat cu tata, uneori contrastele se atrag. S-au cunoscut cand mama 2 a lovit aproape letal un caine. Ea, spre deosebire de mama 1, din fericire, nu are o problema cu bautura, insa adora sa manance, iar de cand s-a casatorit, s-a ingrasat ca o vitica.
Si pentru ca tata fusese deja casatorit cu o frumusete, ea este incredibil de
nu-cea-mai-inteligenta. Totusi incearca sa afle diverse informatii, totusi nu reuseste sa inglobeze tot adevarul din ele, si rezultatul este o informatie complet eronata, 89% din dati.
Fiul 1, este un exemplu elocvent al proverbului "aschia nu sare departe de trunchi". Are prostul obicei sa minta puternic, sa nege orice acuzatii, chiar prinse pe camera, si chiar sa arunce acuzatii false in stanga si dreapta (uneori initial aduse lui). Este foarte preocupat de aspectul sau, probabil pentru ca atat are, semanand aici mai mult cu mama 2, chiar daca aceasta nu este sursa. Foloseste forme gresite ale cuvintelor, fiind foarte iritant, iar rasul este complet debusolant.
Fiica 1, probabil cea mai social-prospera din familie, o copie a mamei in tinerete, dar doar ca aspect. Este intotdeauna curtata, primeste multe cadouri, toata lumea o caracterizeaza ca fiind curva, totusi nimeni nu stie sa arate cu degetul catre cineva. Eu stiu doar ca este incredibil de subtila si discreta.
Fiul 2, poate ultima speranta a familiei, a dobandit probabil inteligenta strabunicilor, si incearca sa scape cumva de gaura neagra. Desi seama cu parintii si fratii sai, nu se incadreaza deloc in sanul familiei, daca doar ai asculta, ai fi sigur ca este adoptat.
Fiul 1 si 2, si fiica 1 sunt rodul iubirii tatalui meu cu mama 1.
Fiica 2 este pe drum.
Bunica 2, mama mamei 2, este o batranica atipica. Are cateva tatuaje superbe, as putea spune, pe care si le-a facut acum cativa ani, arata destul de bine, in tinerete a facut sport sau ceva asemanator. Ea nu bea si nici nu mananca excesiv, dar fumeaza foarte mult si este foarte vesela intotdeauna.

Poate ca am prezentat o familie oarecare, ceea ce mi se pare special la familia mea de acum este ca ei.. adica noi locuim toti impreuna.
Dificil, nu?

Thursday, June 4, 2009

Don't walk on stoves


Poate că principiile chiar sunt prejudecăţi dichisite. La fel şi bunul simţ.
Dar la fel de posibil este şi ca oamenii să fie toţi răi şi să trebuiască să te fereşti de ei. Sau oricare alt principiu uman.



Mi se pare normal sa poti sa traiesti intr-o societate si sa te simti sigur.
Urasc casele bantuite. In ultimul an m-am tot mutat, din diferite motive, iar ultima pe care o numesc casa este una din cele bantuite.... e ca un hotel, se intampla ceva atunci cand se construieste autostrada.

S-au intamplat chestii ciudate care nu isi gasesc explicatii; de aceea urasc fantomele, nu poti sa dai vina pe ele...
Urasc sa stau intr-o casa goala, o sa ma mut intr-o cabana la munte cu multi, multi oameni. Asa nu va trebui sa incui usa niciodata.

Friday, May 29, 2009

Also, I'm sorry I started that war. so like... com'on.. I love you and shit ...

Am OCD. Iubesc curatenia. Imi place siguranta pe care mi-o ofera. In oameni nu pot avea intotdeauna incredere, emana prea mult rau.
Nu imi place atat de mult sa spal vasele, dar ma multumeste rezultatul final.
Imi place sa impartasesc momentele.
Inseamna mult in bulele de sapun si alte substante foarte chimice.
Banuiesc ca este un sentiment general valabil sa fii foarte placut surprins de prietenii care vin in vizita si, inainte de toate, te ajuta cu vasele... Poate parea o nimica toata, dar este un gest enorm.

Sentimente puternice stau in vase spalate, aroma de detergent si rufe proaspete, levantica si iasomie.

Totusi, lumea nu o sa se schimbe, o sa miroasa a lamaita, din nefericire, o sa fie murdara (the bad kind) si plina de gunoi.
Si nici un super-erou beat sau mos craciun nu poate schimba asta, dar lumea da.

Succes, si multumesc.

Thursday, May 28, 2009

Metamorfoza

Inca nu am descoperit misterul schimbarii, dar este evident ca totul se misca si se schimba. Daca privesti ceva stii ca nu fost intotdeauna ca in prezent, dar mai ales stii ca nu va ramane asa.

Poate totusi viitorul este supraevaluat si nu merita efortul primit, sau poate este prost interpretat; viitorul ar trebui sa fie o prelucrare minora a prezentului, caci viitorul este prezentul = timpul nu exista.
Viitorul devine prezent atunci cand stii ca nu vrei sa schimbi nimic, ci sa faci totul sa ramana la fel, dar sa fii mai fericit decat esti.
De fapt, nu exista nici timp, nici fericire; exista multumire, prosperitate, bucurie si tristete.
Multumire exista atunci cand te uiti langa tine si stii ca nu vrei sa alungi si modifici (complet) nimic, ci doar sa imbunatatesti.
Tristete exista cand nu intelegi ce se intampla cu cei din jur, cand ceea ce faci si ceea ce spui nu primeste un raspuns, cand gandurile iti raman doar, cand nu stii ce poti face pentru a indeplinii asteptarile, cand asteptarile tale nu iti sunt onorate.

E placut sa stii ca te-ai transformat din omida, ca vezi lucrurile si poti sa le transformi, pentru a le impartasii si trimite mai departe.
Cu siguranta ma simt multumit.

Copil batran

Toti oamenii au o sumedenie de amintiri din copilarie, probabil majoritatea fericite, fiind o perioada lipsita de griji.
Ca toti oamenii, in vacante sau alte perioade, mergeam in vizita la bunici, in camera mea/ patul meu/ (la) discurile mele ... si toate celelalte.

Si probabil mai toti bunicii sunt cei mai minunati oameni. Cel putin al meu da.
Mereu mi s-a parut cel mai bland si curajos om. Mereu m-a coplesit cu afectiune timida, mereu am fost ca un pui ocrotit.

Insa cea mai palpitanta amintire a fost chiropterica...
Banuiesc ca fiecare copil are afectiune pentru animale, mai putin cei rai - evident. Doar ca unii raman cu fascinatie puternica si mai departe in viata. Reptile, salamandre, LILIECI.

Din nou in casa buniceasca, in camera mea, pe inserat.
Eram eu, patul, restul mobilierului, in coltul drept de pe partea usii un liliac agatat, bunicul meu, un scaun, un pumn, o fereastra deschisa.
A fost minunat, chiar daca eu doar priveam. Iar acum, chiar daca stiu ca e doar amintirea, mereu verific daca e in coltul tavanului soricelul dormind.

Toata lumea are amintiri, si sentimente; pentru unii sunt mai importante, iar pentru unii sunt.

Zile ciudate....

Poate este paranoia, dar mereu am mare atentie cum merg. Si nu ma tem neaparat de cacatei sau alte probleme culturale, ci mai degraba de cum as arata in cadere libera. Este o povara pe care trebuie sa o suport, adevarat.
Dar apoi, nu stiu daca paranoia m-a salvat tot acest timp, sau poate doar cazaturile sunt mai putin probabile decat credeam, caci un an de zile nu am mai atins podeaua.
Insa uneori exista si zile ciudate; probabil cunoscute ca venind sub numele de zona crepusculara.
Momentele astea as zice ca sunt o prelungire a momentului incuierii usii - pentru necunoscatori, a existat un articol care spunea ca atunci cand incui usa, poate ca nu incui usa, ci patrunzi intr-un univers paralel, ca si cum ai fi "rapit", iar in acele cateva secunde ti se intampla o sumedenie de lucruri si de aceea in 90% din cazuri uiti daca ai incuiat sau nu.
Dar revenind la zile ciudate... Nu stiu daca este normal ca o persoana in timp ce merge normal pe strada sa se trezeasca la un moment dat jos, ca apoi sa isi dea seama cum a ajuns acolo, dar fara ca faptul in sine sa fie materializat (mai precis sa stii cum ai ajuns acolo, dar sa nu iti amintesc ce s-a intamplat), sau sa ajungi intr-un loc, sa stii unde trebuie sa ajungi, sa stii
- dar intr-un mod reflex- unde ai ajunge daca o iei intr-una din directii, dar sa fii complet pierdut si bulversat, si sa nu stii incotro sa o apuci; astea plus alte mici ciupercute - toate intr-o singura zi, si consecutiv.
Dar probabil situatii de acest fel apar in fiecare zi.
Pentru mine a fost prima data, si bineinteles m-a marcat profund.

Thursday, May 21, 2009

Păcătoşi cu chip smerit

Mereu am urat oamenii. Iar pseudomultcunoscuta expresie "[...] people, they're the worst" nu ma amuza intotdeauna. Caci oamenii chiar sunt ingrozitori.
Pe masura ce am inaintat in timp, mi-am dat seama ca oamenii incearca sa se controleze intre ei, sa se oblige, sa isi faca lucruri urate unii altora, dar mai ales, incearca sa te controleze, sa iti faca tie un rau, chiar daca lor li se pare uneori ca iti fac bine, dupa cunoscuta fraza "lasa ca nu stie ce vrea" sau "e mai bine pentru tine" ori "acuma zici asa, dar mai incolo sa vezi ca imi dai dreptate" (oricum, variante sunt multe) si chiar daca tu stii clar ca drumul tau e in sens opus.
Aceste porniri sunt probabil declansate primordial de instinctele materne si/sau paterne care nu sunt moderate pe masura ce odrasla creste si ajunge la varsta ratiunii. O alta banuiala este rautatea, dar nu vreau sa ma inflacarez.

Tot in timp, am sperat ca genul acesta de oameni va disparea sau cel putin numarul interactiv se va diminua, dar se pare ca ai toate sansele sa ajungi la o varsta respectabila cu acest bagaj emotional in spate.

În continuare, cuvintele sunt de prisos .....
Timpul, teoretic, isi spune cuvantul.

Un cal pentru un regat.

Uneori mi se pare mai comod ca unele lucruri să fie ca o rutină.
Cum aş fi zis "mai demult", e ca un spectacol care se repetă.

Sunt lucruri care din diferite motive îmi par dificile, în toată antinoutatea lor. Iar din cauza dificultăţii lor aberante, nu întotdeauna mi se pare în regula ca ele să aibă o finalitate, asta în ciuda perfecţionalismului înnăscut.

Poate uneori întunericul din tunel este mai profund si mai plăcut decât luminiţa de la capătul acestuia... iar finalitatea poate fi stearpă, în timp ce drumul este mulţumitor.

Simt...

Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria
Moralul e un strut cu capul in pamant.

Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.

Azi serbam iar victoria,
Hingherii dorm si cainii latra-n mahala.
Azi sebam iar victoria,
Cu oborocul car lumina si pe strada mea.

Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur.

Zic voua, celor fara de prihana,
Zic voua, pacatosi cu chip smerit,
Si voua, luptatorilor cu pieptul rana,
Si tie, politruc nenorocit,
Zic voua, care-aveti inca puterea
De-a scoate raul care zace-n voi
Voi care va agonisiti averea
Ca vagabonzii, scormonind gunoi ...


O, o, o, o, o-o
Victoria...

Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria,
Moralul e un strut cu capul in pamant.

Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur...

Toate au legatura - intre ele ...

Un mare chin am, şi chiar nu pot scăpa de el....
Uneori îmi place să mă mint singur că de fapt e doar în trecut şi că nimic nu o să mai mă bântuie. Dar se pare că trăiesc într-un conac bântuit.

Nu demult mă gândeam că m-am maturizat, că îmi scriu scenariu inspirându-mă mai mult din realitate....
Căci eu asta fac, îmi traiesc scenariul. Sunt ca acel Actor idiot, care ăşi uită rolul imediat după reprezentare; evident, eu urăsc melodia...
Fac aceste două afirmaţii, privind în urmă la fapte şi vorbe, care atunci au fost săvârşite cu un scop, dar pe care acum nu îl/le recunosc, şi probabil nici nu aş face acele lucruri în prezent, dar fiecare te duce mai departe, bănuiesc.

Am realizat, pe scurt, trei lucruri; maturitate, decizii, şi veriga slabă.
Întotdeauna filmele, mai puţin cele ridicole, m-au deprimat, pentru că prezintă frânturi de viaţă, iar lumea nu e cel mai frumos lucru unde poţi să trăieşti. Dar chiar şi aşa ador filmele; poate chiar de aceea.
Iar într-o lume de pixeli, ador cerneala, tuşul şi foile. Însă decât două au reuşit să mă deprime, două cărţi complet diferite.
Probabil că există o expresie care compară viaţa şi filmul, şi nu viaţa cu cărţile, pentru că filmul are avantajul vizual, ignorând incapacităţile de a citi, timpul, sau orice avantaje pragmatice, iar cărţi sunt cu mult mai bune decât viaţa.
Şi nu vreau să fiu prost înţeles, nu mi-au plăcut doar două cărţi, ci toate pe care le-am citit... fiecare avea ceva nemaipomenit, toate personajele aveau o piele bună de purtat.
Dar cele doua m-au învăţat fiecare ceva important, una - că 2+2=5, cealaltă - că o să iubesc toată viaţa, ce chin, nu?

Tuesday, May 19, 2009

Azi serbam victoria...

O formă de relaţie. Corectă, principii şi pe sentimente, complexa, interesantă.
Un prieten bun care a fost la nevoie lângă tine nu poate fi uitat uşor.
Cel mai bun prieten te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu uneori. Si te place chiar şi aşa, te întelege. Ai încredere.


Nu te numeşti prieten doar dacă eşti umărul pe care cineva plânge, ci dacă ştii să şi zâmbeşti împreună cu celălalt.
Ce? Prejudecăţi, minciuni, invidie, ironie sau răutate?

Şi cum am spus .."niciodată totul e asa cum trebuie, but they call it life"




Pe ea am iubit-o, ea mi-a amintit, iar el mi-a fost mereu.

Thursday, May 7, 2009

S. pe role

Cred ca orice Om are perioade. Perioade in care simte nevoie de fotografie, de cuvinte, sex, jocuri pe calculator, desen, timbre, magie, fumat si pipe, ikebana, aer liber, ciclism, parfumuri, dansuri, calatorii, origami, carti, jocuri de carti, tarie, strazi pustii noaptea, desene animate, jocuri cu soldatei, calareti si alte jucarioare, imnuri vechi sau comuniste, picaturi de ploaie, verificarea tuturor spatiilor ocupate dintr-o incapere, cai, dulciuri, lapte, miere, muzica, culori, pensule, si asta.Sunt perioade umane cand calculezi sau transformi tot in unitati masurabile neconventionale: haine, foi, timbre, vama, timp sexual, jocuri.

Am spus povestea aia ca sa spun povestea asta.

De ce atunci cand esti suparat trebuie sa te calmezi brusc? De ce arunci, spargi, lovesti, rupi? Sentimentele puternice se consuma rapid. Obiectele trosnind te fac sa te simti mai barbat, un perete intotdeauna va fi mai aducator de faima decat o bucata de carne. De ce ataci ceva mai slab decat tine, care oricum nu are sanse de izbanda?

Calculat, meticulos, detaliat, incitant. Niciodata nu voi uita unele lucruri, mereuo melodie imi va trezi imagini, mereu voi iubi acesta.

Tuesday, April 28, 2009

i AM cute. am too! (or) real human emotions.

De ce nu e nimic cum iti propui?
De ce trebuie totul sa se miste, sa evolueze (ori involueze), sa dispara, sa se nasca..
As vrea sa fie totul nemiscat. Poate era mai bine inainte.

Dintr-o data TU nu mai esti ce erai, inainte erai totul pentru cineva, apoi nici nu mai stii de unde a aparut/disparut.
Acum nu mai poti sa crezi, pentru ca totul ti se pare o scuza.
Dintr-o data iti e dor de gingaseniile vechi, de glume, de apropiere, dar stii ca nu o sa mai gasesti nimic.


O sa iti spun sa mergem intr-un loc frumos, cald, prietenos, ca vremurile bune. Vremuri de demult, pe care le iubeam.
Acum nu stiu, ca totul s-a schimbat.
Si eu. Si tu. Si ea.

M-am saturat de rece si strain. Vreau nou, si vechi. Vreau echilibru.
Pacat ca nu e realizabil.

I dont want to be an ant anymore. I want real human emotions.

Incerci ca toata lumea sa iti gasesti rostul, dar te indepartezi de ceea ce conteaza.
Incerci sa obtii ceva fara sa il ceri, dar provoci suferinta ciudata.
Linistea si lipsa emotiilor introduc banalitatea respingerii.
Respingere care ma macina si ma cheleste de **...*** (alege tu ce vrei)

Lucrurile evolueaza, niciodata in bine.
eu: de ce?

Iubire fericita. Idol.

Odata, un pusti, un personaj, a spus ca o data cu timpul petrecut departe de o persoana de care te-ai despartit, iti apar doua variante..
1. sa ii ridici statuie
2. sa ii urasti orice detaliu;

Cazul meu este cel mai nefericit.
Am idolizat-o ca fiind THE ONE AND ONLY, the greatest.


POEMUL

Prea mult, prea mult am iubit-o, m-am gandit doar la ea, m-am urat pentru despartire, am urat departarea, mi-am urat cuvintele, am vrut sa ii aflu orice miscare, sa fiu iar alaturi de ea.
Si am facut pasul care m-a luminat, nu mi-am retras cuvintele urate pe care le-am spus, nu mi-am cerut scuze, nu am facut nimic. Am reintrat in viata ei, brusc, brutal, si totusi insesizabil, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Dar a fost neobisnuit. Pentru ca nu am fost niciodata cu adevarat acolo. A fost fantoma craciunului prezent.
Regret doar ca nu m-am transpus cand simtirea era noua. Caci acum pot spune doar ca am iubit o idee, atat. Caci fiinta era de mult pierduta.
Oamenii se schimba, nu sunt mereu la fel.
Iar cand traiesti doar sa simti ideea, nimic nu ti se pare suficient.
Dar simtind persoana, ideea pare prea mare, iubirea se termina, si binenteles regretul dispare.
Chiar daca apare altul, alte motive, alte idei.

Chiar am iubit-o, acum regret ca am pierdut-o. Am pierdut-o, dar nu pentru mine, ci pentru ea.
Ea s-a pierdut, si imi pare rau.
E vina mea.

Monday, April 27, 2009

How about You?

Aspect:
Înălţime:
Greutate:
Fizic:
Culoarea părului:
Culoarea ochilor:

Informaţii personale:
Angajat în:
Relaţii:
Copii:
Сonsum alcool:
Fumător:

Interese:
ezotericamuzicăfilme
internetpetreceresport
blogcărţireviste
jocuriChat publicanimale
ştirimodatv
tehnologii înalteartăteatru
shoppingnaturăGrădinărit
OperăAutomobileSalon de frumuseţe
Sporturi extremeMuncăCălătorii

Talente:
scrisulprogramaredesign
conduceremuzicădesenul
dansuridjsport
redactareacompaniamentgătit
ştiinţăglumeactoria
fotografiemoda

Muzică:
housetechnometal
popjazzetno
bluesdrumandbassregae
experimentalăclasicăelectro
pop folkhit-uridisco
indiepunkrock
latinofolctrance
rnbfunkrap

Sport:
Paraşutismpolo pe apăparaplanerism
alpinismhikingşah
hocheirugbygimnastică sportivă
gimnasticăvoleischi
surfbaschetfotbal
formulayogapilates
Gimnastică aerobicăping-pongsnowboard
înottenisSkateboard
patine cu rotilealergareciclism
joggingarte marţialeTae Bo
fitnessbase-ball

Monday, March 16, 2009

Iubire

Un dog german mancand un copil vesel tare rau,.....
lovely

Frumoasa si bestia...

De ce nu mereu poti avea ce iti doresti?
De ce uneori cand dupa lungi incercari esti aproape sa obti ce vrei si iti dai seama ca e un compromis prea mare si ce iti doresti va fi, dar nu al tau?
De ce refuzi?

ce face lumea asta sa se invarta?
unii ar spune "atractia solara"

Ce ai iubit cel mai mult pe masura ce cresti?
Ce ti-ai dori cel mai mult?