Friday, November 20, 2009

I AM SOOOO FUCKING COOL!

Of course i am! I made a FUCKING GOOD joke.
Ceva vreme am considerat că este unul din multicunoscutele bancuri cu sistem de operare windows.

Şi îl încadrasem în dupletul preferat windows-jokes; din care mai face parte: "Schumacher şi Bill Gates mergeau cu maşina, când la un moment dat aceasta se strică. (Schumacher probabil încearcă să o repare, fără succes, ...just for the sake of argument). Iar Bill Gates spune: Hai să o închidem, ne dăm jos, urcăm şi o pornim iar."

Apoi mi-am dat seama că de fapt nu am mai auzit bancul nicăieri, şi nici nu l-am citit.
Astfel, bancul meu, născut în timpul unui spectacol de reinstalare windows, este: Prima versiune de windows inventată este The Blue Screen Of Death.
[so OWNED! .. copyright and all..]



Am adaugat câteva bancuri la dupletul iniţial, în urma căutărilor:
1. Windows 98 is not a virus, a virus does something.
2. Care este diferenţa dintre windows şi un virus? R: virusul nu se blochează niciodată.
3. Puţin şi:
Î: Câte taste are o tastatură Microsoft?
R: 3. (Ctrl+Alt+Delete).

E căcat în OrangeShop...

Şi pe bună dreptate.
Deşi am trecut foarte puţin prin această reţea, am rămas cu o părere foarte bună (sau fie, destul de... cel puţin comparativ cu V.).
Totuşi, ceea ce urăsc la diverşii operatori GSM existenţi este că îţi flutură prin faţă o ofertă foarte drăguţă, dar cu prea multe steluţe - te simţi ca într-un observatorul astronomic.
Recent am avut deosebita plăcere de a mă informa din plin, cu telefoane, oferte, opţiuni şi supraopţiuni.

Cât despre partea excretoare, este foarte ..palpabilă, din nefericire.
The joke is on a little boy.
Nu ştiu din care motiv, dar se pare că majoritatea copiilor nu se descurcă cu diverse sarcini simple. Cum ar fi ştersul, sau mersul atent, legat de şireturi ş.a.m.d.
Şi astfel, uneori miros a rahat. Uneori acest lucru se întâmplă într-o reprezentanţă Orange.


Subtil. Foarte subtil.

Monday, November 16, 2009

It has been good. Very good... nay. outstanding.. nay-nay ...Exemplary.


Mi se întâmplă frecvent să uit chestii. Uneori, chiar dacă nu îmi aparţin... (a nu se înţelege greşit, chiar spuneam cândva în trecut, "pentru lucrurile mele am atenţia trezită, pentru lucrurile altora, am atenţia sporită"... of course, i might be lying).
Totuşi, dacă se întâmplă să uit ceva care nu îmi aparţine, care din oarecare motive a fost în posesia mea o anumită perioadă, şi pe care trebuie să îl returnez, mi se pare că implicarea personală salvează tot.
"Ţi-am uitat stickul acolo, dar am uitat şi căştile mele", sau.. "Ţi-am uitat copilul în parc, dar l-am uitat cu cartea mea".
Somehow, that makes sence for me.

Saturday, November 14, 2009

Profesorul meu, (the old) Dl. Herbert .. (şi câinele lui Jesse)

Toleranţa mea ajunge la cote aproape minime la limite geriatrice. Deşi sunt de părere că fiecare îşi iubeste bătrânii. Ai lui. Apoi, depinde de diverse variabile; iar în cazul meu, variabilele tind aproape toate (99,9 %) către zero.
________________________________

Despre omul acesta încerc să fac o poveste de multe, multe zile.
Totuşi, este doar un material aparent.
Mă amuză cum de fiecare dată când îl zăresc doar, mi-l vizualizez mai tremurând, cu o voce mai suavă (mmhmm) visând la tinerei cu barbă frumoasă şi bine făcută.
Sau cum niciodată nu reuşeşte să îşi păstreze răbdarea şi începe să povestească tot felul de inutilităţi (complete).
Însă cam atât este de zis.
În rest nu reprezintă nimic.
Trist.


(to be uploaded. with picture)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
UPLOADED: Urmează limbaj maliţios. Viewers discretion is advised.

Mr. H.: Nu ştiu cum m-a păcălit să îi apreciz lucrarea astfel...
S.: Ştiu eu... Pentru că l-ai fute tandru. În cur.
(din nou, explicaţia limbajului este în linkul de mai sus, sau aici. Replica este nespusă, dar gândită, deci păcatul era oricum săvârşit).

░ BullFuck

Uneori ţi se pare că lucrurile au un anume curs.
Nu mereu eşti de acord cu acel curs, fie că ţi se pare odios (nedrept, etc), fie puţin cam grăbit. Oricare ar fi cazul (bineînţeles, există şi posibilitatea celui pozitiv..) la un moment dat, este foarte posibil să te conformezi, şi să accepţi lucrurile aşa cum sunt.
Şi totuşi, unele aspecte ale vieţii sunt complet imprevizibile.


Trebuie să învăţ să îmi aleg luptele..
Uneori este mai bine să aleg tăcere în loc de ceva ce nu ar trebui spus.
Nu mereu este cazul meu.

Iar eu mă întreb cum anume îşi fac oamenii alegerile importante
Nu înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, ce e în neregulă cu cei. Ce oare vor?
Şi oare, ei ştiu?
Şi dacă ştiu, oare le displace?
Este ceva care li s-a întâmplat complet întâmplător, dar nu este tocmai util, sau măcar uşor de explicat. Sau poate ceva pare natural, dar provoacă frică, iar ce provoacă frică trebuie îndepărtat.
Din oarecare motive fug de această realitate virtuală, doar de dragul diverselor raţiuni.
_________________________________________

Mai ambiguu decât de obicei?
La fel cred şi eu.

Friday, November 13, 2009

Tinereţe tulburată

chiarnumaintereseazaparereacelorlaltinuconteazanuimipasastiucao
rsavorbeascanebunieimelesaseimpotriveascainseamnaatatdeputinpe
ntrumineoricumfaccamtotceimivinenuurmarescchiarsadisplacdarre
fuz
mereusavafacpeplacnuimipasaceorsazicastiuoricumcaorsaimipoa
rte
picatuestimaiputinnebundecatmineeusuntcelcestietotuldespretine

Tuesday, November 10, 2009

Din oarecare motiv roşu

La un moment dat în viaţă trebuie să te găseşti cărând diferite obiecte. Remarci acesta când acel lucru este mai mare decât tine (dar nu necesar mai greu).
Dar aşa suntem noi, conservatori. Încă din momentul zero, am construit (roţi şi corturi, de diferite anverguri), am omorât chestii ŞI, bineînţeles, am adus altele (nu neapărat vii - la oricare moment în existenţa lor) pe lângă roţi şi în corturi.
______________________________________

Sunt unele lucruri pe care nu o să le pot înţelege niciodată.
Iar şoferii sunt printre cele mai interesante specimene existente. Precum şi vorba, există oameni buni, oameni răi şi şoferi.
Totuşi nu vreau să detaliez atât de mult, încât să vorbesc despre taximetrişti.
O să mă uimesc, însă, cu cei care trec pe culoarea roşie a semaforului, chiar dacă nu există loc unde să treacă, şi ajung cei care blochează intersecţia, cu cei care intră pe străzi cu sens unic şi mai aşteaptă să te dai la o parte, să le faci loc, dar - şi mai important pentru fluxul poveştii - cu cei care fac stânga, dar nu vor să acorde prioritate pietonilor, chiar dacă aceştia îmbracă un panou roşu.
Iar roşu (în intersecţie, poate nu şi în viaţă) înseamnă opreşte, boule.

Sunday, November 8, 2009

► ♪♫ ♪♪ for ♂ ♀

Un miez de om, cam asta era.
Puţin, dar sugestiv. Al dracului de sugestiv.
Legendele pe care le zice, spun că s-a născut odată cu muzica, dar a aşteptat timid o familie, mai multă vreme.
Apoi a venit Olguţa. Ea este şi mai mică decât Miezul, dar nu este de om. Este un mic spiriduş.
Unul care s-a îndrăgostit de muzică.

Olguţa este un spiriduş puţin diferit de ce te-ai aştepta.
Are un păr foarte lung, dar ondulat, nu drept ca al celorlalţi. Ochii mari, pătrunzători, şi o fire foarte gânditoare, dar veselă şi putin cam copilăroasă.

Apoi, s-a îndrăgostit de El, Miezul. Ce-i drept, nimeni nu ştie cum s-au găsit. Dar sunt nedespărţiţi de atunci.
Şi în fiecare seară, şi în fiecare dimineaţă, cei doi fac muzică împreună.
Muzică lor e iubire, de creaţie, de existenţă, de vibraţie, de tot.

Eco viaţa

[fragmentul eco pe care îl voi aborda este despre gunoaie, dar la fel de bine se poate adapta şi modela pe întreaga gamă de idei]

Eco. O nouă modă.
Şi totuşi scepticismul mă îneacă.
De ce?
Pentru că Omul este foarte conservator de fel, lucru pe care l-am tot discutat.
De exemplu, pentru lămuriri, cum am mai zis, este conservator în începerea unei relaţii, consideră o bâtă un cadou mult mai de succes decât un buchet de flori, şi totodată, privind relaţionar-mai-extins, nu va respecta pe nimeni din jur (deci oarecum în completarea la nimeni vine şi nimic).

Astfel, eu nu văd toate reclamele "eco" având succes. Nu în faţa unor creaturi deja formate. Este dificil să modelezi un copil, cât despre un adult, este deja aproape fantezie.
Nu neg că mă bucur că există oameni care s-au gândit în cele din urmă "la natură".
În linii mari, personal nu mă interesează să o salvăm, nu prea este un lucru palpabil, fiind o forţă prea mare pentru a putea fi controlată, dar prefer să fie curată, deci mediul în care m-aş putea afla la un moment dat să fie plăcut şi curat.
Egoist?
Poate, dar are efect. Plus, că asta este doar coaja.
Cât despre reclame în spectrul personal, nu mă mişcă cu nimic. Eu nu am aruncat niciodată un gunoi pe stradă în mod constient. Cel mult să îmi cadă şi să nu îl văd. Şi nu exagerez deloc.
Aşadar, cum nu mă consider publicul vizat, că doar îmi zice că e timpul să încep să respect natura, nu mă motivează în nici un fel.

Dar, când cred Ei că Georgeta se va schimba? Şi cum? Privind reclamele? Georgeta, care îi dă lui Georgel un gunoi (ambalaj) să îl arunce pe geamul autobuzului, deşi mai are 3 minute până ajunge acasă. Ca să nu mai vorbesc de Georgel, care este mai mult decât complice.

Rezolvarea pe care o văd eu: mişcare media, care deja există, timid, dar suficient, ore de educaţie ecologică şi civică (dar nu ce prostii făceam eu când eram la şcoală), eventual şi nişte ore de educare a părinţilor, ca să nu zicem că nu am încercat, iar cireaşa de pe tort, AMENZI!
Fără pedeapsă, Omul conservator nu se va motiva să facă nimic.
Greşesc?
I highly doubt it.

Saturday, November 7, 2009

Lucruri de bucurie, sau Animalia, Chordata, Vertebrata, Mammalia, Artiodactyla, Ruminantia, Bovidae, Bovinae, Bos, Bos taurus

Încă din copilărie am avut o repulsie faţă de vite, acest lucru fiind urmarea unui eveniment aparent nefericit (atunci lucrurile păreau a fi ceea ce nu erau).
Totuşi nu m-am gândit că acest sentiment va supravieţui si mult în inima urmaba, cel puţin la acea vârstă, a inocenţei.
Bovinele, aceste rumegătoare cu tendinţe blânde, au avut cea mai rapidă evoluţie din toate fiinţele ce au prins viaţa.
Au pornit uşor, de la organisme unicelulare, spre pluricelular, cu păr scurt, bot lung şi buze umede, coarne goale şi ochi mari.
Apoi, au lepădat coarnele, dar au păstrat golul. La cele două degete şi-au mai pus câteva, şi-au modificat postura, îşi aranjează mai mult părul, care capătă şi alte proporţii, and so on.
Dar evoluţia este o treabă mult prea complicată. Finalitatea este mult mai uşor de observat.

_______________________________________

Urăsc oamenii care nu au interes faţă de ceva, sau oamenii care nu se respectă.
Căci oamenii care nu se respectă pe ei, nu vor ştii niciodată să respecte pe altcineva.
Iar în lumea lor conservatoare, multe lucruri sunt normale.

Mâncatul de biscuiţi într-o încăpere cu maxim 90 de locuri, din primul rând, e ok.
Vorbitul tare despre amintirile din copilărie într-o altă încăpere, ceva mai mare de astă dată, e ok.
Să te strâmbi şi să pleci zgomotos în timp ce Cineva îşi prezintă părerile, oricît de neobişnuite ar fi pentru tine, ca apoi să râzi şi mai zgomotos, de afară, încât să se ştie ce faci, e ok.
[and i could go on, and on...]

De fapt, ştii ce?
Nu, nu e ok, deloc.
Trebuie, ca în fiecare zi să mă armez cu mai puţină răbdare şi toleranţă, căci asta va salva lumea.

Wednesday, November 4, 2009

Oameni. Observaţii. Succint.

Există multe tipuri de oameni. Oameni peste oameni.
Sunt mulţi la extreme, când îi privesti prin propria prismă: oameni pe care îi iubeşti (sau mai puţin profund - care doar îţi plac), oameni pe care îi urăşti şi oameni care sunt în regulă.

Iar pe urma celor "trei", vin oamenii care pur şi simplu îi adori.
Şi acest lucru este o certitudine. Chiar a fost demonstrat.
Atunci când apar în peisaj, reacţia este "ooooamenii ăiaaaa" (în funcţie de numele lor, porecle, sau alte denumiri..). Iar conversaţiile sunt posibil foarte adolescentine.

____________________________________________
Pot spune că persoanele de sex feminin adoră complimentele.
Totuşi, se pare că nu toată lumea înţelege la fel noţiunea de "compliment". Multe exemplare de sex opus ce adoptă comportament ostentativ, compulsiv (and so on) probabil consideră că damele în cauză vor fi flatate.
Da, mă refer la retarzii care complimentează (şi da, a se citi agresează) damele foarte "intens".

Subiectul nu îmi mai este la fel de intrigant acum, dar mai am unele uimiri rămase.
Nu înţeleg de ce majoritatea indivizilor de sex bărbatesc pe care i-am trecut prin sondaj (..ok, ok, toţi 5, ..adică 3), deşi nu acceptă comportamentul acesta, consideră că este o reacţie normală să îţi manifeşti interesul sau atracţia, chiar dacă uneori, pentru unii oameni, mai conservatori, asta înseamnă o lovitură cu bâta plasată bine (probabil urmată de o târşâire - a prăzii - până în peşteră).
Bineînţeles că, per total, a fost susţinută ideea instintului de conservare a speciei, şi toate prostiile alea.
Întrebarea mea este, de ce este văzut ca normal acest comportament, chiar dacă este neacceptat.
De ce lor (adică subiecţilor mei, dar cu siguranţă multor altora) li se pare normal ca un bărbat, un adevărat domn, să agreseze o femeie, fie urlând după ea, fie claxonând, fie îmbrancind-o, pipăind-o, sau mai ştiu eu ce(chiar violând-o, în ultimă instanţă), lăsându-se purtaţi de porniri naturale şi animalice, de ce li se pare complet inadmisibil ca un homosexual să ..îşi încerce norocul, (asta ca să nu lungesc exprimarea)?
Poate ca dragii de ei, poponarii, sunt răzbunarea femeilor, nu?
Ce poate fi mai rău decât cumulul de întâmplări de tipul celui povestit? (e o întrebare care nu îşi caută răspunsul, pentru că îl ştie).
Îmi imaginez că bărbaţii nu sunt abordaţi la fel (asta pentru că nu am asistat niciodată la un astfel de manifest).
Dar poate pe viitor o sa vedem la ştiri mai mulţi violatori homosexuali, ar fi interesant.

__________________________________
Şi în aceeaşi maniera de întrebări:
De ce homofobii sunt homofobi?
Oare pentru că a existat un moment în viaţa lor în care şi-au pus întrebări?
Oare au avut curiozitatea unui gând, iar apoi au fost acaparaţi de mustrări de conştiinţă?
Oare toţi oamenii sunt homosexuali în negare?
Oare..?

Oamenilor le pasă.

Ce faci?
Ador întrebarea asta. Este cea mai sinceră posibil.
De ce?
Pentru că oamenii SINCER vor să audă un răspuns banal şi complet impersonal.
Bine, mulţumesc.
Iar eu, uneori, for yuks. You know, just to mix it up, îmi place să dau un răspuns personal.
Rău de tot.
E chiar dicstractiv.
De multe ori reacţia este poate mai sinceră decât întrebarea, o uimire facială care spune clar: "Ce s-a întâmplat? Ce faci? Răspunsul corect era Bine, mulţumesc. Eşti nebun?!"
De prea multe ori.

Şi poate nu ştii, dar când unui om chiar îi pasă, realizează, şi nu te va întreba ce mai faci, te va întreba Ce ai păţit, sau dacă Eşti bine?
Sau orice alte întrebări.
Personale. Şi mai mult de una, cu siguranţă.

Şi poate...
Cu cât mă gândesc
mai mult, cu atât îmi dau seama mai mult că folosesc prea mult şi greşit cuvântul OM.
Dar multe lucruri sunt reinterpretate. Îşi pierd valoarea iniţială. Mai ales ei.
Mereu mă gândesc la vechiul proverb. "Ai carte, ai parte!"
În care nu este vorba de o scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. Noo..
e varianta înv[echită] şi pop[ulară], un act scris, un document; o dovadă.

Iar OMul poate va rămâne în istorie decât o
Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic, prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcari fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
Most of the times. Măcar ca idee.

A Hard Day's Finally, sau Hatred. Pure fucking hatred.

Urăsc să pierd lucruri. Lucrurile care sunt foarte grele şi încărcate.
O poză cu o mamă cu un băieţel care plânge, un cadou, o împletitură, orice. Chiar nu contează.
Lucrurile sunt amintiri, amintirile sunt de neînlocuit, ce este de neînlocuit mă atrage.
Urăsc zilele în care nimic nu merge bine. Nu mă deranjează să îmi pierd lucruri uşoare. Regret când pierd ceva drag, memoria deformează.
Urăsc oamenii care mă fură.
Aş vrea să moară.
Urăsc când stric lucruri, mai ales din neatenţie. Şi mai ales într-o zi în care nimic nu merge fluent.
Urăsc când trebuie să ies din casă, când ştiu că nu o să pot controla lumea de rahat, şi stiu ce este inevitabil.
Urăsc obligaţiile, când sunt puse în momente nepotrivite.
Urăsc păsările mici şi negre pe care nu poţi să le prinzi.

Urăsc să îmi amintesc că urăsc. Sau cât.
Aş vreau să fiu Hulk.

Tuesday, November 3, 2009

A Hard Day's Day

Unele zile sunt făcute pentru bad science. Sau sunt făcute bad for science, ..ştiinţă de orice fel.
Unele zile sunt pur şi simplu malefice.

Fie că nu reuşeşti să faci ce ţi-ai propus, că nu îţi dozezi timpul, oricât ai încerca, fie că obiectele se însufleţesc (în faţa ta = înaintea ta), fie că celelalte obiecte au mai multă voinţă personală decât ar fi normal (oricum, diferită de a ta) - există o singură finalitate.
Şi nimic nu o va putea schimba, nici măcar o rachetă pe lună.

Monday, November 2, 2009

Melcul, Marin Sorescu

Melcul şi-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix
În el.

Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfectă
De care-i e silă –

În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă –

Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el –
Melcul,
De care-i e silă.

Fotografie de război.

Sunt un monstru de om.
Uneori mă gândesc că m-am născut în secolul care nu trebuie. Poate mai bine arătam pe un câmp de luptă, căsăpind alţi monstri de oameni. Cu siguranţă.
Zilnic am rituarul meu, foarte sângeros, dar mi-am promis să nu mai omor nici o vietate. Nu este tocmai prada ce îmi place.
Iar viaţa modernă, deşi împiedică măcelul, fie el bazat chiar şi pe motiv de onoare, îmi deschide alte uşi. O oarecare problemă, ai nevoie şi de timp şi de bani.
Opţiunile sunt multiple.
Ritualul este destul de secret, îmi place să îmi păstrez intimităţile, în ciuda vieţii turbate din studio, unde nu ai lăsa loc de intimitate.
Iar singura scăpare onirică din viaţa de sânge este Ea, femeia-copil.
Nu ştiu sigur de unde a apărut, nu cred că ştie nimeni. Însă ne-a cuprins vieţile cu un parfum dulceag de câmpie.
Stupid, nu?
Dar când intră în orice încăpere, se face primăvară.

Ea vine, şi alege filme.
Noi toţi stăm, nemişcaţi în pernele noastre, şi privim aproape fără răsuflare. Suntem toţi nişte muşte, iar Ea are 8 picioare.
Filmele nu reies din prezenţa ei plutitoare. Aparţin mai degrabă unui alt suflet, zbuciumat.
Sunt filme ale vieţii, ale lumii. Filmează sărăcia, războiul, viaţa oamenilor, tot ce e rău sau negru. Şi mic.
Şi uneori Ea plânge. Uşor, aproape de nesimţit. Dar nimeni nu spune nimic.
Privim cu toţii lacrimile femeii-copil pe un fond negru, vibrant.
Dar nimeni nu zice nimic.
Am putea cu toţii să luptăm pe câmpuri, să curmăm vieţi, să facem orice, dar stăm.
Privim.
Şi nimeni nu zice nimic.

Sunday, November 1, 2009

Before. After.

BEFORE:
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos)
- time spent with friends must be scheduled way in advance.
- your parents have more of a social life than you.
- you have no life, and admit it.
- you confuse today and tomorrow.
- you use your alarm to tell you when to go to sleep
- you have an ample supply of B HB H & F and know the difference between them


AFTER:
- concept of time is not forward, but a countdown from the time a project is due ("What time is it?" "4 hours 'till").
- you say "It's only midnight- I have plenty of time to finish."
- you buy trace paper in mass quantities.
- you understand what 4B, 2B, B, HB, H, 2H, and 4H are and have lots of each type.
- the biggest decision you have to make near the end of the term is "pencil, or ink?"
- you have a 30, 60, 90 and a 45, 45, 90 degree triangle. Or two. Or three. Or more.
- you can live without human contact, food or daylight, (but if you can't print, it's chaos.)
- you start competing with each other for number of hours without sleep. (Less than 40 need not compete).
- time spent with friends must be scheduled way in advance. - UPGRADED
- you've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
-
your parents have more of a social life than you.
- your friends get more sleep in one night than you do in one week.
- you consider 3AM an early night.
- you've ever dreamt about your models.
- you start wearing all black.
- you have no life, and admit it. - upgraded
- you ask Santa Clause for architecture supplies.
- you think it's possible to CREATE space.
- you fight with inanimate objects.
- your roommates say "good morning," and you reply "good night."
- you understand why architects have glasses and white hair.
- you only buy groceries once a month.
- you confuse today and tomorrow.
- you (almost) wear your USB Drive around your neck;
- you avoid eating, sleeping, or going to the hospital because you need to finish a model;
- you have an ample supply of B HB H F and know the difference between them;

Drumul, Marin Sorescu

Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va anunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă brutal
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.

Saturday, October 31, 2009

Homo sapiens sapiens

Nu demult am văzut un clipuleţ în care o tipă arată diverse tehnici de măsurat..


1. Fuck measuring tape, I'm an idiot TECHNIQUE
2. No, really, I'm very, very stupid TECHNIQUE
3. Yes, really, imaginary lines TECHNIQUE

______________________________
And that been said...
Care sunt variantele de finalitate ale acestei situaţii: Homo sapiens sapiens încercând să deschidă o cutie transparentă, puţin blocată, care ascunde diverse mici obiecte într-o mare masă de confetti?
1. confetti party
2. confetti party
n. confetti party

Deşi variantele sunt cam puţine, Homo sapiens sapiens (sapiens) îşi continuă activitatea, inconştient de ceea ce va urma să se întâmple.
Şi totuşi finalitatea este privită cu surprindere şi oarecare amuzament.
____________________________________________________

Întrebarea mea este: de ce în urma evoluţiei, oamenii (care) reuşesc să rezolve diverse situaţii şi/sau probleme extrem de dificile, totuşi uneori se găsesc în celelalte situaţii, neanderthale?
Cât despre măsurat, aş vrea să adaug câteva unităţi de măsură uzuale: lungimea de palmă, mărimea de deget mic, întindere de o falangă.
(and we all do it)

Tuesday, October 27, 2009

Sentimente transmisibile.

Cu siguranţă fiecare Om are cel puţin un alt Om pe care nu îl suportă, din oricare motive.
Cu siguranţă oricare Om este de nesuportat pentru mai mulţi alţi Oameni, din aceleaşi motive.

Dar ce se întâmplă când unul dintre Ei, de preferat cel din prima categorie (cel care prezintă semnele, nu motivele) îşi împărtăşeşte oful Altuia? Opinia mea studiată este că întregul spectru de sentimente apare automat în Receptor, care este un purtător, fără să ştie.
Iar atunci când Receptorul întâlneşte persoana cu pricina, şansele sunt (de reuşită) ca ura sau dispreţul să apară la suprafaţa, dar mult mai puternice decât dacă El (adică receptorul) nu ştia absolut nimic despre Cel de nesuportat. Într-un ciudat fel, trecutul de nesuportat al Celui de nesuportat este transmis Receptorului, iar acesta adaugă trăirea neplăcută alături de Vinovat, celor multe dintr-un trecut care nu i-a aparţinut.
Astfel, Vinovatul nu va avea nici o şansă de reuşită, şi recompensat cu joviala "pedeapsă cu moartea".

Monday, October 26, 2009

Semnul diavolului.

Nu cu foarte mult timp în urmă am urmărit un documentar-personal despre satanismul în muzica rock, bineînţeles pentru că nu am mai urmărit o comedie bună de ceva vreme.
Printre concluziile din acel documentar este şi că iubăreţul George Michael este un băiat rău, rău... şi citez: "Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu şi, neprimind Scriptura , George Michael nu îl primeşte pe Dumnezeu. Acest fapt este mai satanic decât ceea ce am auzit mai înainte , deoarece se ascunde sub masca dragostei păcătoase."
Oricum, principala concluzie este că diavolul trăieşte în toţi şi în toate.
___________________________________________________

Toate acestea fiind spuse, documentarul mi-a placut maxim. E simpatic cum poţi găsi argumente pentru a-i convinge pe cei din jur că părerea ta este cea bună. Chiar frumos.
Pe lângă acest sentiment, mă amuză că prind peste tot mesaje subliminale, sau să văd "semnele diavolului", aşa cum sunt prezentate în documentar.
(mai greu este să se înţeleagă de ce aceasta expresie e parte componentă de bază a vocabularului meu în prezent)

Enjoy this devil clip: (la final chiar se vede clar, "..este un cap, o mânuţă sau .. da? Capul Luciferului!)



PS: cartela mea suportă acum 666 mesaje scrise..

Aşteptarea este cea mai grea.

Astăzi este 1 septembrie. Şi nu este primul an aşa.
Este neplăcut să depinzi de alţii, ca destinul tău să depindă de nişte străini. Dar de multe ori aşa se întâmplă.
Acum, că m-am întors din trecut, stările sunt putin diferite, mai vesele şi însorite, căci ştiu ce va urma...
________________________________

Sunt multe probleme pe care nu poţi să le rezolvi, oameni cărora nu le pasă, dar nu prea poţi să lupţi singur.
Şi totuşi pleci entuziast la drum (care cu siguranţă nu va fi scurt), iar pe drum omori toti balaurii, şi le păstrezi solzii de aur.



À bientôt, Dodo.

Sunday, October 25, 2009

What is supărarea?

Atunci când mă încearcă supărarea, îmi place să uit. Şi acum mi-am dat seama, chiar aşa fac şi eu. Cu cât stau, fără să aduc ceva bun în schimb, cu atât este mai rău, urât şi dificil.

De ce să stai încruntat, când poţi să faci masaj?
De ce să nu faci nimic, când poţi să mănânci bomboane de ciocolată?
De ce să suspini, când poţi să miroşi flori?

Poate că negarea nu este soluţia... Şi nici ignorarea. Dar de ce să te legi de lucruri urâte şi inutile, când ai putea la fel de bine să nu?
Viaţa este la fel de scurtă pe cât este de lungă, iar zilele frumose ţi le faci singur.

À bientôt, Dodo.


E ceva normal...

Când complimente - pentru anumite situaţii (nu neapărat calitaţi) - îţi sunt făcute repetat, acumulezi o energie de complimentare. Astfel, trebuie să ridici supapa la un moment dat, eliberând tot.
Şi chiar este ciudat să te auzi uneori zicând ceva de genul "ce pereche aveţi, doamnă" sau "îi aveţi de mult, ori sunt juni?", "sunt foarte frumoşi, pot să pun mâna?".

Şi totuşi, chiar dacă nu îmi place să vorbesc cu oameni pe stradă (most of the times), expresii de acest gen îmi ies necontrolat din laringe.
Şi cel mai ciudat este că nimeni nu s-a supărat.

Saturday, October 24, 2009

Ceaikovski

Oamenii au tendinţa să facă idioţenii.
Oare de ce?
Iar despre copii mereu poţi spune că nu ştie mai bine.

Adoram în fragedă pruncie, dar şi mult după, când traseul unei excursii de teren conţinea şi un oraş oarecare, iar copiii ce erau în jurul meu, indiferent de oraşul de provenienţa, se urcau pe geamuri şi salutau oamenii; de parcă autobusul fusese căminul lor pentru ultimii 10 ani şi vedeau fenomenale forme de viaţă. (adoram gândul că aş putea să le provoc suferinţe fizice... în mintea mea, bineînţeles).
______________________________

Ador când un copil învaţă un cuvânt nou, nouţ, mai ales în prezenţa ta.
Este sigur şi fără de îndoială că el este singurul care deţine puterea de cunoaştere (..pentru acel cuvânt). Fără îndoială, din nou, că următorul pas este încercarea de a-l folosi in cele mai diverse propoziţii, iar uneori decât repetarea uneia dintre ele.
______________________________

- Ceaikovski. Îl ştii pe Ceaikovski? El, Ceaikovski. Îţi place Ceaikovski?
- Da, văd. E un idiot!

______________________________
Slăvită fie muzica.

Ganduri - vechi

am aflat secretul vietii. am gasit un mod de a ramane mereu tanar. mereu descopar ceva nou despre mine si nu stiu ce sa cred. intotdeauna incerc sa gsesc perfectiunea, o cale. am gasit un gol in spatiu, in timp. sau doar un gol. un gol edificator.

totul e pentru moment. iar unele momente raman.
totul e relativ. nu stiu ce este totul.
_________________________

ce s-a intamplat cu valorile umane?
sunt doua tipuri de oameni .. cei care sufera de prea multa viata si cei care sufera in lipsa ei..
si parca nimeni nu mai traieste..
totul se invarte in jurul unei vieti fara valoare.. in care nimeni ...[nu se ştie]
_________________________

atata suferinta, cat chin..
as vrea putin iubire, chiar fericire si chiar apoi sa mor - caci am trait o viata intrea

Acum cu timpul

Întotdeauna ai nevoie de putin timp pentru tine.. sa te gandesti, sa meditezi, sa te uiti in gol, sa plangi, sa razi, sa urasti, sa iubesti, sa fii indiferent, sa creezi, sa distrugi, sa .........

Friday, October 16, 2009

Te întreb..

Ce este omul?

Thursday, October 15, 2009

Back to the real world..

Sunt multe lucruri ce ne înconjoară ce nu sunt în regulă.
Şi cum probabil am tot zis.
Sunt lucruri asemănătoare care mă scot sau nu din pepeni.
___________________________

Lipsa spaţiilor de parcare se simte pe pielea şoferilor (uneori şi în portofel), dar mai ales a pietonilor.
Şi totuşi nu mă deranjează atât tare. În mare parte înteleg.
Totuşi nu înţeleg vitele care parchează în totalitate pe trotuar, deşi ar exista spaţiu încât să nu..
Aşa că de fiecare dată când găsesc pe cineva în aceeastă situaţie, am mereu grijă să îi las un mesaj de dragoste şi de sănătate.
Însă ultimă încercare de "apropiere şi iubire", pixul meu norocos şi-a pierdut norocul personal, şi şi-a dat...(ammmm...) duhul.
Astfel, am renunţat să îi las mesaj, dar am obţinut multiple pete de pastă albastră.

This is the real world...

Wednesday, October 14, 2009

Spoială

Sunt multe lucruri care ne separă.
Încrederea. Ce înseamnă?
Gândurile rămân pentru mine. Ele nu sunt înţelese de nimeni, nici de mine uneori.
Erau şi pentru Tine, dar mai demult, apoi oameni, sentimente şi nevoie (oare?) au intervenit.
Acum sunt eu, în pătura de frunze.
Urmează stratul alb, sub care poţi să găseşti orice, alt strat, poate gheaţă, sau corpul neînsufleţit.

Completly and utterly

Nu mai ştiu nimic.
Am nevoie de o lună de comă, în care toate gândurile să dispară sau să îşi găsească natural locul.
Am nevoie să merg pe apă, pe frunze, să alerg şi să joc în ploaie. Prin pământ cu picioarele goale.
Am nevoie de certitudine, să ştiu şi eu la ce să mă aştept.
Vreau să înţeleg. Vreau mai mult.
Vreau muzică şi foi, desen, grafit, pictură, lut, ace, puncte, mângâiere.

Sunt lucruri străine pe care nu le înţeleg, şi nu ştiu cum.
Trebuie să înţeleg trecutul. Viitorul vine, uşor, tot de acolo.
Vreau să cunosc.
Prea multe contradicţii simultan valabile.

Wednesday, October 7, 2009

Uite calul, dar unde e căprioara?

Care este definiţia saturaţiei?

Pe net se zice că
SATURAŢIE este un s.f. Şi înseamna starea unui compus chimic care (bla bla bla) sau a unei soluții, a unui mediu etc...
La figurat, nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. Plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare.

_____________________________________


M-am saturat de oameni. De oameni simpli. Trăim într-o lume de informaţie, din ce în ce mai multă. Care te îneacă. Şi asta nu ar fi problema. Deloc. Dimpotrivă.
Problema e platitudinea, robotizarea, uniformitatea, lipsa de viu, de suflu.
Oamenii au uitat scopul iniţial. Au uitat povestea. De ce a fost Lucifer aruncat din ceruri.
El înseamnă "aducător de lumină", se zice că nu a stagnat în creşterea sa, ajunsese la aproape-desăvârşire, noi am uitat asta; timpanele şi alăutele erau în grija lui, deci muzica era parte din sine.
Iar partea dumnezeiască este mai puţin importantă. Şi la fel şi el. Mândria, lupta, toate celea.


Treptat, nevoia a dezvoltat tehnologia, aş vrea să zic. Iar tehnologia a adus noi valori (sau pseudovalori).
Oamenii au devenit plicticoşi din cauza "totului, adus pe platou". Totul era acolo, la îndemână. La capăt de mână, la vârf de deget.
Probabil, nemaiavând nevoia de a revoluţiona lumea, de a aduce noi invenţii la viaţă, Omul s-a îndepărtat de scopul avut de veacuri, s-a îndepărtat de istorie, de timp.

om(N)UL actual a devenit aistoric, deci, neavând motivul să fie ISTORIE, caută ALTCEVA, de pildă bani, faimă (un fel de bârfă internaţională), sau mai-ştiu-ce.


Şi totuşi, în întreg potopul de plat, există şi creativi.
Sunt oamenii pe care îi ador, cei care merită lumea şi pământul. Acesta.
Trăiesc pentru muzică, pentru efort, pentru talent, pentru pasiune, pentru frumos. Tot.
Nu am răbdarea pentru altceva. Atât îmi doresc.

_____________________________________


Vreau să fiu un zeu, şi mai am decât puţin până acolo. Am puterea. Am voinţa. Doresc. Tânjesc. Trăiesc.
Şi asta pentru... Doar ca să creez.
Iar lumea mea e mică, mică, medie şi apoi mare.
Coloră. Neagră. Albă.
Cu suflet, mic, alb, negru.
Mă mângâie, nu e înţeleasă. E admirabilă, frumoasă.
Iubeşte celelale lumi create. E admirabilă. Frumoasă.

Tuesday, October 6, 2009

Reclamă

E frumoasă viaţa de noapte, fie că o trăieşti în casă sau afară.
Într-un oraş mic, monotonia apare foarte rapid, locurile pe care poţi să le populezi cu plăcere şi interes fiind cel mai probabil puţine.
În "the big city", în ciuda tuturor locurilor, daca nu ştii unde, nu ai unde (să te duci).
Iar prima parte a momentului o reprezintă plimbarea dintr-un local în altul, în căutarea unui sunet, miros, lumină, wave plăcut.
Iar în final o să ajungi cel mai probabil fie în localul "cel mai comod de folosit", fie undeva unde nu îţi place, din varii motive.
Or maybe it's just me....
______________________
De la noi te duci direct la serviciu.
Vă aşteptăm şi mâine, dar tot până la 5 şi un sfert... maxim.



Monday, October 5, 2009

Imn.

Nu respect nimic.
Nu am mândrie naţională. Poate dimpotrivă. Deci nu mă pot mândri cu faptul că sunt român, deşi ador această ţară, priveliştea este minunată... (dar doar atât, nici nu trebuie să încep).
În zilele de şcoală, mi se părea inutil să mă ridic în picioare atunci când ni se cânta frumos imnul în boxe. Pentru ce? Eu nu cred în ce spuneau ei acum "(aproape) sute de ani". Nu îmi tresare deloc sufletul, ci stă nemişcat pe partea dreaptă.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Foarte frumos, de ce nu?
Dar...
(Aceeaşi regulă se aplică şi pentru ode ale şcolarilor şi studenţilor, sau orice altă cântare impresionantă şi solemnă).

Wednesday, September 23, 2009

What is "Superficialitate".

Nu ştiu ce se întâmplă, dar recent am ajuns la un nivel ciudat de saturaţie.
Urăsc oamenii graşi, prefer oamenii cu trăsături frumoase (fără a începe discuţia filozofică despre frumuseţe).

Ca în această reclamă.



Foarte uşor aş prefera alt personaj. Unul mai arătos (şi nu, nu vorbesc despre cel care cade).
De ce? Simplu.
Dacă din oarecare motiv sunt înconjurat de circumstanţe care mă obligă (mai mult sau mai puţin) să privesc, cu sinceritate prefer o imagine atractivă (indiferent că este fizică, de principii şi hobby, sau orice alt fel de criteriu).
Şi dacă oamenii sunt urâţi, asta e, îi vedem în fiecare zi, uneori şi în oglindă - dar atunci mai rar. Şi drept fiind, nu sunt prea multe opţiuni.
În schimb, voinţa, respectul de sine, grija pentru viitor, educarea corectă (etc) mi se par esenţiale.

______
Şi totuşi, gândeşte-te de câte ori ai cumpărat ceva (dacă nu era competiţie de preţ sau alt ceva important, "such as" ingrediente) doar pentru că avea un ambalaj şmecher?
______
Ce vrea să însemne?

Friday, September 11, 2009

Culori

Urasc oamenii care - in special fetele au tendinta asta, desi nici baietii nu sunt mai prejos - se imbraca exagerat de asortat..
Ca sa fie explicit: Bluza rosie - adidasi rosii - clama rosie - burete de par rosu - oja rosie - far
d rosu = etc..



De ce? - sunt asocieri de culori stridente, care bombardeaza privirea si evident deranjeaza bunul simt (explicatie pentru oameni)
EU: Recunosc, si mie mi se intampla sa iau pantofi si pantaloni rosii, sau bluza motive rosii cu pantofi rosii, etc, dar nu fac asta intentionat, deci potrivirea lor este aleatorie, rezulta un raspuns mai putin deranjant. "Revin si repet", acest fenomen are loc doar prefer unele colori, deci nu prea am multe variante....

Lumea antică. Marea Piramidă a lui Khufu (Cheops).




Trei mari piramide din piatră, fiecare locul de înmormântare a unuia din faraonii celei de-a patra dinastie, se află în deşertul din Ghiza, de lângă oraşul Cairo.
Marea piramidă este singura supravieţuitoare din „Cele şapte minuni ale lumii antice” care a supravieţuit până în timpuri moderne. Este cea mai mare şi veche dintre cele trei, şi de asemeni, cea mai mare structură de piatră construită vreodată.
Aici a fost înmormântat faraonul Khufu (Cheops) care a condus Egiptul din 2551 până în 2528 î.Hr.
Marea Piramidă, măsurând 230 de metri pe fiecare din cele patru laturi ale bazei, se înalţa original până la înalţimea de 147 de metri. Astăzi, este mai scurtă cu aproximativ 12 metri, iar cele aproximativ 2.600.000 blocuri de piatră folosite în construcţia sa, fiecare cantarind in jur de 2,5 tone sunt expuse privirilor turiştilor din toată lumea.

Lumea antica. Stonehenge.

Stonehenge
Wiltshire, Anglia


În Câmpia Salisbury, din sudul Angliei, se înalţă foarte marele cerc al Stonehenge-ului, cea mai impresionantă din multitudinea de construcţii megalitice care au fost lăsate moştenire posterităţii de oamenii din Neolitic.
Aceşti megaliţi sunt asociaţi cu venerare, ritualuri de înmormantere ale unor vechi religii. Însă modul în care constructorii au fost capabili să transporte aceste pietre enorme pe distante considerabile, apoi să le prelucreze cu unelte primitive înainte de a le aşeza în conformitate cu observatii astronomice, continuă să uimească arheologii.
Stonehenge-ul a fost construit în timpul a trei perioade, începând în jurul anului 2900 î.Hr. cu construcţia unui sanţ circular cu un diametru de aproximativ 100m. Intrarea era marcată de 2 mari roci, dintre care una rezistă şi în prezent.Câteva secole mai târziu a fost continuată construcţia cu primul cerc, conţinând 80 de roci mai mici, care însă a fost abandonat înainte de a fi finalizat.
Aceste pietre imense au fost aduse de la o distanţă de 217 km, din South Wales.
În timpul celei de-a treia perioadă, pietrele au fost aduse de la o distanţă de 32km, din Marlborough.
Stonehenge, un sistem pilon – grindă, este aşezat în aşa fel încât răsăritul şi apusul să lumineze printre rocile verticale, permiţând determinare solstiţiilor şi prezicerea eclipselor de soare şi lună.

Concurs. Din seria "Ce mai citim?"

Cartea care m-a impresionat si placut cel mai mult este 1984, scrisa de George Orwell in 1948.
Este o realitate distorsionata, o societate complet imperfecta, o distopie, o societate in care oamenii sunt usor manipulati, puterea sta in imaginea unei singure persoane, care, spre deosebire de obisnuitii dictatori, este fictionala..fiindca nu fusese vazut niciodata, si luase nastere odata cu Partidul, si probabil va muri odata cu el.. El era stalpul de rezistenta al Partidului, cel care controla tot, oamenii, prezentul, trecutul..

In societatea contemporana, daca pot spune asa, cartea se spune ca a avut un impact deosebit..
Acum am decat doar doua exemple..
A fost folosita aceasta idee pentru "celebra" emisiunea cu acelasi nume. Totusi nu este un raport egal intre oamenii care au auzit de ea si cei care stiu de unde vine,.. Big Brother .. fratele cel mare ..
O a doua utilizare, poate indirecta, sau facuta fara cunostinta de cauza, este legea mai nou adoptata, cea mult controversata..
.. "supravegherea" stricta din ziua de azi iti improspateaza memoria..
Plus ca a fost inventat un nou adjectiv, "orwellian" ... folosit pentru a descrie o stare specifica, starea rezultata in urma actiunilor Partidului, traita de personaje... personal l-am observat intr-un film relativ obscur, "Igby goes down"

Pentru cei care nu savureaza o carte a fost, binenteles, si ecranizata.. dar nu a fost capturat mai nimic din puterea cartii...
Este oarecum placut si sigur amar de citit, per total cartea este intradevar intensa, desi "mindblowing" ar fi un termen mult mai sugestiv ..

Un weekend placut, iar pt final un citat:

"Razboiul este pace
Libertatea este sclavie
Ignoranta este putere"


- it was older -

Concurs. Din seria "ce te deranjeaza in comportamentul semenilor tai"

Sunt multe lucruri care ma deranjeaza in jurul meu, rezultate din comporamentul semenilor.

Incepand cu primul pas pe care il faci iesind din bloc, daca locuiesti la apartament, dai binenteles de excrementele "puilor" detinatorilor de animale de companie, care nu se mai deranjeaza ca altii sa si adune "resturile dupa plimbare", cum e normal, dupa doi pasi mai incolo gasesti nelipsita masina (sau chiar masini, dupa caz) parcata pe trotuar, uneori daca a trecut mai mult de 2 zile, poti revedea nervii trecatorilor: stergatoare ridicate, gunoaie puse pe masina (gunoiul la gunoi trage), chiar si stergatoare indoite..

Daca esti detinator de masina, intotdeauna ai sansa sa fi blocat de cineva care nu se chinuie sa gaseasca un loc liber, oricat de putine spatii exista. Apoi ma enerveaza oamenii care nu sunt interesati sa faca prea multe pentru un oarecare progres, ci fac doar ceva de fatada, si as incepe cu primarii, mai ales primarul sectorului doi, bucuresti. Daca ai avut vreodata treaba in zona, si a trebuit sa mergi pe jos pe Colentina, sigur i-ai urat vorbe de bine primarului, daca ai avut norocul unei ploi sau ninsori cu o zi inainte, pentru ca e imposibil sa mergi fara sa ai noroi "pana la genunchi", multumita unei lucrari facute in scarba.

Daca esti pieton sau sofer - oriunde in Bucuresti- , trebuie sa suporti nerabdarea unora care vor sa plece exact in secunda in care apare culoarea verde la semafor, desi sigur, daca ar fi primii la rand, nu ar face acest lucru. Nu pot uita nici oamenii care nu respecta spatiu public, cei care arunca diverse obiecte din masini, cei care nu se deranjeaza sa arunce gunoaiele la cos, ca doar pentru asta sunt instalate, cei care expectoreaza - ca sa cuprindem tot, isi sufla nasul, nefolosind o amarata de batista sau servetel, sau care - cel mai trist dintre toate - urineaza pe strada. Alt lucru care ma deranjeaza enorm este incultura si proasta crestere a oamenilor care se cred “mari oameni”, care spun ca isi permit orice, care vor sa castige cat mai mult facand nimic, care se imbraca la costum, merg in locuri stilate, care se cred spuma societatii, dar nu au minima educatie incat, atunci cand timpul lor scurt le permite sa manance la un fast-food (timp de pregatire, preturi suficient de mici, numai bun), sa isi curete singuri masa.

Mi se pare o imagine dezgustatoare sa pleci de la masa fara sa iti duci tava cu resturi. Si am si un exemplu nemaipomenit. Odata, intr-un cunoscut fast-food dintr-un oras din “provincie”, dintre toti oamenii care au mancat acolo timp de o ora, cat am stat eu acolo singurii care si-au strans masa au fost o familie de tigani. Repet, singurii, pentru ca am fost atenta, cum sunt de obicei.. Chiar observam priviri surprinse directionate asupra lor. Se pare ca ei au avut suficienta educatie sa isi stranga masa, desi prejudecatile spun altfel.

As putea scrie o carte despre acest subiect. Alt lucru pe lista sunt oamenii care fac galagie in timpul unui film, care comenteaza mai mult si mai tare decat ar trebui, oricum. Sau oamenii care se imping daca esti nevoit sa stai undeva la o coada, desi ar fi mult mai usor daca ar sta la coada decat la gramada. Pietonii care traverseaza fara a se uita, negandidu-se ca o masina este suficient de greu de oprit, mai ales de la viteze mari, preferand sa alea varianta “e dreptul meu sa traversez pe aici, sa opreasca”.

Fumatorii care au copii si nu au de gand sa nu fumeze in preajma copiilor, indiferent de varsta celor mici.

Acestea sunt doar cateva exemple care mi-au venit in minte automat, dar sunt infinit de multe exemple, si nu, nu exagerez, din pacate.. Comportamentul defectuos exista mereu, atata vreme cat oamenii care il au nu isi vor da seama ca gresesc, si nu vor incerca sa il corecteze. Acest lucru ma deranjeaza cel mai mult la semenii care se manifesta in spatial public.

[mi cer scuze ca nu am corectat greselile, mi-e lene]

- it was older -

Ctrl + scroll

imi place:
si imi plac:


sa alerg prin ploaie
sa fiu ud pana la piele de ploaie calda de vara
sa ma bat cu apa
apa
sa urc pe munte
sa ma dau in leagan
sa ma joc cu pisoi si catei
sa lenevesc si sa dorm caini mari
sa lenevesc in pat
sa lenevesc in brate
sa ma tina cineva in brate cand motai/dormitez
baile fierbinti
sa lenevesc in pat naked
sa nu ma imbrac dupa dus, sa lenevesc si sa ma plimb prin casa asa
cafeaua
imbratisarile
masajul cu ulei
sa fiu sarutat – buze – etc – pe coloana
masaj pentru pielea capului, facial, etc
apropierea
sa fiu mangaiat cand dorm
mangaierile
sa ascult muzica pe strada, it’s virtual :)
sa citesc
animalele de companie afectuase
sa nu ma trezesc singur
sa scriu cu un anumit tip de pix, pe un anumit tip de hartie
dulciurile
laptele cu ciocolata
sa plec pe bicicleta departe
sa dorm pe iarba in parc
sa fiu sarutat
sa lenevesc pe cineva
sa fiu alintat
lenjeria de pat moale
lenjeria de corp si hainele moi
sa fiu trezit dimineata
sa ma intid dimineata
sa decupez
sa obtin lucruri prin propriile forte
sa aflu
sa nu risipesc banii -
sa pot fi independent –
sa fiu tinut de mana
sa ma joc
sa-mi zambesti cand vorbesti cu mine
sa ma plimb pe strazi pustii
inotul, desi nu stiu
pielea fina
cerul
sa fiu inteles fara cuvinte
sa nu fiu ranit
sa imi amintesc lucruri dupa lungile chinuri si incercari
sa imi imaginez cum se vor desfasura niste evenimente
sa studiez oameni
[iubesc] soarele si intunericul
fotografia
sa privesc
shake-ul de capsuni de la mc
pasiunea
imi place sa explorez
sa ma uit la documentare si desene
sa mi se gateasca
zmeura si pepenele galben
bucurestiul
sa nu fiu obligat
cadourile pe care le faci intamplator
sa calatoresc cu trenul si masina
cand bate vantul si e cald afara
amintirile
sa plec undeva in mijlocul noptii
sa ma plimb fara scop si fara directie
povestile
berea cu lamaie
sa nu ma opresc
sucul de morcovi si sucul de prune
sa beau vin rosu si alb
persoanele atente, ingrijite, amuzante si politicoase
iepurasii si hamsterii
iarna – primavera – vara
sa ma imbrac cu hainele celorlalti
sa fie cald
piercurile
sa mi se gateasca
bratarile
florile
culorile
sa inventez povesti
sa plang de fericire
oamenii cu povesti
lumanarile parfumate si uleiurile de ..camera
sa alerg dupa fluturi
sa privesc cerul instelat
sa merg pe camp
sa alerg printre flori

Votka si suc

Nea Nicu

Vârstă aproximativă: 53 de ani.
Profesie: aproape necunoscută, înclinând probabil spre liber profesionism.

M-am întâlnit cu Nea Nicu în microbuz.
Ca întotdeauna, binevoitor, mi-a făcut loc pe scaunul de lângă el.
Nea Nicu este vecinul Nostru, care îşi face din când în când simţită prezenţa, iar alteori mai dă o mână de ajutor la cine ştie ce trebuşoară prin curte.
Mereu este simpatic şi foarte amabil cu cei mici, oferindu-le câte vreo bomboană sau biscuiţi, alături de un scurt
şivesel small-talk.
Este un şofer foarte atent, ştii că este conştient de pericolul ploii în cazul unei viteze crescute, dar nu ştii sigur dacă a condus în ultimul secol.
De altfel, nu ştii sigur cu ce se ocupă, dar bănuieşti că trebuie să fie ceva destul de obositor, neputând să nu moţăie puţin când este în deplasare.
În puţinul timp pe care îl are cât de cât liber, poţi fii sigur că îşi sună apropiaţii, întrebându-i de sănătate, şi interesându-se puţin cam intens de activităţile lor.
Deşi masiv, şi destul de larg, fiind trecut de o vârstă - conform tradiţiei - este o plăcere să stai în preajma lui, căci este printre acei oameni destul de atenţi cu ei. De obicei miroare a aftershave (nu foarte scump), iar hainele sunt spălate de nevastă cu dero (doi în unu).
Totuşi, fiind obişnuit de mic să muncească (sau să stea, alături de părinţii care munceau) pământul, nu se sfieşte să nu folosească batista dacă are o mâncărime în nas, dacă aceasta este provocată de câteva fire de praf (sau alte marerii solide....ca polenul).
Per total, cu bune şi rele, este o persoană "veche", dar plăcută. Pe care o poţi prefera în defavoarea multor prospături care s-au stricat înainte de vreme.
Pe curînd, Nea Nicu.

Mătuşa. Eu. Bătrâneţe.

Uneori mă enervează când oamenii din jur fac remarce evidente ("vai, ce par lung/scurt ai", "vai, ce ochi de culori diferite ai", "vai, orice altceva").

Dar m-am înşelat. Cum trebuie să se întâmple din când în când. Căci unele remarce evidente nu sunt mereu evidente pentru "purtător".
Cel puţin aşa a fost în cazul meu.
Şi astfel vreau să îi mulţumesc. Mi-a deschisc ochii.
Mulţumesc.



Depeche Mode - Precious
_____________________________________________


Mereu am ştiu că sunt o persoană dificilă.

Mă întristează. Mult.

Ada Milea - Obosita


Uneori te gândeşti că toată viaţa poţi să trăieşti fără să simţi acele sentimente grele (adică rele) faţă de ceva.
Şi când începi să crezi în aceste gânduri, parcă te pregăteşti să expectorezi împotriva vântului.
Unele gesturi, oricât de nesemnificative ar fii, te dor mai mult decât cele aproape devenite "clişeu", la care te aştepţi.
Dar poate nu te mai doare, poate ai umplut podul de durere. Iar când podul e plin, totul devine mai greu, poate s-a mai auzit prin popor despre asta.
Şi pentru că trebuie să fie simţit ceva, iar durerea este în vacanţă, cel mai probabil este să apară dezgustul (atunci o să doară, dar nu pentru faptul initial, oricare ar fii el).

Dacă aş avea de ales între "a provoca iubire, ură sau indiferenţă", şi iubirea să nu fie posibilă, din oricare motiv, aş prefera de departe ura, pentru că indiferenţa doare prea mult.
Cât despre dezgust, este de mii de ori mai ne-curat.

Lucrurile rele (indiferent dacă sunt fapte, gesturi, oameni sau orice altceva), sunt mai bune (decât cele care de obicei sunt bune), pentru că te aştepţi să fie aşa. Dacă un lucru rău face ceva urât (şi rău), supărarea este mai mică, pentru că aşteptările erau îndreptate în această direcţie.
Însă când "good girls go bad" (or good apples, or good whatevers - expresia ar putea fii puţin nepotrivită), totul se schimbă, fiindcă eşti prins cu izmenele în vine (de altfel, şi această expresie este nepotrivită.... Nu ştiu de ce, dar cum zicea şi un nemaipomenit om pe care l-am întâlnit, limba română lasă prea mult spaţiu pentru interpretări).

Mare păcat. Nu ar trebui să fie aşa.
Ar trebui să vezi ce contează cu adevărat.
Măcar atât să ştiu că e adevărat.

Cu patos


Cesaria Evora - en duo avec marisa monte
Ascultă mai bine...

Ador pasionalii şi (pe) cei cu pasiuni.
Am cunoscut odată pe cineva, îşi iubea nebuneşte sexul opus, şi era suficient. Puteai să îţi dai seama din primele clipe, când îţi povestea ceva, sau fie dacă trebuia să îi trimiţi chiar un mail. Îţi dădeai seama de gesturi, de nebunie făcute pentru o iubire puternică, dar trecătoare, pentru că toate marile genii sunt efemere.
Era plăcut cum simţea totul mai puternic, cum exagera şi cele mai banale gesturi şi fapte, dându-le o energie nouă.
Gesturile capată altă valoare, şi sunt apreciate, muzica uneşte, mângâie, crează amintiri si legături, amintirile sunt mai puternice, cuvintele au alte înţelesuri.
O astfel de persoană te marchează puternic.
Sau poate doar mă.

Tuesday, September 8, 2009

Concurs. Din seria "Comunism"

Să începem.
Comunism?
Comunism este un cuvânt. Evident, derivă din “comun”, sau poate, mai exact, “la comun”.
Dar cum orice cuvânt este mai mult decât atât, comunismul este un drum politic si social, o stare, poate. În care ţelul era stabilitatea socială şi economică, prin obţinerea unui bun comun, astfel încât, în cuvinte uşoare, toată lumea să fie fericită.
Un ţel care poate fi considerat uşor utopic, dar care poate da rezultate, atunci când este abordat corect.
Şi spun asta când mă gândesc la sisteme mai mici, un oarecare comunism aplicat anumitor părţi (nu întregului stat).
Ca sistemul medical canadian, unde îngrijirea medicală este asigurată - printr-o înţelegere cu centrele medicale, stabilindu-se costurile, - pacientul nefiind obligat să plătească decât o mică taxă. Sau sistemul medical britanic, pe care
eu îl văd cam la fel, deşi este susţinut diferit de cel canadian: o taxă mică pe care trebuie să o plăteşti, dar serviciile îţi sunt asigurate, gratuit, cu mici condiţii (de tipul "lucrători, pensionari, studenţi, oameni").
O altă ţară care are instincte naţionale - şi a inventat un model de „bunăstare” – este Suedia. În plină democraţie, s-a încercat egalizarea şi creşterea economică prin ceea ce ei numesc „union wage policy” (adică: politica salariale unioniste). Poate par doar alte cuvinte pompoase, dar, aparent şi în esenţă, ei au reuşit să ţină jos şomajul şi inflaţia, dar şi alte lucruri pe care eu nu ştiu acum să le explic. Un alt lucru "suedez" important este că ei pun foarte mult accent pe educaţia copiilor, care este gratuită aproape până la dumnezeu, - cum spune şi Cabral Ibacka în postul publicitar, „doar şcoala te face mare”, astfel, având studii, copiii Suediei, pot ajunge departe, arătându-şi mulţumirea mai târziu, contribuind la menţinerea şi dezvoltarea ţării, lucrând. Toate acestea vin cu un preţ, taxe (probabil mari) care sunt plătite în funcţie de profitul fiecăruia, dar egalitatea este făcută la un nivel unde toată lumea este mulţumită, şi mai ales, îşi poate împlini toate dorinţele şi necesităţile.
Acestea sunt câteva exemple de comunism funcţional, dar cu siguranţă există şi altele.

În partea opusă se află, evident, eşecul.
Vina fiind purtată de o îndepărtare de la scopul iniţial. Această îndepărtare aducând nemulţumiri profunde în rândul cetăţenilor, care, unindu-şi forţele, au "dat tot peste cap". Aşa văd eu.
În România, privind părerile împărţite, pe care toată lumea le cunoaşte, cred că a fost şi bine şi rău. Simplu, nu?
Astfel, urmează părerea formată în urma poveştilor auzite de-a lungul timpului, eu netrăind suficient în acea perioadă.
Aşadar, consider că în faza iniţială, toată lumea era mulţumită, fiindcă natura românească era răsfăţată: tinerii - şi nu numai - primeau mult mai uşor locuri de muncă, locuinţe, nu trebuia să te chinuieşti prea mult ca să supravieţuieşti, erai oarecum tras de curent; nu aveai voie să te plimbi liber după o oră (fără un motiv, şi trebuia să arăţi actele posibililor poliţişti întâlniţi), dar, hei, erai sigur că nu mori în drum spre casă.
Pe urmă, au intervenit măreţele planuri de edificare a României pe plan mondial, şi bineînţeles, mă gândesc la Casa Poporului, care, cu siguranţă, este cel mai elocvent exemplu, dar nu şi singurul.
Iar planurile măreţe au necesitat sacrificii măreţe, sacrificii care nu au fost înţelese de populaţie - cei sacrificaţi.
Neajunsurile, asezonate cu natura egoistă, au dus la un final trist şi abrupt, şi la un început la fel de trist, puterea statului ajungând în mâinile aceloraşi oameni, care, nemaifiind controlaţi, acum puteau să îşi îndeplinească propriile planuri de edificare. (Dar, totuşi tema nu era "pseudocomunism".)
Concluzia?
Comunismul, ca orice manifestare a puterii, de altfel, îşi are succesul (sau insuccesul) în mâinile persoanei în care este "pus", şi depinde complet de scopurile acesteia (singular colectiv).

Diferite tipuri de proşti...

Şi nu există degeaba vorba, "daca nu e şi fudul, prostul nu e prost destul".

SITUAŢIE:
Capăt Nicolae Bălcescu (continuare la Magheru), intersecţie cu Ion Câmpineanu (străduţa aia unde semaforul permite să treacă maxim 6-7 maşini pe verde), apare şi culoarea verde la semafor, (teoretic) prima maşina era un tracton lucios, cu o tânără prostuţa la volan. În spate, o haită de maşini furioase, care claxonau disperate. În faţă, un jegos de la rutiera, care vine cu o falcă în cer şi una în pământ, că "din cauza voastră, că nu plecaţi (sau probabil dacă ar fi scris, "pleca-ţi") când se dă verde, se blochează
circulaţia.
Saraca tânără prostuţă, chiar s-a pierdut, şi nu ştia ce să facă, şi prin urmare, a claxonat şi ea. Oarecum din fericire, în acelaşi timp a intervenit un muncitor de la clădirea de lângă, sau un paznic de parcare, nu ştiu sigur, care o dirija să ocolească problema.

PROBLEMA:
Un dobitoc şi-a parcat masina în plină bandă, la capatul lui Ion Câmpineanu, după semafor, nici macar cu avariile puse. Regret ca nu am fotografiat, (dar am găsit o alta variantă).

Eu totusi nu înteleg de ce boul ăla a venit să ţipe la ea, chiar dacă nu a avut simpla viteză de reacţie, să depăşească singură şi neîndrumată maşina din faţă. Soluţia dorită era chemarea unei maşini de tractări (cough -hoţi- cough).

Saturday, September 5, 2009

Romania, din nou...

Mi-am permis indiscretia de a fotografia o cautare a drumului.
Din cand in cand aud, vad sau cunosc cate vreun grup de (1, 2, 3,....n) turisti straini, ce se plimba pe strazile tarii. De obicei ma surprind, caci intrebarea mea este mereu "de ce?"... Si uneori primesc si raspuns, de obicei e destul de amuzant.
Acum, am surprins un tip, ce isi intinsese harta, si cauta sau calcula ceva. Totusi, pana am apucat camera, a mai aparut si o tipa.



Nu era nimic iesit din comun, erau doar adorabili studiind harta...
Insa probabil decat pentru mine si un batranel care s-a oprit sa ii intrebe de sanatate si zambea larg (dar vorbea decat cu fata, deci ea probabil era romanca, sau cel putin asa mi s-a parut...)
Insa pentru cei cativa trecatori, erau o ciudatenie, pentru ca se uitau lung la ei. Cei mai tristi dintre acestia au fost o tanara si bunica ei (cel mai probabil), care atunci cand au calcat trotuarul de langa ei, prima s-a uitat la ei, s-a inchinat gen "doamne fereste", si apoi s-a strambat spre bunica-sa....

_______________________________________________
Fii mandru ca esti ROMAN!
Nu?

Tuesday, September 1, 2009

Nonsence?

Unele alegeri le faci fara premeditare. Asa simti, deci trebuie sa te supui.
Eu asa am facut. De mult mi-am dorit, de fapt, era apogeul iubirii.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fii viata acum daca nu as fi ales varianta A.

Bineinteles, au aparut si gandurile de indoiala, cele daca "Tu" esti cel mai potrivit. Dar la sfarsitul zilei, daca privesti totul ca un tot, stii ca un bine este mereu binevenit, chiar daca intentiile initiale nu au legatura cu el.

Friday, August 28, 2009

Say you will,... or that you wish you could, convincingly

Multe lucruri nu sunt ce par. Poate am repetat.
Unele par rele, daunatoare, dar nu sunt. Sunt pure. Sunt sentimente ce ar trebui sa fie. Asa trebuiesc citite. Trebuie sa te gandesti la fundal si prezentare, si o sa intelegi. Eu asa cred. Si poate nu gresesc.

Trebuie.
Sa iti golesti mintea, apoi sa o umpli, si tot asa.
Este un moment dificil, din cand in cand.
Stiu ce trebuie sa fac, sau ce imi doresc. Stiu ca trebuie. Si totusi nu ma gandesc la asta, dar simt.
Mintea mea pare golita, dar toate gandurile sunt doar bine ascunse sub o ceata aparenta.
Totul o sa fie.





The Nerve - The Republic Tigers



There you are.
And here I am.
I have to make that clear
In my own mind
So I know where to begin this.
And I know you're leavin soon,
I'm busy as can be
So it wouldn't really make much sense to me.

But your eyes are dumbin' me down
And I can't take mine off of you.
So how's about spendin' half a day
Underneath a tree losin' leaves?
Who knows if they'll grow back again?

Say you will,
Or that you wish you could, convincingly.
Cause you're makin' me feel like I'm a real live
Human boy.
And she said, What's that you got?
Robotic insides?
I know I'm not black blooded
So we should dance right now
And wisen up later.

My view of you is cuttin' through
The bitter storms of the sea.
Them clouds ain't strong now as they sounded.
Let's just drive,
I wanna see
What the wind does to your hair.
Would you take a drive?

Say you will,
Or that you wish you could, convincingly.
Cause you're helpin' me remember
What it's like to have feelings like a normal human.
And she said, What's that you got?
Robotic insides?
I know I'm not black blooded
So we should dance right now
And wisen up a little later.

My view of you is cuttin' through
The bitter storms of the sea.
Your eyes are dumbin' me down
And I can't take mine off of you.
Let's just drive,
I wanna see
What the wind does to your hair.

Monday, August 24, 2009

Prin viata, cat mai departe.

Era cineva. Ii placeau lucrurile iesite din comun, care te fac sa strangi si sa tipi.
Alerga plin ploaie, fara haine, dansand.
Facea alegeri stupide, fara sa se gandeasca la consecinte; alegeri care erau privite de non-partasi cu jumatati de ochi.
Alegea persoane alaturi. Unele pentru o perioada prea scurta de timp, altele pentru totdeauna.
Stia uneori, uitandu-se atent, daca cineva va ramane alaturi (fie in persoana, fie ca idee).

Cu anumite ocazii, care i se pareau de pe alta lume, complet nebune, in adevaratul sens al cuvantului, cu flux de andrenalina, dar si de dopamina sau serotonina. In majoritatea cazurilor este vorba de o deplasare mai rapida decat in mod normal a unui obiect (flexibil sau sudat).
Aceste ocazii ii dau posibilitatea sa realizeze viitorul. Care nu se schimba usor, care este placut asa cum va fii, cel mai probabil.

______________________


If i was to die now, right this moment, if you hold your hand upon my face, it will be enough, so I would die without a sorrow.
It is what I remember.
It should have been a poem.
That is...

Friday, August 21, 2009

Soferul de autobuz

Soferul autobuzului meu era diferit de altii, din toti ce am vazut pana acum.
Arata si asculta hippie. La semafor se oprea mereu, chiar daca era rosu sau verde. Si citea in ziar despre curvele lui Whatever, care au hepatita C - astfel ignora traficul. Pleca fara sa se uite la restul de masini, caci autobuzul este prea mare ca sa il ignori si sa nu il feresti.
Conducea foarte misto, fara nici un stres, probabil pentru ca era luat, si inca mai fuma.
A fost o cursa amuzanta.

Anger managment

Fiind o fire calma, e foarte usor sa ma scoti din sarite. Sunt multe lucruri peste care trec cu vederea; dar bineinteles exista cateva lucruri pentru care as omorî.
De exemplu.
Imagineaza-te la volanul unei masini, mergand relaxat pe sosea, in afara localitatii, noaptea. Liniste, putine masini, mergi, asculti vantul, asculti muzica, nu conteaza.
Cand, de odata, lumini puternice de faza lunga apar si dispar (oh, da,... "flash-uri").

Intuitia nu te inseala.
Eram in masina, noaptea, ascultam diverse zgomote, si un dobitoc, cu numere de Bucuresti probabil, se gaseste sa se posteze in curul masinii si sa dea lumini. Asta, cu soseaua libera pe amandoua partile. In cele din urma, a vazut ca masina ramane pe acelasi traseu, si depaseste pe partea dreapta, cum este si normal.
La maxim 5 minute, apare dobitocul numarul 2, un renault megane, cu numarul B-cevaceva-LYC.
Aceeasi poveste: lumini insistente, masina mergand nici la stanga, nici la dreapta, decat spre inainte, drum liber pe ambele parti, depasire pe dreapta. Doar ca mirobolantul, adica dobitocul de renault megane, nu s-a multumit cu atat, dar s-a bagat in fata masinii si a franat, fortandu-ne si pe noi.
In mod normal, limbajul meu este indulcit sintetic, dar as fi preferat sa nu ma fi auzit atunci. Daca ar putea ucide cuvintele,
nuomul-cianimalul ar fi intrat de mult in doi copaci si trei rape. Din nefericire, nu eram eu la volan, si nici nu era masina mea - individul merita impins putin, eventual dincolo de acostament, cu mult.
(Si cand te gandesti ca unii oameni sunt contrariati cand cineva e batut pana la moarte, din varii motive. Fratica, uneori, unii o merita...)
Fara indoiala ca trebuia sa apara si dobitocul 3, care a flash-uit frana pusa de dobitocul care depasise doar inaintea lui.

___________________

Gradul de inteligenta este un mister.

Thursday, August 20, 2009

Fierbe in mamaliga

Fratele meu a facut cursuri de magie, cu nu stiu ce magician uberfaimos.
Si acum umbla cu magia dupa el. Ma face sa dispar, ma baga sub apa si nu ma inec.
Asa ma tachineaza mereu.

Wednesday, August 19, 2009

Old Gregg

Do you love me?
Are you playin' your love games with me?
I just want to know what to do, cause I need your love a lot, oh come on now
Do you love me?
Are you playin' your love games with me?
I just want to know what to do, cause I need your love a lot, oh come on now

Movin' too fast, this isn't a race.
Baby, back off, and lower the pace now.
Slow it down, give me some space,
Movin' too fast, this isn't a race.

Do you love me?
Are you playin' those love games with me?
I just want to know what to do, cause I need your love a lot, oh come on now

Movin' too fast, this isn't a race.
Baby, back off, and lower the pace now.
Slow it down, give me some space,
Movin' too fast, this isn't a race.

I'm Old Gregg!
I know, I think you saaaaid.
Come on, don't make me beg now..
cause I'm not your regular guy!
Don't be shy!

Do you love me?




Eels

Eels up inside ya
Findin an entrance where they can
Eels up inside ya
Findin an entrance where they can
Boring through your mind, through your tummy, through your anus, eels!

Eels!
Give it up now!
Eels!
Eels, eels, give it up now!
Eels, eels, give it up now!

I was obselete
I couldn't hear the beat
Staggerin about on me old mans feet
I had one foot in the grave
But now I'm nu rave!
But now I'm nu rave!
It's a mash up!
Pie and mash up!
Elements of the past
And elements of the future
Comin atcha
I'm the hitcher
Let me put you in the picture!
Eels up inside ya
Findin an entrance where they can
Eels up inside ya
Findin an entrance where they can

Elements of the past and the future combining to make something not quite as good as either...



To the brain,... (i like to boogie)

Eggs, milk and flour,
Pancake Power,
Look at his milky, yellow sunshine face!
flip it now, flip it good, Oh!
flip it now, flip it good, Oh!
some are salt,
some are sweet,
some are fruit,
some are meat,

The time we used the chive,
they really came alive!
edible frisbies,
springtime tuesday!

I like to boogie!

Tundra rap

OOOHHHH MY GODD!
Ice flow
Nowhere to go,
Ice flow
Nowhere to go,
Lost in the blinding whiteness of the tundraaaa.
Check him out
They call him the shrew
Arms in short, then with the claw!
I'm little johnny frostbite
Moving around,
Freezing you up,
Freezing you down,
Like an Icicle,
Comin' in your tent,
In the pink light scissor bite,
Arctic death
Infinite night
They call me tundra boy
Because I move like an arctic LIZZARD!
When the blizzard strikes I dissapear like a pipe dream
All that's left is a dream
On a tent peg!
Boosh, Boosh stronger than a moose
Don't lock your door as we'll come through your rooftop
Stop, look around take your mind off the floor
'cos the boosh is loose and we're a little bit raw!
Ice flow
Nowhere to go
Ice flow
Nowhere to go
Lost in the blinding whiteness of the tundra!
*wolf howl*


Soup Song

Soup, soup, a tasty soup, soup!
A spicy carrot and corriander!!
Chilli Chowder!
CRUTON CRUTON!
Crunchy friends in a liquid broth!
I am gazpachio, oh!
I am a summer soup Mmm!
Miso miso,
Fighting in the Dojo,
Miso miso...
Oriental prince in the land of SOUP!



Imi pare rau, iubire.

Nu intotdeauna am responsabilitatea intiparita. Nu mereu imi amintesc ca trebuie.
Uneori ma caracterizeaza delasarea. Alteori as vrea sa dau timpul inapoi, sa imi sterg greselile.
Nu am vrut sa iti gresesc. Niciodata. Cu nimic. Nu am vrut sa fiu cauza suferintei.
Oricat de rece ar fi sufletul oricui, suferinta celor dragi il ingenungheaza.
Sa treci prin acelasi chin mai mult decat o data, e mai mult decat o pedeapsa pentru greseala.

Imi pare rau ca nu am fost mereu acolo, ca nu am stiu cum sa iti alin durerea. Imi pare rau pentru lipsuri si goluri. As fi putut face mai mult. Greselile cantaresc prea mult. Preturile platite sunt prea mari. Nu trebuia sa fii pretul platit. Nimic nu trebuia sa se intample.

Imi pare rau ca eu nu am fost, si vreau sa stii, acum, ca cineva te-a iubit.

28:06:42:12 - every living creature on this earth dies alone

I love the Chosen one.
Loving him is lots of fun.
We love the Chosen one.
Not as much as me!
I love him with my heart.
I love him with my body parts.
We love the Chosen one
Everybody shush! There, it is decided I love the Chosen one most.

I love the chosen one,
Loving him is fun fun fun.
I love the chosen one. Not as much as me.
I love the chosen one.
Loving him is lots of fun.
I love him in the night.
I love him with my body tights
I love the Chosen one.
I stick my fingers up...
That's enough music for tonight!



Ceva amuzant, pe care ti-l pui in gand, dar apoi uiti.

Si a plecat .. Vroiam sa spun ca s-a indepartat sau c-a disparut, ca de mers, nici nu poate fi vorba, ca mergea atat de incet, incat n-avea cum s-ajunga nicaieri. Puteam sa ma uit dupa el cinspe minute si tot ajungeam sa-i scuip guma in cap.
Citat.
Amuzant.
Cu ras de unul singur, sau cu caine, in parc.

Din ciclul "oameni"

Oamenii pe care ii cunosti de-a lungul timpului iti vor marca permanent viata: mereu iti poti aminti de ceva spus de vorbitori de limbi straine intalniti in tren, sau ceva facut de aceiasi intr-un loc.
-------------------------------------------------
Am aflat ca spiritul este frumos si te ghideaza interuman prin viata, ca uneori legaturile conteaza mai mult decat orice, cuvintele pot fi mai profunde si pline de amintiri decat obiectele, ca fiecare pretuieste timpul in felul lui.
Uneori afli altceva ce poate fi apreciat, iar uneori te simti vinovat pentru asta.


Erau cativa. Probabil rand pe rand.
Un pusti care incerca sa obtina atentia oricui. Parea mereu ca se lauda, dar nu prin ce zicea. Iar uneori parea ca minte, doar ca sa zica "si eu, la fel".
O tanara doamna, care se dedicase unei muzici diferite, in amintirea fratelui ei mort. Parea o specie pe cale de disparitie. Un exemplat oarecum banal, dar totusi care te face sa zambesti.
Un batran, nu care te face sa zambesti, dar sa te gandesti daca a intrat in "fratie" din placere sau pentru bani.
Doi prieteni foate apropiati, care te fac sa zambesti.
Alti doi, care te fac sa iti/le pui intrebari.

-------------------------------------------

Imi plac obiectele, imi amintesc in timp. Cuvintele sunt moi si placute, iti alina de multe ori timpul. Te fac sa zambesti, sa plangi, sa plutesti si sa suferi. Cuvintele sunt ca fumul, se unduiesc in puterea vantului, creaza imagini, si raman multa vreme alaturi de tine, chiar si dupa ce s-au dus. Cand un cuvant este puternic, ramane intiparit puternic, ti-l amintesti exact. Ti-l amintesti si daca te ridica in alti nori, dar si daca iti intuneca gandurile.
Obiectele mi se par mereu fericite; oricat de mult te-a facut o persoana sa suferi, amintirea cuvintelor iti vor mohorî privirea, dar obiectele voi ivi amintirile placute.

Thursday, August 13, 2009

Atentie. Salvare.

Mi se pare simpatic.
Intotdeauna e placut sa primesti atentie din partea persoanei/persoanelor dragi.
Totusi, uneori iti doresti ca acea atentie sa nu existe, pentru ca te face sa te simti rau.
Ti se pare fortata. Apare ca o obligatie. Ca o ruga eclectica si ateista. Un mod de a face simtita prezenta in defavoarea altora.
Un mod de spune ca e mai mult decat suficient - orice despre ce ar fi. E suficient, deci nu e nevoie de mai mult.
Si este.

Cand stii asta, iti masori debitul de atentie, iti potrivesti momentele, nu lasi nimic intamplator, esti atent si esti cand trebuie.
Si este.

Viata in comun.

Viata in comun este foarte dificila.
Prea multi oameni, care mai de care care se evidentiaza fie prin personalitate, fie (mai ales) prin proasta crestere.

---------------------------------------------------------------------------

Imi este teribila frica de butoanele de la metrou. De departe cea mai ciudata frica a mea. Aparent.
Iar de aici porneste o firava ura fata de ele.
Astfel, mereu incerc sa le evit.
Si ma scoate din sarite cand mecanicul/vatmanul/wtr alege sa activeze sau dezactiveze senzorii.
_____________

Urasc oamenii suficienti de prosti sau "pe langa" lumea in care traiesc, aerieni sau doar prosti, care mecanic introduc cartela de metrou in fisura care le mananca..
Ei sunt acei oameni care nu stiu ca uneori, alti oameni - cu o probabila ura fata de sistem si ce vor sa il "doboare" - nu trec de tot prin poarta de acces, si astfel bara metalica revine in pozitia initiala, lasand libera calatoria.... Deci SCRIE in continuare LIBER!
Eu - cand nu am abonament - chiar ma uit sa vad daca este vreuna lasata astfel.
Complicat u-bahnul.
_____________

Urasc cartelele (fie abonamente sau calatorii) - sunt prea usor de pierdut (spalat, mototolit).
_____________

Urasc NESIMTIREA.
1. Oamenii care se infig in mijlocul de transport in comun, inainte ca "participantii la trafic" nu au coborat (desi aveau toate intentiile).
2. Oamenii care stationeaza pe partea stanga a benzii rulante. (o singura data din sutele, sau miile, sau milioanele de calatorii cu metroul am vazut partea stanga libera - intamplator nimeni nu se grabea. Asta la Universitate)

Se pare ca in timpul petrecut asteptand, fie trenul, fie peronul, nu au avut rabdarea sa citeasca regulile de calatorit. Cat despre reclama "nu fii vita, nu bloca usa" - se pare ca nu are nici un efect.
_____________


Mi-as dori sa se emita un decret prin care toti pensionarii sa fie avortati din Bucuresti (noii decretei). Cu alte cuvinte sa fie obligati/rugati/fortati sa se mute. De tot. Sau sa moara. In chinuri. Multe.

Sau FIE. Pensionarii care au comentat mai mult de 3 (trei) ori in situatii sociale - cand niciodata nu este cazul.